marți, 4 februarie 2014

Despre starea de pacat, har, judecata si mantuire

Prefata

Dacă credeţi că acest material va ajutat în zidirea credinţei, aveţi libertatea de a-l transmite şi altora. Dumnezeu ne iubeste, de aceea ne si avertizeaza ca sa nu traim in pacat, caci pacatul este faradelege. Mesajul de avertizare care il contine, este dezbracat de orice ura si resentiment, nu trebuie luat ca o opinie personala contra cuiva, eu as dori ca toti sa fie mantuiti, asa cum doreste si bunul Dumnezeu. Glorie vesnica lui si Fiului sau!

Mulţumesc.


Căzuţi peste bord


Cum suntem salvaţi: Prin sângele lui Christos şi prin fapte bune sau,numai prin sângele lui Christos, pentru a face fapte bune?
"Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni" Efeseni 2:9

Prefaţă:
 Chiar suntem pierduţi (morţi pentru totdeauna) fără Dumnezeu?

Da! Dovada este moartea. Există vreo şansă fară Dumnezeu?


Cât este de gravă situaţia? 


Exemplificare:

Pe un vas cu pasageri de cursa lunga, căpitanul dă nişte prescripţii clare pasagerilor, pentru siguranţa fizică a fiecăruia. Însa, într-o zi, unul le încalcă 
şi ajunge în apele tulburi ale nesfârşitului ocean planetar. Nu poate face nici o faptă sau acţiune ca să se auto-salveze, acum salvarea lui depinde într-u 
totul de căpitan. Asa este şi omul, căci din cauza acţiunii nesăbuite ale primului părinte, noi am pierdut legătura cu vaporul (cu viaţa veşnică). Asta înseamnă că ne naştem în păcat (imperfecţiune) şi această stare decazută conduce la moarte, iar reabilitarea noastra depinde întru totul numai de 
Dumnezeu. Noi suntem moştenitorii lui Adam şi suntem daţi afara din viaţa veşnică, aşa cum şi copii unui parinte sunt daţi afară din casă împreună cu el, atunci cand parintele lor pierde casa. Ca şi în cazul omului căzut peste bord, în ocean, noi nu putem face nimic pentru a ne auto-salva, totul depinde numai de Dumnezeu. Şi El a făcut totul pentru salvarea (mântuirea) noastra, prin Domnul Isus Christos, Fiul Său unic născut. Suntem salvaţi numai prin har şi numai prin credinţa pe care o manifestăm, fără fapte, altfel harul n-ar mai fi har si darul n-ar mai fi dar (Romani 11:6, Efeseni 2:8). Faptele le facem nu pentru a fi salvaţi, ci pentru că suntem salvaţi, parafrazând, deoarece nu mai vrem să cădem încă odată peste bord, în ocean... Pentru a dovedi că suntem salvaţi, pentru a se vedea că suntem copiii harului şi îndurării lui Dumnezeu. Numai sângele Domnului Isus Christos salvează, nu calitaţile (talentele noastre), nu darurile noastre, oricat de valoroase ar fi, nu sabatul, nu cele zece porunci, nu băile ritualice, nu credinţa în x y z. Acest sânge este piatra de poticnire al acelora care vreau să fie salvaţi în alt mod, lepădând sau diluând harul în faptele lor. 
Chiar dacă faptele bune sunt indispensabile, fiind pecetea noastră în credinţă, să ne păzim de mântuirea prin fapte, dacă vrem sa fim salvaţi prin harul ce ni se dă în sângele Domnului Isus Christos!

