Libertatea copiilor lui Dumnezeu
Motto: “Rămâneţi deci tari şi nu vă supuneţi iarăşi sub jugul
robiei!”
Cuvantul lui Dumnezeu vorbeste de o eliberare: "Christos ne-a
eliberat ca să fim liberi. Rămâneţi deci tari şi nu vă supuneţi iarăşi sub
jugul robiei!
Iată, eu, Pavel, vă spun că dacă veţi fi circumcişi, Christos nu
vă va folosi cu nimic.
Şi mărturisesc iarăşi oricui om circumcis că este dator să
împlinească întreaga lege.
Voi, care căutaţi să vă îndreptăţiţi pe voi înşivă prin lege,
v-aţi lipsit de Christos, aţi căzut din har.
Căci noi, prin Duhul, aşteptăm prin credinţă nădejdea dreptăţii.
Căci în Christos Iesus nici circumcizia, nici necircumcizia n-au
vreun preţ, ci credinţa care lucrează prin dragoste.
Voi alergaţi bine; cine v-a tăiat calea ca să nu ascultaţi de
adevăr?
Înduplecarea aceasta nu vine de la Cel care vă cheamă.
Puţin aluat dospeşte toată plămădeala.
Eu, cu privire la voi, am în Domnul încrederea că nu gândiţi
altfel. Dar cel care vă tulbură va purta vina, oricine ar fi el.
Cât despre mine, fraţilor, dacă mai predic circumcizia, de ce mai
sunt prigonit? Atunci pricina de poticnire a crucii s-a dus.
Şi dacă s-ar tăia măcar de tot cei care vă tulbură!
Fraţilor, voi aţi fost chemaţi la libertate. Numai nu faceţi din
libertate o pricină ca să trăiţi pentru (trupul de) carne, ci în dragoste
slujiţi-vă (ca robi/douleuo în greceşte) unii altora.
Căci toată Legea (deci şi cele zece porunci) se cuprinde (sau este
împlinită) printr-un singur cuvânt: "Să iubeşti pe aproapele tău ca pe
tine însuţi."
Dar dacă vă muşcaţi şi vă sfâşiaţi unii pe alţii, vedeţi să nu
fiţi nimiciţi unii de alţii (de aceea mor şi se sting anumite adunări şi
părtăşii).
Zic dar: umblaţi prin Duhul şi nu veţi împlini pofta firii
păcătoase (literal: cărnii)
Căci firea păcătoasă (carnală) pofteşte împotriva Duhului şi Duhul
împotriva firii păcătoase (carnale); şi acestea sunt opuse unul altuia, ca să
nu faceţi ceea ce aţi voi.
Dacă sunteţi călăuziţi de Duhul, nu sunteţi sub lege."
(Galateni 5:1-18)
O controversa
Unii, despre cele citate declară următoarele: "Întrebarea
este "Care Lege?", căci în Legea lui Dumnezeu, dată lui Israel sunt
mai multe: "Legea Morală, Decalogului", adică "Cele Zece
Porunci", "Legea ceremonială", "Legea Sanitară",
"Legea Penală", etc.. După noi - spun ei în continuare - aici nu este
vorba să nu ţii legea decalogului sau legea sanitară, ci este vorba despre
legea ceremonială şi legea penală. Deci legea lui Dumnezeu trebuie ţinută,
inclusiv porunca a patra, cea a sabatului, căci altfel n-ar trebui ţinute nici
cele nouă, nu-i aşa?"
Teoria cu legile distincte, nu este atât de convingătoare precum
pare la prima vedere. Ştim bine că Israelul antic avea o lege complexă, care
cuprindea un set mare de porunci, date de Iehova, Dumnezeul lui Israel, prin
Moise. Desigur, Moise a jucat un rol de mediator. Datorita lui, Dumnezeu a
ingaduit unele concesii, dar numai pana la un timp de restabilire. Domnul Isus
Christos în cele consemnate în Marcu 10:5 şi Matei 19:7, când foloseşte
cuvintele "a îngăduit" şi " a scris" se referă la Moise ca
la un slujitor al lui Dumnezeu, care a mijlocit pentru confraţii lui cu inimi
împietrite. Acordul acesta, intre Dumnezeu şi Israel, mediat de Moise, a fost
scris mai apoi in sulul Legii, numindu-se Legea lui Moise, dupa cel care a
mediat-o, dar şi "Legea lui Dumnezeu", după cel care a aprobat-o, aşa
cum se vede şi în Luca 2:22-24,39. Deasemenea, Legea lui Moise mai este
cunoscută ca "Tora".