1.
 Ce este harul? 
"Este darul lui Dumnezeu" Efeseni 2:8
Toţi oamenii mor şi ei nu se pot salva (mântui) singuri din starea de moarte. Au nevoie de o salvare eternă şi asta numai Dumnezeu o poate da. Harul înseamnă o bunăvoinţă ieşită din comun, a lui Dumnezeu, pe care de altfel omul nu ar merita-o; o graţiere a omului păcătos, atunci cand el se caieste sincer: Matei 18:21-35
2. Suntem salvaţi într-adevăr numai prin har? 
"Dar Dumnezeu, care este bogat în îndurare, pentru dragostea lui cea mare cu care ne-a iubit, măcar că eram morţi în greşelile noastre, ne-a adus la viaţă împreună cu Christos: prin har suntem salvaţi." Efeseni 2:4,5
3. De ce nu putem fi salvaţi şi prin har, dar şi prin fapte?
Deoarece suntem "cazuţi peste bord, în ocean" şi nu putem contribui cu nici măcar o faptă, la salvarea noastră. Pe de altă parte, darul vieţii veşnice n-ar mai putea fi un dar deplin, din partea lui Dumnezeu, ci ar fi ceva care se poate cumpăra sau compensa prin fapte; în funcţie de câte fapte ai face, cu atât ai contribui la diminuarea darului lui Dumnezeu.
"Căci prin har sunteţi salvaţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi, ci este darul lui Dumnezeu: nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni." Efeseni 2:8,9
"Şi dacă este prin har, atunci nu mai este prin fapte; altfel, harul n-ar mai fi har."  Romani 11:6
4. Ce alte motive mai stau la baza acordării harului salvării, gratuit şi nu prin fapte?
a) Valoarea salvării este prea mare: "răscumpărarea sufletului lor este aşa de scumpă, că trebuie să renunţe la ea pentru totdeauna" Psalmul 49:8
b) Dacă ar fi prin fapte, n-ar fi echitabilă, căci unii ar face mai mult, alţii mai puţin şi astfel unii ar putea pretinde ceva mai mult faţă de ceilalţi, pe când prin har nu se crează nici o nedreptate: "nu-ţi fac nici o nedreptate" Matei 20:1-16
c) Cei care cred că s-ar putea salva numai pe temeiul faptelor şi nu a jertfei de ispăşire făcută de Christos, ar avea o pricină de laudă neîntemeiată, putând la un moment dat chiar să nege necesitatea acestei jertfe, şi să afirme, ba că: "Nu pentru păcatele noastre a murit Christos, ci numai ca să-şi arate fidelitatea Sa faţă de D-zeu", sau că "Pentru mine jertfa lui Christos este de neânţeles, căci eu am făcut totul pentru mântuirea mea, prin faptele mele bune". Plus că oamenii nu sunt roboţi şi nu fac fapte la fel, unul face mai mult altul mai puţin, şi aşa cei ce au făcut mai mult ar putea să se laude faţă de ceilalţi şi chiar ar putea pretinde ceva mai mult de la D-zeu. Însă tocmai de aceea scrie clar: "Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni." Efeseni 2:9. 
d) Dacă salvarea s-ar putea obţine prin fapte "degeaba a murit Christos" Galateni 2:21. Faptele ar fi de ajuns. Moartea lui Christos ar fi inutilă.
5. De ce putem spune că tot meritul şi toată lauda şi gloria salvării noastre apartine lui Dumnezeu şi Fiului Său?
Deoarece Dumnezeu a ales să fim salvaţi. El ar fi putut să nu ne salveze, spunând că chinul Fiului Său, pentru aceşti oameni păcătoşi ca noi, este prea mare. Şi Fiul Său ar fi putut spune, că El nu doreşte să moară pentru astfel de păcătoşi ca noi.
"El (adică Dumnezeu), care n-a cruţat pe însuşi Fiul Său, ci l-a dat pentru noi toţi, cum nu ne va da fără plată, împreună cu El toate?" Romani 8:32
"Christos, prin Duhul Cel veşnic, s-a adus pe sine însuşi jertfă fără pată lui Dumnezeu" Evrei 9:14
"Vin să fac voia Ta, Dumnezeule" Evrei 10:1-22
6. Pe ce bază (temei) se dă totuşi harul lui Dumnezeu?
"Prin har sunteţi salvaţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi, ci este darul lui Dumnezeu." Efeseni 2:8
Salvarea prin har, prin credinţă nu elimină necesitatea faptelor bune, ci din contra, le motivează:
"Căci noi suntem lucrarea Lui şi am fost creaţi în Christos Isus pentru fapte bune, pe care D-zeu le-a pregătit mai dinainte, ca să umblăm în ele."
Totuşi baza salvării noastre nu sunt faptele noastre, ci jertfa de ispăşire făcută de Christos.
"Pe El (adică pe Isus Christos, Fiul lui Dumnezeu) Dumnezeu l-a rânduit ispăşire, prin credinţa în sângele lui, ca să-şi arate dreptatea Lui" Romani 3:25
"Dar acum s-a arătat o dreptate a lui Dumnezeu, fără lege - despre ea mărturisesc legea şi prorocii - dreptate a lui Dumnezeu, prin credinţa în Isus Christos, către toţi şi peste toţi cei care cred; căci toţi au păcătuit şi n-au ajuns la slava lui Dumnezeu, fiind îndreptăţiţi fără plată, prin harul Său, prin răscumpărarea care este în Christos Isus."  Romani 3:21-24. 
În consecinţă harul se dă gratuit, prin credinţa în jertfa ispăşitoare a Fiului lui Dumnezeu. Baza, temelia salvării noastre este jertfa Fiului lui D-zeu, şi nu faptele noastre. Exemplificare: La o calamitate naturală guvernul Romaniei da gratuit zonelor calamitate alimente, apă şi alte ajutoare, singura condiţie pusa celor calamitaţi este să creadă că într-adevar se dau aceste ajutoare şi să se deplaseze spre centrele de prim ajutor. Guvernul nu cere bani sau fapte în schimbul acestor ajutoare. Aşa face şi Dumnezeu. Noi am fost calamitaţi cu urgia păcatului şi a morţii. Dumnezeu este cel ce dă ajutorul gratuit şi centrul de prim ajutor este Fiul Său, Isus Christos. Baza, temelia, fundamentul pe care să dă ajutorul este credinţa în jertfa lui răscumpărătoare, care ne salvează din păcat şi moarte.
7. De ce totuşi credinţa goală, fără fapte este "moartă" Iacov 2:14-17?
Deoarece odată ce prin credinţă ai fost îndreptăţit la salvare, credinţa implică să fi recunoscător, să asculţi şi să împlineşti voia lui Dumnezeu, spre binele tău şi al omenirii. "Dar fiţi împlinitori ai cuvântului, nu numai ascultători, înşelându-vă singuri..." Iacov 1:22-25
Neascultarea de legile lui Dumnezeu creaza probleme inutile în societate, ascultarea de ele înseamna pacea, bunăstarea şi fericirea omenirii:
"O, de ai fi luat aminte la poruncile Mele, atunci pacea ta ar fi fost ca un râu, şi fericirea ta, ca valurile mării." Isaia 48:18.
8. De ce atunci nu putem spune că credincioşii se salvează prin fapte?
Dacă salvarea ar putea fi obţinuta prin fapte, şi cei ce nu cred în jertfa ispăşitoare a Fiului lui Dumnezeu ar putea să se salveze prin fapte. Însă...
"Şi fără credinţă este cu neputinţă să fim plăcuţi Lui." Evrei 11:6
"Cât despre ... necredincioşi ... partea lor este ... moartea a doua." Apocalipsa 21:8
9. Ce fapte cere Dumnezeu de la noi, după ce am primit jertfa lui Christos? 
"Căci noi suntem lucrarea Lui şi am fost creaţi în Christos Isus pentru fapte bune pe care Dumnezeu le-a pregătit mai dinainte, ca să umblăm în ele." Efeseni 2:10. Omul care crede că este îndreptăţit la salvare, trebuie să  producă "roade bune" Matei 7:15-20. Aceste fapte bune sau roade bune sunt generate de Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, ca răsplată pentru credinţa omului, de aceea sunt numite "roada Duhului" Galateni 5:22-24. Prin Duhul lui Dumnezeu roadele bune fac din credincios un om "nou" Coloseni 3:1-17.
10. Când începem să facem cu adevărat "fapte bune", după ce am fost îndreptăţiţi la salvare sau înainte de această îndreptăţire?
"Şi voi eraţi morţi în greşelile şi în păcatele voastre, în care trăiaţi odinioară, după mersul lumii acesteia, după domnul puterii văzduhului, a duhului care lucrează acum în fii neascultării. Între ei eram şi noi toţi  odinioară, când trăiam în poftele firii noastre păcătoase, făcând lucrurile voite şi gândite de firea păcătoasă şi eram din fire copii ai mâniei, ca şi ceilalţi." Efeseni 2:1-3
11. Ce se va întâmpla cu noi dacă nu ne reînnoim faptele făcute după "pofta firii păcătoase" Galateni 5:16-21, spre a fi fapte după voia lui Dumnezeu? Vezi Apocalipsa 21:8.
12. Ce atitudine trebuie să avem chiar faţă de faptele noastre bune pe care le facem după voia lui Dumnezeu?
"Dacă Avraam a fost îndreptăţit prin fapte are cu ce să se laude, dar nu înaintea lui Dumnezeu." Romani 4:2
"Tot aşa şi voi, când veţi face tot ce vi s-a poruncit, să ziceţi: Suntem nişte robi netrebnici: am făcut ce eram datori să facem." Luca 17:7-10


Contaminaţi cu un virus mortal

"Vă fac cunoscut, fraţilor, Evanghelia ..."

1Corinteni 15:1-11

             Cuvântul "evanghelie" provine din limba greacă şi înseamnă
"vestea bună". De ce este "Evanghelia" o veste bună?
Are nevoie omenirea de o veste bună? Da, deoarece toţi oamenii mor (Eclesiastul 9:1-7) şi moartea este un vrăjmas, care trebuie "nimicit" 1Corinteni 15:26. Dacă moartea ne este un duşman, ce trebuie nimicit, atunci viaţa este de mare preţ, şi avem mare nevoie ca cineva să ne salveze din moarte şi să ne conducă la viaţă veşnică. Dar este posibil aşa ceva? Are cineva puterea să nimicească puterea morţii? Da, avem o promisiune de la Creator, că El va nimici moartea "pe vecie" Isaia 25:8. 
            Fiul cel unic al lui Dumnezeu, a străbătut cerurile înalte şi a venit pe pământ, ca să ne adeverească că Dumnezeu, Tatăl Său iubit, ne iubeşte foarte mult şi doreşte ca să avem parte de viaţa veşnică:
"Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică." Ioan 3:16
          Dar nu Dumnezeu a dorit ca oamenii să moară, vor întreba unii, de ce a făcut lumea aşa, de ce nu a făcut ca oamenii să nu moară? Dumnezeu însuşi ne răspunde, prin Cuvântul Său:
"Spune-le: "Viu sunt Eu" zice Stăpânul Iehova (ASV Bible), "că nu doresc moartea păcătosului, ci să se întoarcă de la calea lui şi să trăiască" (Ezechiel 33:11).
         Deci nu Creatorul a dorit ca Adam şi Eva să păcătuiască şi să moară, Lui I-a părut rău că lucrurile au luat o asemenea întorsătură nefericită şi a fost nevoit să aplice pedeapsa cu moartea, pentru ca lumea să nu genereze în haos şi anarhie... (Geneza 6:5-7). Gândiţi-vă, cum ar fi lumea, dacă toţi păcătoşii înrăiţi ar putea trăi veşnic şi să-şi facă după capul lor? Acel înger răzvrătit, care a decăzut şi a devenit Satan Diavolul, acela este vinovat de moartea tuturor oamenilor (Geneza 3:1-5 - Ioan 8:44). 
          Nu, Dumnezeu nu a dorit ca oamenii să moară. Moartea a intrat în lume din cauza nesupunerii şi răzvrătirii creaturilor împotriva Creatorului lor. Nesupunerea şi răzvrătirea împotriva unei legi este fărădelege şi în termeni Biblici se numeşte "păcat". Care dintre patroni ar lăsa ca angajaţii lor să-şi facă de cap în firma care nu le aparţine? Nici Dumnezeu, nu putea tolera o asemenea abatere, care călca în picioare însăşi suveranitatea Sa. Suntem avertizaţi că un singur păcat a contaminat toată rasa umană, aşa cum un singur virus poate contamina toată rasa umană, dacă nu se iau măsuri împotriva lui. Păcatul se multiplică fulgerător ca viruşii, mergând din degenerare în degenerare, creând haos şi anarhie, de aceea el trebuia stopat:
"De aceea, după cum printr-un singur om a intrat păcatul în lume şi prin păcat moartea şi astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, căci toţi au păcătuit" Romani 5:12
          Chiar toţi, vor întreba unii??? Cum vine asta? Suntem cu toţii păcătoşi şi vrednici de moarte? Da, conform cu citatul de mai sus; dacă nu am avea păcat, Dumnezeu, care este un Dumnezeu al dreptăţii şi fără nedreptate, nu ar face ca şi noi să suferim moartea. Aşa cum o maşină defectă nu poate să facă un lucru de calitate, de exemplu un xerox defect, căruia îi curge cerneala nu poate copia lucrări de calitatea originalului, nici Adam, nu putea procrea ceva mai bun decât era el în acea stare. Noi am moştenit cu toţii genele deteriorate ale primului om, deoarece prin păcatul său, atât el, cât şi urmaşii săi au decăzut de la perfecţiune:
"... Suntem noi mai buni? Nicidecum! Fiindcă mai dinainte am arătat pe toţi, fie iudei, fie greci că sunt sub păcat." Romani 3:9
          Dar de ce a permis aşa ceva Dumnezeu? Fiindcă nu se putea altfel. Dumnezeu nu dorea maşini reci, nesimţitoare, roboţi. El dorea creaturi asemenea Lui, care să-i poarte chipul şi asemănarea însuşirilor Sale. Fiinţe de asemenea grad, nu se puteau crea şi aduce la o perfecţiune stabilă, numai prin ascultare faţă de autoritatea şi cuvântul Lui. Dacă nu s-ar fi introdus păcatul, de către Satan, lumea creaturilor ar fi ajuns la maturitatea cunoaşterii lui Dumnezeu prin ascultare şi supunere. Păcatul introdus de Satan este ca un virus de înaltă technologie. Cine are un computer şi este virusat ştie ce înseamnă să primeşti un astfel de virus. Odată ce virusul păcatului a fost introdus în lume de cel ce a devenit Satan şi plana ca o avertizare continuă în univers (Geneza 4:7), chiar dacă Dumnezeu l-ar fi distrus pe Satan şi pe Adam şi Eva imediat, creând un alt heruvim Lucifer şi un alt Adam şi Eva, acest "microb" deja pornit, nu se putea distruge atât de uşor şi oricând ar fi putut lovi din nou. Şi asta, deorece Satan a lansat nişte controverse abile la adresa lui Dumnezeu şi mulţimile de îngeri din curţile cereşti au luat cunoştinţă despre ele. Ajunge numai să citim Cartea lui Iov, şi ne vom da seama. Cu asemenea controverse ridicate şi nerezolvate, nicicând universul n-ar fi fost stabil. Care era atunci un antidot sigur? Singurul antidot sigur era lăsarea păcatului lui Satan să germineze şi să se dezvolte până la apogeul lui, adică până la coacerea şi erupţia sa. Când păcatul satanic va ajunge la apogeu şi va erupe în toată hidoşenia lui, atunci el va putea fi extirpat total şi eradicat din univers. Scopul minunat şi măreţ al lui Dumnezeu este de a restabili armonia în univers. Pe veci.