Să vedem ce spune Cuvântul lui Dumnezeu în Neemia 9:13,14, despre
această Lege?
"Te-ai coborât pe Muntele Sinai, le-ai vorbit din ceruri şi
le-ai dat judecăţi drepte, legi adevărate, rânduieli şi porunci bune.
Le-ai făcut cunoscut sabatul Tău cel sfânt şi le-ai dat (ar trebui
tradus mai exact "poruncit" din ebraică) prin slujitorul Tău Moise,
porunci, rânduieli şi o lege."
Vedem deci, că toate poruncile din Tora erau denumite ca:
"judecăţi drepte, legi adevărate, rânduieli şi porunci bune.", care
să nu uităm, au fost "poruncite" chiar de Dumnezeu.
Acum vom pune şi noi întrebarea: de ce trebuie "ţinute"
numai zece, sau peste douăzeci sau treizeci, etc. (în funcţie de cum cred
anumiţi oameni sau biserici) dacă toate legile din Tora au fost: "judecăţi
drepte, legi adevărate, rânduieli şi porunci bune."? Care să nu uităm, au
fost "poruncite" chiar de Dumnezeu. Deoarece vedem că şi celelalte
legi care nu sunt dorite a fi "ţinute" sunt numite: "judecăţi
drepte, legi adevărate, rânduieli şi porunci bune."! Şi de asemenea şi
aceste legi, au fost numite ca "judecăţi drepte, legi adevărate, rânduieli
şi porunci bune." şi au fost date tot de acelaşi Dumnezeu, nu de
altcineva!
Repetăm întrebarea în alt mod: dacă şi aceste legi sunt
"judecăţi drepte, legi adevărate, rânduieli şi porunci bune.", fiind
"poruncite" chiar de Dumnezeu, cum de nu trebuie ţinute? Cine ne
poate spune nouă cu siguranţă, de ce, câte trebuie şi câte nu trebuie
"ţinute" din aceste "judecăţi drepte, legi adevărate, rânduieli
şi porunci bune." "poruncite" chiar de Dumnezeu, căci toate sunt
drepte, adevărate, bune şi poruncite? Şi cine ne poate garanta nouă, dacă
criteriile de selectare ale legilor ce trebuie "ţinute" - după unii -
sunt corecte, şi dacă criteriile de selectare ale legilor ce nu trebuie
"ţinute" sunt corecte? Doamna profetesă a Bisericii Adventiste De
Ziua A Şaptea Ellen Gould White? Dacă veţi dori să căutaţi pe internet şi să
navigaţi pe la foştii adventişti vă veţi convinge că nu este atât de credibilă
precum pare. Ajunge doar să vezi capitolul "sanctuarul" 1841-1844 şi
capitolul "uşa închisă" 1844-1851.
Mai bine sa stam pe principiul “numai scriptura”.
De ce “slujba
mortii”?
Deasemenea, întrebăm pe dragii noştrii prieteni adventişti şi
sâmbătari, indiferent de confesiunile lor (BAZŞ, independenţi AZŞ, dizidenţi
AZŞ, reformişti AZŞ, baptişti ZŞ, penticostali ZŞ, Biserica lui Dumnezeu ZŞ
(COG) şi alte biserici de ZŞ): DE CE cu toate că aceste "judecăţi drepte,
legi adevărate, rânduieli şi porunci bune.", "poruncite" chiar
de Dumnezeu, fiind toate drepte, toate adevărate, toate bune şi toate
poruncite, totuşi au fost numite de unul dintre cei mai de seamă apostoli al
Domnului nostru Isus Christos: "înscrisul ce era împotriva noastră prin
poruncile lui" (Coloseni 2:14)?