          Fiind spuse toate acestea, trebuie să ne dăm seama că suntem cu toţii la mila şi îndurarea lui Dumnezeu, deoarece suntem contaminaţi cu un virus al morţii, păcatul, deoarece avem un duşman feroce în persoana lui Satan şi a demonilor lui (alţi îngeri care au decăzut), deoarece noi nu ne putem salva prin propriile noastre eforturi şi deoarece avem nevoie de un salvator care nu numai să ne arate drumul spre salvare, ci mai ales să ne facă plăcuţi din nou în ochii lui Dumnezeu, vindecând şi anulând urmările contaminării noastre cu virusul păcatului. 
          Nu putea oare, omul, aduce un anume act, sau ofrandă închinat lui Dumnezeu pentru a răscumpăra în mod deplin urmările acţiunii virusului păcatului din trupul lui? Răspunsul Scripturii sacre este nu:
"Dar nici unul nu poate să răscumpere pe fratele său, nici să dea lui Dumnezeu preţul răscumpărării pentru el însuşi" Psalmul 49:7
          Aşadar, oamenii nu puteau să răscumpere, să absolve, să anuleze consecinţele, urmările nefaste ale vinei păcatelor lor. Oamenii nu puteau să se îndreptăţească ei înşişi în faţa lui Dumnezeu, aveau nevoie de o jertfă perfectă... ceea ce, după cum am văzut, nu era la îndemâna muritorilor. Soluţia era în mâna lui Dumnezeu şi depindea cu totul de El.
          Atunci care era soluţia lui Dumnezeu? Soluţia lui Dumnezeu era "ispăşirea", adică moartea unui om perfect care să nu aibă virusul păcatului, care să se ofere benevol (nesilit de nimeni) pentru a fi această jertfă perfectă şi care prin moartea sa să ispăşească (absolve) vina noastră făcută prin firea moştenită de la Adam, devenind astfel noul tată dătător de viaţă al credincioşilor care vor accepta şi aprecia jertfa sa şi vor asculta de El:
"Pe El (adică pe Isus Christos, Fiul lui Dumnezeu) Dumnezeu l-a rânduit ispăşire" Romani 3:25
"Căci după cum, prin neascultarea unui singur om, cei mulţi au fost făcuţi păcătoşi, tot aşa, prin ascultarea unuia singur, cei mulţi vor fi făcuţi drepţi." Romani 5:19
          În ce constă deci vestea bună, ce este ea? Vestea bună constă în jertfa ispăşitoare a Fiului lui Dumnezeu şi ea este o veste minunată, deoarece prin El, noi putem fi salvaţi din păcat şi din moarte: prin credinţa în El şi în îndereptăţirea făcută de El şi prin ascultarea faţă de El. El este singurul mijloc de salvare: 
"Şi vă fac cunoscut, fraţilor, Evanghelia pe care v-am vestit-o, pe care aţi primit-o, în care aţi rămas şi prin care sunteţi mântuiţi, dacă ţineţi cu tărie cuvântul pe care vi l-am vestit ca evanghelie, fără de care într-adevăr aţi crezut în zadar."
1Corinteni 15:1,2
          Ce ni se cere deci? Să credem în evanghelie. Ce este evanghelia înainte de toate?
"V-am învăţat înainte de toate, aşa cum am primit şi eu: că Christos a murit pentru păcatele noastre, după Scripturi.; că a fost îngropat şi că a înviat a treia zi, după Scripturi"
1Corinteni 15:3,4
          Crezi tu lucrul acesta, că Christos a murit pentru păcatele noastre, deci şi ale tale? Eşti tu destul de smerit şi sincer, ca să te consideri un păcătos, care are virusul mortal al păcatului? Căci numai aşa vei ajunge la propria ta salvare, prin Fiul lui Dumnezeu, dacă vei recunoaşte zdrobit că şi tu ai o fire păcătoasă, degenerată. Asta înseamnă pocăinţă. Tu trebuie să te renegi, să te lepezi de firea ta şi să recunoşti public, spre slava lui Dumnezeu Tatăl, prin botezul în apă, făcut în numele lui Christos, Fiul lui Dumnezeu şi pentru El (nu pentru o religie de grup sau pentru nişte oameni), că El a devenit un om perfect şi fiindcă El a murit pentru păcatele tale, tu îl accepţi ca Domn al vieţii tale şi vei urma calea vieţii, ce a fost trasată de El, pentru cei ce cred în Dumnezeu, Tatăl Său iubit, după cum este scris:
"Pocăiţi-vă, căci împărăţia cerurilor s-a apropiat..." Matei 4:17
        Nu este altă soluţie din criza în care ne aflăm cu toţii, nu există o cale de mijloc (Matei 7:13,14,19). Ce înseamnă asta? Ajunge numai dacă ne gândim la următoarele fraze rostite de Domnul nostru, Fiul lui Dumnezeu:
"Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică" Ioan 3:16
          Să lăsăm deci filozofia şi teoria uşoară a lui Origene, filozofie ce a contaminat creştinismul cu mântuirea universală şi alte subramuri ale acesteia ca purgatoriul, noua şansă de pocăinţă în mileniu sau după mileniu, etc., şi să credem Cuvântul lui Dumnezeu care ne avertizează cu toată solemnitatea şi seriozitatea:
"Cine crede în Fiul, are viaţă veşnică, dar cine n-ascultă de Fiul nu va vedea viaţa, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el." Ioan 3:36
"... dacă nu vă pocăiţi, toţi veţi pieri la fel." Luca 13:3,5
         Să fim deci, ascultători faţă de Cuvântul vieţii şi împlinitori ai lui, ca Dumnezeu să ne binecuvânteze cu viaţa veşnică ce vine prin credinţa în Acela care ne-a adus vestea bună (Matei 7:21-27).

Care va fi soarta ta?


Care va fi soarta necredinciosilor ...

Iata o intrebare delicata ce trebuie dezbatuta cu intelepciune stiind ca indiferent ce ar dori unii, peste voia lui Dumnezeu nu se poate trece. Pe primul plan nu simtamintele noastre trebuie sa primeze, ci, ce spune Cuvantul lui Dumnezeu. Daca spunem ca necredinciosii care au murit vor avea o sansa de pocainta in mileniu sau dupa mileniu sau undeva in viitorul eternitatii - si asa ceva nu exista - ne inselam si pe noi, dar mai grav e ca inselam si pe altii si cadem sub pedeapsa de a fi propovaduitori ai minciunii, eretici care sunt contra evangheliei mantuirii, cuvantului vietii.

Sa vedem ce spun textele Bibliei despre soarta necredinciosilor:


Ioan 3:36: Cine crede in Fiul are viata vesnica; dar cine nu crede in Fiulnu va vedea viata,
 ci mania lui Dumnezeu ramane peste el.

La care viata se refera Ioan Botezatorul? Negresit la cea viitoare si vesnica, pe care o vor avea credinciosii.

De ce nu au necredincioşii drept la viata viitoare? Deoarece, conform cu textul citat "mania lui Dumnezeu ramane peste ei".
De ce ramane mania divina peste ei? Deoarece problema e grava! Respingand mesajul credintei in Fiul divin, au respins de fapt si oferta si aranjamentul lui Dumnezeu de impacare cu oamenii, care se baza tocmai pe jertfa de ispasire, facuta de Fiul lui Dumnezeu pentru ispasirea pacatelor oamenilor.
Textul citat mai sus este un text avertizator, care arata ca jertfa lui Christos nu ispaseste fara credinta in ea. Pe de alta parte, Scriptura arata ca jertfa de ispasire isi poate pierde efectul, in cazul cand un credincios da inapoi de la credinta sfintitoare:

Evrei 10:26. Caci, daca pacatuim cu voia, dupa ce am primit cunostinta adevarului, nu mai ramane nicio jertfa pentru pacate,

27. ci doar o asteptare infricosata a judecatii si vapaia unui foc care va mistui pe cei razvratiti.

Coreland aceste citate cu Apocalipsa 19:17,18 reiese ca cei mici sau handicapatii care sunt in familiile necredincioase, vor avea aceeasi soarta ca si parintii lor, deoarece acestia sunt raspunzatori pentru educatia morala a copiilor lor. In Filmul “Lasati In Urma” toti copii sunt rapiti, inclusiv a necredinciosilor, insa Biblia nu spune asa ceva. Din contra, avem scene ale judecatii, ca judecata potopului, judecata cetatilor Sodoma, Gomora si a celor din jurul lor, plagile din Egipt, 
in care nici un copil al necredinciosilor (fie chiar si handicapat mintal) nu este salvat, ci lasat nimicirii. Dar cea mai intai scena, este scena judecatii din Eden, cand impreuna cu primii parinti au fost expulzati si dati blestemului si urmasii lor, stiindu-se ca si acestia vor pacatui. Toti, fara exceptie. Asadar cat de importanta trebuie sa fie propovaduirea credintei si pocaintei, tuturor oamenilor, spre mantuirea eterna! Dragii mei, daca vreti ca copiii vostrii sa fie salvati, trebuie sa va salvati voi mai intai si sa va cresteti copiii in frica de Dumnezeu.

Iata scena judecatii din timpul revenirii Domnului Isus, descrisa in Apocalipsa 17, care confirma si ea, cele scrise mai sus. Apoi am vazut un inger care statea in picioare in soare. El a strigat cu glas tare si a zis tuturor pasarilor care zburau prin mijlocul cerului: "Veniti, adunati-va la ospatul cel mare al lui Dumnezeu,

18. ca sa mancati carnea imparatilor, carnea capitanilor, carnea celor viteji, carnea cailor si a calaretilor si carnea a tot felul de oameni, slobozi si robi, mici si mari!"

Dar de ce nu pot fi salvati necredinciosii ulterior, de exemplu dupa venirea Domnului Isus, in imparatia milenara sau chiar dupa? Raspunsul la problema aceasta se poate rezolva foarte simplu, datorita contextelor Bibliei. Iata ce ni se scrie in Ioan 4:24: 


"Dumnezeu este duh"


Dar ce fel de "duh" este Dumnezeu? Evident ca "duh sfant". De aceea cine huleste duhul sfant, huleste de fapt pe Dumnezeu Tatal, deoarece duhul sfant este prin excelenta al Tatalui ceresc, prin care El vorbeste, indruma si lucreaza, care apoi este dat si altor persoane credincioase lui (Matei 10:20 "Duhul Tatalui vostru va vorbi in voi" - compara cu Evrei 1:1,2). Ca o paralela a semnificatiei: Un patron da un ordin, prin directorul sau, dar unii dintre muncitori isi bat joc de acest ordin. Facand astfel ei isi bat joc de fapt de patron, deoarece si-au batut joc de ordinul lui. Oare este mesajul dat mai mare ca patronul care l-a dat? Nicidecum! Deci, nici duhul sfant care a iesit de la Dumnezeu, nu este mai mare ca Dumnezeu, care l-a trimis.


Matei 12:

31. De aceea va spun: orice pacat si orice hula vor fi iertate oamenilor; dar hula impotriva Duhului Sfant nu le va fi iertata. 32. Oricine va vorbi impotriva Fiului omului va fi iertat; dar oricine va vorbi impotriva Duhului Sfant nu va fi iertat nici in veacul acesta, nici in cel viitor.