Deasemenea, mai întrebăm pe dragii noştrii prieteni adventişti şi
sâmbătari, indiferent de confesiunile lor (BAZŞ, independenţi AZŞ, dizidenţi
AZŞ, reformişti AZŞ, baptişti ZŞ, penticostali ZŞ, Biserica lui Dumnezeu ZŞ
(COG) şi alte biserici de ZŞ): DE CE cu toate că cele ZECE PORUNCI (DECALOGUL)
sunt şi ele "judecăţi drepte, legi adevărate, rânduieli şi porunci
bune.", "poruncite" chiar de Dumnezeu, fiind toate drepte, toate
adevărate, toate bune şi toate poruncite, totuşi au fost numite de unul dintre
cei mai de seamă apostoli al al Domnului nostru Isus Christos: "SLUJBA MORŢII, în litere, gravată în litere
pe pietre" (2Corinteni 3:7)?
Că aici este vorba într-adevăr de cele zece porunci, gravate pe
piatră, şi nu de legea ceremonială, arată clar contextul, şi anume că faţa lui
Moise strălucea, compară 2Corinteni 3:7-13 cu Exodul 34:29-35.
Deasemenea, întrebăm pe dragii noştrii prieteni adventişti şi
sâmbătari, indiferent de confesiunile lor (BAZŞ, independenţi AZŞ, dizidenţi
AZŞ, reformişti AZŞ, baptişti ZŞ, penticostali ZŞ, Biserica lui Dumnezeu ZŞ
(COG) şi alte biserici de ZŞ): DE CE cu toate că acele "judecăţi drepte,
legi adevărate, rânduieli şi porunci bune.", "poruncite" chiar
de Dumnezeu, fiind toate drepte, toate adevărate, toate bune şi toate
poruncite, totuşi au fost numite de un altul (ca să nu puteţi spune că apostolul
Pavel a fost extermist), dar tot dintre cei mai de seamă apostoli al Domnului
nostru Iesus Christos: "Un jug pe care nici noi, nici părinţii noştrii nu
l-au putut purta" (Fapte 15:10)? Că aici este vorba despre Legea lui Moise
şi nu despre altceva, reiese din Fapte 15:5.
Întrebăm din nou pe dragii noştrii fraţi: de ce CELE ZECE PORUNCI
au fost numite SLUJBA MORŢII (2Corinteni 3:7)?
Un raspuns
biblic
Noi spunem, că pentru aceea, deoarece Legea a fost perfectă şi
omul a fost imperfect, decăzut, deci nici un om imperfect nu a fost capabil să
împlinească în mod perfect o lege perfectă şi astfel să trăiască şi să nu aibă
păcat, chiar dacă a avut şi s-a străduit să împlinescă CELE ZECE PORUNCI sau
LEGEA, căci nimeni nu a împlinit legea în sens perfect, în afară de Fiul lui
Dumnezeu, Domnul nostru şi astfel Legea, fie ea numai chiar şi "Cele Zece
Porunci" condamna omul la osândă, la moarte (1Ioan 1:8-10):
"Dacă zicem că n-avem păcat, ne înşelăm singuri şi adevărul
nu este în noi.
Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept ca să ne
ierte păcatele şi să ne curăţească de orice nedreptate.
Dacă zicem că n-am păcătuit, Îl facem mincinos şi Cuvântul Lui nu
este în noi."