Acest verset dovedeste clar, ca jerftfa "Unsului" lui Dumnezeu (Christos in greceste inseamna "Unsul") nu are puteri nelimitate, cum au crezut gresit cei ce au sustinut mantuirea universala si cei numiti semiuniversalisti (care cred in sansa a doua). Aceasta jertfa are putere de ispasire numai peste aceia care cred in ea, conformandu-se procesului nasterii din nou, din apa si din duh sfant - aici intrand si pruncii si copiii handicapati ai credinciosilor, care sunt considerati sfinti, daca sunt educati in sfinteinie, in virtutea angajamentului credinciosilor: "cat despre mine,
 eu si casa mea voi urma pe DOMNUL".

Desigur, textul din Matei 12:31,32 lasa sa se inteleaga ca in viitorul numit "Imparatia de o mie de ani" - atentie: dar numai aici, nu si dupa mia de ani, se vor face anumite pacate, care unele vor putea fi iertate, iar altele, cele de hula impotriva duhului sfant, nu vor putea fi iertate, nici atunci.


O anumita interpretare spune ca cei care vor fi iertati in mileniu, vor fi oameni care au trait in epocile de inainte de Armaghedon, adica oameni care au trait de la Adam, pana la Armaghedon. Biblia nu sustine asa ceva, deoarece arata ca oamenii pacatosi au drept numai la o singura viata, nu la doua, trei sau mai multe!


Cine crede in Fiul are viata vesnica; dar cine nu crede in Fiul nu va vedea viata, ci mania lui Dumnezeu ramane peste el. (Ioan.3:36)


Ce se intampla cu un om nemantuit dupa ce moare? Oare este el inviat in mileniu sau dupa mileniu sa mai traiasca o suta sau doua sute de ani in care sa fie educat pentru a primi pocainta si mai apoi testat, cum cred cei ce sustin asa ceva? Spune Biblia asa ceva? Nici vorba!


Si, dupa cum oamenilor le este randuit sa moara odata, iar dupa aceea vine judecata, (Evr.9:27)


Am citat o alta redare aici, una mai buna. Ce spune acest verset? Ca dupa ce mor pacatosii, ei trebuie judecati. Da, judecati!

Nici vorba ca pacatosii sa scape nejudecati! E o iluzie sa scape cineva nejudecat! Ei bine, dar cand va fi aceasta judecata?
Biblia arata clar ca dupa mia de ani:

Si am vazut pe morti, mari si mici, stand in picioare inaintea scaunului de domnie. Niste carti au fost deschise. Si a fost deschisa o alta carte, care este Cartea Vietii. Si mortii au fost judecati dupa faptele lor, dupa cele ce erau scrise in cartile acelea. (Apoc.20:12)


Desigur ca, se pune intrebarea: Bine da' atunci, cine va fi iertat in mileniu, daca judecata pacatosilor este dupa mileniu?


Ideea mantuirii pacatosilor nemarturisiti - ce au trait de la Adam si pana la Armaghedon - in imparatia de o mie de ani, incalca flagrant niste versete biblice, ca de exemplu: Cine crede in Fiul are viata vesnica; dar cine nu crede in Fiul nu va vedea viata, ci mania lui Dumnezeu ramane peste el." (Ioan.3:36)


Necredinciosii vor fi judecati si nu pusi la proba din nou, probarea lor a fost in aceasta viata unde ei nu au trecut proba: Si, dupa cum oamenilor le este randuit sa moara odata, iar dupa aceea vine judecata, (Evr.9:27)


Ce inseamna a fi judecat ca necredincios? Nicidecum inca un drept la o viata de o suta sau doua sute de ani! Ci osanda!

Sa vedem cum defineste DEX-ul cuvantul "osanda":

OSẤNDĂ, osânde, s. f. (Pop.) 1. Condamnare, pedeapsă la care este supus cineva (de către organele judiciare). ◊ Expr. A-și face osânda = a executa pedeapsa la care este condamnat. (Reg.) A-și face osânda cu cineva = a se purta rău, fără milă; a chinui, a tortura pe cineva. 2. Fig. Blestem; pacoste, năpastă, nenorocire, urgie. – Din osândi (derivat regresiv). 

Sursa: DEX '98 
OSÂNDĂ ~e f. pop. 1) Pedeapsă aplicată unei persoane prin hotărâre judecătorească; condamnare. ◊ A-și face ~a cu cineva a se chinui cu cineva. 2) Ceea ce provoacă neplăceri; blestem; nenorocire; năpastă; pacoste. /v. a (se) osândi 
Sursa: NODEX 
OSÂNDĂ s. v. condamnare. 
Sursa: Sinonime 
osândă s. f., g.-d. art. osândei; pl. osânde 
Sursa: Ortografic

Acum sa vedem cum apare acest cuvant intr-un pasaj unde se vorbeste de judecata necredinciosilor, apare acest cuvant insotit de termeni reconciliabili sau ireconciliabili?

Matei 12:
30. Cine nu este cu Mine este impotriva Mea, si cine nu strange cu Mine risipeste.
31. De aceea va spun: orice pacat si orice hula vor fi iertate oamenilor; dar hula impotriva Duhului Sfant nu le va fi iertata.
32. Oricine va vorbi impotriva Fiului omului va fi iertat; dar oricine va vorbi impotriva Duhului Sfant nu va fi iertat nici in veacul acesta, nici in cel viitor.
33. Ori faceti pomul bun si rodul lui bun, ori faceti pomul rau si rodul lui rau: caci pomul se cunoaste dupa rodul lui.
34. Pui de naparci, cum ati putea voi sa spuneti lucruri bune, cand voi sunteti rai? Caci din prisosul inimii vorbeste gura.
35. Omul bun scoate lucruri bune din vistieria buna a inimii lui; dar omul rau scoate lucruri rele din vistieria rea a inimii lui.
36. Va spun ca, in ziua judecatii, oamenii vor da socoteala de orice cuvant nefolositor pe care-l vor fi rostit.
37. Caci din cuvintele tale vei fi scos fara vina, si din cuvintele tale vei fi osandit."
38. Atunci unii din carturari si din farisei au luat cuvantul si I-au zis: "Invatatorule, am vrea sa vedem un semn de la Tine!"
39. Drept raspuns, El le-a zis: "Un neam viclean si preacurvar cere un semn; dar nu i se va da alt semn, decat semnul prorocului Iona.
40. Caci, dupa cum Iona a stat trei zile si trei nopti in pantecele chitului, tot asa si Fiul omului va sta trei zile si trei nopti in inima pamantului.
41. Barbatii din Ninive se vor scula alaturi de neamul acesta, in ziua judecatii, si-l vor osandi, pentru ca ei s-au pocait la propovaduirea lui Iona; si iata ca aici este Unul mai mare decat Iona.
42. Imparateasa de la miazazi se va scula alaturi de neamul acesta, in ziua judecatii, si-l va osandi, pentru ca ea a venit de la marginile pamantului ca sa auda intelepciunea lui Solomon; si iata ca aici este Unul mai mare decat Solomon.
43. Duhul necurat, cand a iesit dintr-un om, umbla prin locuri fara apa, cautand odihna, si n-o gaseste.
44. Atunci zice: "Ma voi intoarce in casa mea, de unde am iesit. Si, cand vine in ea, o gaseste goala, maturata si impodobita.
45. Atunci se duce si ia cu el alte sapte duhuri mai rele decat el: intra in casa, locuiesc acolo, si starea din urma a omului acestuia ajunge mai rea decat cea dintai. Tocmai asa se va intampla si cu acest neam viclean."

In acest text nu apare nici macar o aluzie cu privire la o alta viata de o suta sau doua sute de ani pentru pacatosi, cum cred unii. Din contra, vedem ca se scrie despre ei in termeni foarte duri, ireconciliabili.


Asadar aceia care vor fi iertati in mileniu nu au cum sa fie oamenii pacatosi care au trait de la Adam si pana la Armaghedon.

Trebuie sa fie o explicatie mai buna si bineinteles ca Biblia o da. Atat Vechiul Testament cat si Noul Testament ofera un raspuns satisfacator in aceasta privinta.

Pentru a sti cine va fi iertat in mileniu, trebuie sa stim cine va fi in mileniu, pe pamant?


Mireasa lui Christos, adica adunarea credinciosilor crestini, care au trait experianta nasterii din nou, devenind si ramanand fapturi noi, prin Cuvantul nepieritor sadit in ei pentru vecie, vor fi rapiti de pe pamant, in cer, unde ei vor fi ca ingerii, adica in trup spiritual si de unde, sub conducerea lui Christos, ei vor conduce planeta pamant, timp de o mie de ani. Desigur ei pot veni in inspectie pe pamant ori de cate ori vreau, cum facea Dumnezeu in gradina Edenului (Geneza 3:8 "umbla in gradina"). Dar in timpul miei de ani, resedinta lor va fi cerul si nu pamantul, caci acolo au fost rapiti si transformati, asa dupa cum Dumnezeu desi umbla in gradina Edenului, totusi nu locuia acolo.


Dupa glorificarea Miresei, incepe perioada numita "judecarea celor vii" sau "judecata oilor si caprelor", adica toate popoarele vor fi judecate pe baza cum se raporteaza la guvernarea cea noua a lui Christos. Cei care nu vor recunoaste noul guvern ceresc, ci vor lua semnul fiarei si se vor inchina icoanei ei, vor fi zdrobiti si nimiciti fara nici o mila,
 DEOARECE AU FOST AVERTIZATI. Ultima misiune a ramasitei bisericii adevarate este tocmai avertizarea ce o da cu privire la distrugerea acelora care vor lua semnul fiarei si se vor inchina icoanei ei. Prin niste siruri de plagi, globale si durerose, Christos, Regele uns, investit si inscaunat de Dumnezeu, pentru o mie de ani, va bate pe toti impotrivitorii sai, dupa cum au fost batuti egiptenii cu cele 10 plagi si mai apoi cei care au continuat in prostie, au fost inghititi de valurile Marii Rosii. Desigur, plagile vor fi cu mult mai mari si cu mult mai infricosatoare. Ultimul act al acestei sentinte divine va fi razboiul Armaghedonului. Atunci vor fi inlaturati toti cei ce au mai ramas de dupa distrugerea facuta de plagi. Toti cei ce se vor fi pocait inainte de aceste plagi, adica au refuzat inciparea cu semnul fiarei, vor scapa de plagi si de Armaghedon, deoarece ei vor fi protejati cu ajutorul ingerilor si astfel ei vor intra de vii in mia de ani. Ei vor fi guvernati din ceruri, cu legi drepte de un guvern ceresc si drept, adica de Christos si Mireasa lui. Companionii lui (Mireasa), crestinii care si-au dus pana la capat chemarea si sfintirea, vor fi deasemenea, regi, preoti si judecatori, impreuna cu El.

In mia de ani nu va intra nici un nepocait, adica nici unul care a luat inciparea cu semnul fiarei. Numai aceia vor intra care au refuzat inciparea, Biblia e clara in privinta aceasta, la Apocalipsa 14:


9. Apoi a urmat un alt inger, al treilea, si a zis cu glas tare: "
Daca se inchina cineva fiarei si icoanei ei si primeste semnul ei pe frunte sau pe mana,
10. va bea si el din vinul maniei lui Dumnezeu, turnat neamestecat in paharul maniei Lui; si va fi chinuit in foc si in pucioasa, inaintea sfintilor ingeri si inaintea Mielului (aici e vorba de focul plagilor, nu de focul din iadul lui Dante).
11. Si fumul chinului lor se suie in sus in vecii vecilor. Si nici ziua, nici noaptea n-au odihna  cei ce se inchina fiarei si icoanei ei si oricine primeste semnul numelui ei! (se refera numai la perioada apocaliptica, zilele acelea de chin in care isi vor musca limba de durere - Apocalipsa 16:10, doar apoi sunt distrusi)

Cei ce vor scapa, vor fi relativ o mare multime din toate popoarele, triburi si limbi. Ei se vor inmulti nespus de mult si vor popula intregul pamant. Toti copiii care se vor naste in mileniu, vor fi educati sa asculte legile divine, spre folosul lor. Se va introduce pedeapsa cu moartea, pentru pacatele mari si pentru hula impotriva duhului sfant, iar pentru pacatele scuzabile, facute involuntar, din accident, etc. vor fi mijlociri de iertare si absolvire de pacat. Christos si Mireasa vor avea dreptul sa mijloceasca pentru ei la Dumnezeu. Centrul inchinarii mondiale va fi la Templul din Ierusalim, in Israel, rezidit in mileniu. In fine, cei ce se vor supune vor trai fericiti si in sanatate deplina, deci nu vor muri, caci nu va exista procesul imbatranirii, dar cei nesupusi vor fi judecati si eliminati.