De aceea nici CELE ZECE PORUNCI, nici LEGEA nu puteau salva pe
nimeni de la moarte, doar Dumnezeu, prin harul Său. Totuşi, chiar şi în aceste
condiţii Legea blestema pe oricine, spunând că este blestemat oricine nu va
împlini toată legea (Deuteronom 27:26). Astfel, fiindcă toţi israeliţii erau
sub blestemul legii şi naţiunile deasemenea sub blestemul păcatului strămoşesc
(adamic), era în mod absolut necesar să vină un mântuitor, trimis de la
Dumnezeu, care să răscumpere omul israelit de sub blestemul legii şi pe păgâni
(dar şi pe israeliţi) de sub blestemul păcatului strămoşesc. Numai Dumnezeu
putea salva omul, fie el israelit, fie el păgân. Omul nu se putea salva singur
prin meritele lui, numai prin credinţa în Dumnezeu. De aceea era necesar ca
cineva să ridice blestemul de pe oameni, luând asupra sa blestemul. Fiul lui
Dumnezeu, Domnul nostru Isus Christos a luat asupra Sa blestemul pe Golgota, de
aceea nimeni nu poate fi mântuit numai prin El, căci El a luat asupra Sa
păcatele şi blestemul lumii întregi. El este acela care a fost rânduit de
Dumnezeu Tatăl, pentru mântuirea din păcat şi din moarte a oamenilor temători
de Dumnezeu. Dacă crezi în Isus Christos şi asculţi de El, eşti mântuit, dacă
nu, eşti pierdut…
Jertfa “Mielului
lui Dumnezeu” este de ajuns
Cei care nu se încred în mod deplin în moartea Lui ispăşitoare, şi
pe lângă Christos mai caută şi alte căi sau moduri de salvare, ca şi cum harul
lui Dumnezeu, arătat prin moartea de ispăşire a lui Christos nu ar fi de ajuns,
ci ar trebui completat, aceia de fapt, cad din har, deoarece leapadă măreţul
har mântuitor:
"Nu lepăd harul lui Dumnezeu; căci dacă dreptatea este prin
lege, atunci degeaba a murit Christos" Galateni 2:21
Aici este vorba, tocmai despre aspectul că dacă pentru a putea fi
salvat omul păcătos, cele zece porunci (SLUJBA MORŢII, ÎN LITERE, GRAVATĂ ÎN LITERE
PE PIETRE 2Corinteni 3:7!) sau altceva din antica Lege Israelită în general
(ÎNSCRISUL CE ERA ÎMPOTRIVA NOASTRĂ PRIN PORUNCILE LUI! Coloseni 2:14) ar putea
înlocui valoarea jertfei morţii de răscumpărare al Domnului nostru Isus
Christos, atunci de fapt Christos ar fi murit degeaba şi fără sens, căci cele
zece porunci (SLUJBA MORŢII, ÎN LITERE, GRAVATĂ ÎN LITERE PE PIETRE 2Corinteni
3:7!) sau altceva din antica Lege Israelită în general (ÎNSCRISUL CE ERA
ÎMPOTRIVA NOASTRĂ PRIN PORUNCILE LUI Coloseni 2:14!) ar fi suficient de
puternic ca să ne mântuie de sub blestem, păcat şi moarte.
De aceea, harul nespus de mare al lui Dumnezeu, dat nouă prin
jertfa scumpă a Fiului Său, este îndestulătoare şi perfectă pentru oamenii ce
înţeleg păcătoşenia şi nimicnicia lor şi ştiu aprecia acest mare şi scump
sacrificiu, dat atât din partea lui Dumnezeu, ca Părinte care şi-a dat la
moarte propriul Fiu pentru a satisface legea divină: "viaţă pentru
viaţă", cât şi din partea Fiului lui Dumnezeu, care deşi fiind fără de
păcat, a suferit batjocura, chinul şi agonia morţii în favoarea unor nenorociţi
de păcătoşi ca noi.
Jertfa de răscumpărare oferită de Dumnezeu fiind perfectă, nu
trebuie completată sau ajustată cu diferite legi sau ceremonii (circumcizie,
sabat, sărbători, jertfe, rugăciuni, bani, etc.).
Hotararea
apostolilor este dreapta
Înţelegând valoarea mare şi scumpă a jertfei de răscumpărare, şi
înţelegând păcătoşenia, nimicnicia şi depravarea firii rasei umane, deci şi al
rasei lor israelite şi al lor personal, este de înţeles deci, de ce apostolii
nu au dorit să pună nimic care să poată părea un jug (Fapte 15:10) sau o
greutate (Fapte 15:28) pe gâtul ucenicilor. Căci este de înţeles, de ce este
sfântă şi binecuvântată ţinerea unei zile săptămânale de odihnă acolo unde
fiecare om ţine aceeaşi zi de odihnă, şi deasemenea este de înţeles, de ce este
un jug şi o greutate ţinerea unei zile de odihnă, care să nu concorde cu ziua
de odihnă a majorităţii comunităţii în care trăieşti. Oare adventiştii,
sâmbătarii şi chiar duminecarii sinceri nu se plâng şi nu se chinuie în
spiritul lor, deoarece văd şi simt că nu pot ţine ziua lor de odihnă şi alte
asemenea prescripţii de acest gen, aşa cum le-ar place lor? Şi ei aşa simt că
au călcat legea lui Dumnezeu şi astfel au păcătuit în faţa Celui Prea Înalt.
Dar alţii care nu sunt sinceri, încalcă în mod grosolan şi făţarnic, pe ascuns
sau în mod deschis legile fixate de ei, făcându-şi anumite "portiţe"
şi nu simt nici cea mai mică jenă. Ipocriţii!
Dar Dumnezeu este mare în iubirea şi în harul Său! Pe Dumnezeu
nu-l putem privi aşa, cum l-a privit profetul Iona, până ce a fost mustrat
(Iona 4:1-11), sau ca cel care a fost şi este numit "fericitul
Augustin", sau cel care a fost numit "stăpânul Genevei",
reformatorul Jean Calvin, care au predicat, ca şi cum Dumnezeu ar regiza totul,
pe unii în paradis iar pe alţii în foc. Atunci ce face Satan Divolul? Stă şi se
uită, cum îi face Dumnezeu "meseria"? Nici nu putem pretinde de la
Dumnezeu, să fie un Dumnezeu arhirigid, care atunci când a dat o lege, atunci
să nu o poată schimba, orice ar fi… În loc ca să facem dintr-o lege a lui
Dumnezeu, de exemplu din sabat un idol (viţel de aur în sens spiritul), şi să
ne închinăm şi să slujim ei cum au făcut bătrânii, fariseii şi cărturarii evrei
de pe timpul Domnului si Mantuitorului nostru Isus Christos, mai degrabă să ne
închinăm şi să slujim Legiuitorului, adică Creatorului nostru, acceptând suveranitatea
(atotputernicia) lui Dumnezeu atât peste oameni, cât şi peste legile date
oamenilor. Sau vom putea noi comanda lui Dumnezeu, luându-ne la ceartă cu El,
de ce dai asta, de ce schimbi asta?
Reclamatii
neantemeiate
"Cum, tu ca creştin nu ţii legea? Eşti curvar? Eşti ucigaş?
Etc. Sunt convins că nu. Cel puţin nu intenţionat. Nu înţeleg, de ce numai
porunca a patra ar fi o excepţie?"
Nu de aceea ţinem cele nouă porunci la care se referă criticii,
pentru că se găsesc în "SLUJBA MORŢII, ÎN LITERE, GRAVATĂ ÎN LITERE PE
PIETRE" (2Corinteni 3:7 !), ci pentru că se găsesc în Legea lui Christos,
cea a Noului Testament.
În toate ţările comuniste din Europa a fost o schimbare de regim
şi s-a dat o nouă constituţie. Ştim că atât în constituţia comunistă, cât şi în
cea democratică, este interzis să treci graniţa ţării în mod fraudulos, sau să
necinsteşti simbolurile statului (de exemplu să scuipi pe steagul ţării, sau să
te urinezi, să faci excremente pe el în public, etc.). Nu de aceea nu trecem
graniţa în mod fraudulos şi nu necinstim simbolurile statului, pentru că sunt
interzise în vechea constituţie comunistă, ci pentru că sunt interzise în noua
constituţie democratică. Din punct de vedere legal, vechea constituţie
comunistă nu mai are nici o putere judecătorească, căci pur şi simplu nu mai
există. Dacă vechea constituţie comunistă ar mai exista, atunci cu siguranţă că
comunismul şi nu democraţia ar fi la putere.
Deci nici un comunist nu-şi poate face de cap cu vechea
constituţie, numai pentru că anumite legi sunt identice şi se regăsesc, atât în
vechea constituţie comunistă, cât şi în noua constituţie democratică. Acest raport
există şi între Legea lui Moise şi Legea lui Christos. Nu de aceea trebuie
ţinute pentru că au fost atunci şi acolo, ci pentru că sunt aici şi acum.
Bine, dar nu este bună o zi de odihnă pentru toată lumea?
Tocmai asta e că odihna e bună şi trebuie ţinută, dar nu oricum şi
nu după cum şi când vrem noi să impunem şi după capul nostru, cum ne duce
mintea imperfectă, ci cum vrea Dumnezeu!!!