In mileniul pamantesc nu va fi inviere. Prima inviere apartine in exclusivitate Miresei iar a doua inviere este dupa mileniu. In mileniu intra numai oameni vii si desigur animalele care vor scapa de parjolul plagilor.


In cer nu vor fi casatorii, degeaba cred anumite denominatii. Membrii Miresei lui Christos nu se vor casatorii, ei sunt acolo ca ingerii, asexuati (fara sex), in schimb, supravietuitorii plagilor si Armaghedonului, adica cei din mileniul pamantean vor avea voie sa se casatoreasca, caci trupurile lor nu vor fi schimbate si glorificate in trup de slava.


Ideea iertarii in mileniu s-a lamurit. Asadar ideea cu invierea pacatosilor - ce au trait de la Adam si pana la Armaghedon - in mileniu, este nebiblica. Dar noi nu putem sili pe nimeni sa creada acestea. Insa timpul va dovedi ca Biblia are intotdeauna dreptate.

Ce ar fi daca nu ar veni imparatia lui Dumnezeu?





Apocalipsa 11:18 spune ca Dumnezeu va prapadi pe cei ce prapadesc pamantul. Prapadirea, distrugerea pamantului este evidenta. Politicile actuale exploateaza pamantul intr-o directie foarte periculoasa. Majoritatea savantilor si nu numai, considera ca planeta pamant este in pericol de intrare in colaps in cativa zeci de ani.
Savantii avertizeaza, dar degeaba. De exemplu, Margaret Chan, directorul general al Organizatiei Mondiale a Sanatatii, spune ca bacteriile devin tot mai rezistente la antibioticele clasice, iar acest lucru “va insemna sfarsitul medicinei moderne, asa cum o cunoastem acum”. Mortalitatea a crescut cu 50% in randul celor afectati de infectii rezistente. Tratamentele alternative sunt scumpe, produc reactii adverse fiind toxice si actioneaza mai incet. Ea sustine ca “Afectiuni banale precum rosu in gat sau un genunchi zgariat ne vor putea ucide din nou, cum o faceau cu ani in urma. Rezistenta la antibiotic creste in Europa si in intreaga lume.” ... “Intram intr-o era post-antibiotice. Asta inseamna, de fapt, sfarsitul medicinei pe care o cunoastem acum”.
OMS a publicat o carte in care suntem avertizati ce ne asteapta si cum s-a ajuns aici: folosirea gresita a antibioticelor, fiind recomandate prea usor pentru boli care s-ar putea trata altfel. Surse ca The Telegraph avertizeaza ca bacteriile devin mai rezistente din cauza frecventei si indelungatei folosiri a antibioticelor. 
Dar problema antibioticelor ar fi totusi cea mai mica problema. Sunt alte avertizari mult mai serioase, pe care nimeni nu stie cum sa le rezolve spre un final stabil. Unul este distrugerea ecosistemelor si al doilea epuizarea resurselor naturale. Golul este umplut de chimicale si sintetice. Savantii se agata sa creada cu disperare ca gasirea unei surse ieftine de energie (foc din cer), ar putea inversa lucrurile. Dar, pana gasesc ei energia ieftina, totul poate sa se duca de rapa. Si chiar daca ar gasi-o, ar putea ea schimba mentalitatea oamenilor pusi pe distrugere? Cu ce ar putea contribui energia ieftina la oprirea distrugerii ecosistemelor? Daca cad ecosistemele - sa presupunem doar moartea, extinctia albinelor, cum va rezolva problema aceasta energia ieftina? Pot savantii sa faca din nou albine? Eu ma indoiesc, desi progresul stiintei este enorm, ajungand la culmi de nedescris, chiar si pentru secolul trecut... Asa ca ma intreb, si va intreb, ce o sa facem cu energia ieftina, daca nu o sa avem apa curata si suficienta si mancare naturala?   
Pe fondul acestor avertizari, se scriu scenarii sumbre, se prezic scenarii tulburatoare despre capriciile naturii bulversate de goana dupa experimente periculoase si iresponsabile, se vor isca furtuni teribile si secete teribile, care vor pune in pericol si ce a mai ramas neatins de prapadul facut de om, cum nu va mai fi apa suficienta, mancarea va fi amestecata cu chimicale, barbatii si femeile vor chelii, puterea de reproducere va seca si doar o mana de privilegiati politici si niste gangsteri smercheri vor avea totul, care vor fi paziti de armate, ptr. o bucata de paine si un pahar de apa. In cele din urma si resursele lor s-ar epuiza, iar COLAPSUL TOTAL ar fi inevitabil. Suprafata Terrei ar ajunge un desert pustiu, inconjurat de mari foarte sarate, fara nici o urma de viata. Un viitor pustiu, fara oameni, animale si plante, dar cu reactoare de energie ieftina...

In consecinta, raspunsul la intreabrea din titlu ar fi, ca omenirea s-ar autodistruge cu siguranta. Pare incredibil, dar este confirmata de civilizatiile disparute ale terrei. Fara virtutii
divine, omul decade si devine tarana din care a fost luat (Geneza 2:7). 



Pentru alte informaţii asupra subiectului sau dacă doriţi contactarea mea vă rog să îmi scrieti pe adresa: bibliaantica@yahoo.com

Cu dragoste crestina,
Ionica T.
Floresti, Cluj

Blog: Har Si Mantuire

Blog: Biblia Antica

Blog: Murim Sau Nu Murim? Ce Spun Dumnezeu Si Satan In Cea Mai Veche Controversa?





Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.