Dacă ar fi să ţinem o zi de odihnă în sensul vechiului sabat
literal din Israel, atunci ar trebui să o ţinem după legea lui Dumnezeu, aşa
cum a fixat Dumnezeu sabatul în Legea Sa (Exod 35:2,3). Ori ceea ce se face
acum, numindu-se sabat literal, în multe cazuri nu este decât un simulacru de
sabat literal, un sabat nu literalizat, cum a fost în Israel, ci un sabat liberalizat
şi dacă sabatul se poate liberaliza după cum îi taie omului sau bisericilor
prin cap, atunci toate celelalte nouă legi din cele zece porunci (decalog) se
pot şi ele liberaliza.
Nu se poate dovedi din Scripturi, că creştinii au un sabat
literalizat, ca cel din Vechiul Testament, cum doresc unii, sau unul
liberalizat (duminicizat) cum doresc alţii, ci unul spiritual, prin Domnul
nostru Isus Christos, în care toate lucrurile vechi se duc şi se fac noi, după
cum doreşte Dumnezeu: un sabat nu numai pentru trupul de carne, ci şi pentru
minte, care nu depinde de o anume zi, aşa cum nici circumcizia spirituală nu
depinde de prepuţul carnal, căci dacă există o circumcizie spirituală, care
totuşi să nu depindă de prepuţul carnal, atunci există şi un sabat spiritual,
care să nu depindă de o anume zi şi cu toate aceste să fie spre slava, lauda şi
gloria lui Dumnezeu Tatăl, prin Isus Christos:
1. Unde
arată Scriptura despre înnoirea lucrurilor vechi?
"Căci dacă cineva este în Christos, este o creaţie nouă; cele
vechi s-au dus; iată, toate s-au făcut noi.
Şi toate acestea sânt de la Dumnezeu…" 2Corinteni 5:17,18
2. Unde
arată Scriptura o circumcizie spirituală?
"În El aţi fost circumcişi, nu cu o circumcizie făcută de
mână, ci cu circumcizia lui Christos, în dezbrăcarea de trupul firii păcătoase
(gr.carnale)" Coloseni 2:11
3. Unde
arată Scriptura un sabat (repaus, odihnă) spiritual?
"Căci, dacă Iosua le-ar fi dat odihna, Dumnezeu n-ar mai
vorbi după aceea de o altă zi.
Rămâne deci o odihnă ca de sabat pentru poporul lui Dumnezeu.
Fiindcă cine a intrat în odihna Lui, s-a odihnit şi el de
lucrările lui, cum S-a odihnit Dumnezeu de ale Sale.
Să ne grăbim deci să intrăm în odihna aceasta, pentru ca nimeni să
nu cadă, urmând acelaşi exemplu de neascultare de cuvânt" Evrei 4:8-11.
4. Ce altceva
s-a mai dus şi s-a înnoit, sau se va înnoi?
a)Legea lui Dumnezeu, dată prin Moise, a fost înnoită cu Legea lui
Dumnezeu dată prin Christos (Romani 10:4; Evrei 7:12)
b)Preoţia Aronică a marilor preoţi, a fost înnoită cu preoţia după
rânduiala lui Melchisedec, şi dată lui Christos (Evrei 4:5,6, Evrei 7:14)
c)Preoţia levitică a fost înnoită cu preoţia creştinilor (1Petru
2:9, Apocalipsa 20:6
d)Israelul carnal a fost înnoit a fi un Israel spiritual (Romani
9:6,26; Galateni 6:15,16)
e)Vechiul Ierusalim, a fost înnoit a fi Noul Ierusalim (Apocalipsa
21:2)
f)vechiul cer şi pământ v-a fi înnoit într-un cer nou şi un pământ
nou (2Petru 3:13; Apocalipsa 21:4)
g)Semnul poporului antic al lui Dumnezeu, care a fost sabatul, a
fost schimbat în noul popor al lui Dumnezeu cu semnul iubirii (Ezechiel 20:12;
Ioan 13:34,35)
Într-adevăr, Dumnezeu v-a face toate lucrurile noi (Apocalipsa
21:5)!
În armonie cu toate acestea înţelegem de ce a putut fi apostolul Pavel
atât de larg în sfatul său cu privire la ţinerea unei zile:
"Unul socoteşte o zi mai presus decât alta; altul socoteşte
toate zilele la fel. Fiecare să fie deplin convins în mintea lui." (Romani
14:5)
Desigur vin criticii şi spun că aici apostolul se referă la ţinere
de sărbători şi nu de sabat, dar întrebarea este, de ce nu a spus atunci aşa:
"Unul socoteşte o sărbătore mai presus decât alta; altul
socoteşte toate sărbătorile la fel. Fiecare să fie deplin convins în mintea
lui." Căci, dacă s-ar referi aici la largheţea sa în a ţine sărbători,
n-ar mai fi scris ca o mustrare, asfel:
"Voi ţineţi zile, luni, vremuri şi ani.
Mă tem pentru voi să nu fi lucrat în zadar printre voi."
(Galateni 4:10,11)
Mai mult decât atât, întrebăm:
DE CE în tot Noul Testament nu a fost mustrat nimeni pentru sabat?
Şi mai întrebăm, de ce chiar din contră, li s-a atras atenţia ucenicilor ca
nimeni să nu fie mustrat pentru sabate, sărbători, luni noi sau pentru alte
prescripţii ale legii ce puteau fi neglijate???
"Deci nimeni să nu vă judece cu privire la mâncre sau la
băutură, sau cu privire la o zi de sărbătore, sau lună nouă, sau sabate,
care sunt o umbră a lucrurilor viitoare, dar trupul este al lui
Christos" Coloseni 2:16,17
Ce vrea să spună apostolul aici prin expresia "dar trupul
este al lui Christos"? El vrea să spună că trupul omului credincios este
răscumpărat de Christos, din păcat şi din moarte şi astfel, este proprietatea
lui Christos şi că Dumnezeu I-a dat dreptul, ca Christos să guverneze acest
trup, în alt mod, mai superior decât acest trup a fost guvernat de legea antică
(compară cu Matei 5:21-48).
În armonie cu acestea înţelegem de ce apostolul Pavel a insistat
pe lângă robi să fie supuşi stăpânilor lor în toate, nefăcând nici cea mai mică
aluzie, că sâmbăta sau duminca, ei ar trebui să facă o excepţie, de a nu munci
(Coloseni 3:22). Şi asta, tocmai ca evanghelia să nu aibă nici o piedică în
calea ei. Apostolii nu ar fi exclus pe nici un sclav creştin de la părtăşia lor
doar pentru că acesta nu putea ţine sabatul sau duminica, deoarece ştiau că
valoarea sângelui Domnului Iesus, este mai mare ca valoarea ţinerii unei zile.
Deoarece prin evanghelie era vestită marea jertfă de ispăşire şi puterea ei
mântuitore asupra celor ce cred, ei nu au adăugat la ea doar lucrurile necesare
(Fapte 15:28,29). Dacă sabatul ar fi fost indispensabil şi prin urmare necesar,
cu siguranţă că era trecut pe listă.
Frumusetea
libertatii
Astfel stând lucrurile putem spune că nu avem o zi de odihnă? Nu.
Creştini au un sabat spiritual, care valorează mai mult decât un sabat literal
sau sabat liberalizat (duminicizat). Spunem asta, deoarece am întâlnit sau am
auzit de adventişti, sâmbătari şi duminicari, care deşi ţineau sabatul sau
duminica totuşi de la caz la caz minţeau, furau, curveau, se îmbătau, fumau,
erau avizi, unii au ajuns la spitalul de psihiatrie (chiar şi adventişti,
cunosc cel puţin 5 cazuri la ora scrierii acestui material), unii au murit
deoarece în celelalte zile decât sâmbăta şi duminica s-au suprasolicitat la lucru,
alţii chiar au violat şi au ucis. I-a putut ajuta pe ei sabatul sau duminica,
ca să nu păcătuiscă? Desigur, nu toţi adventiştii, sâmbătaarii şi duminicarii
sunt la fel, dar au fost şi sunt cazuri grave printre ei, cu toate că săracii
se străduiesc să ţină datinile şi obiceiurile religioase strămoşeşti…
Dar dacă aceşti oameni s-ar fi încrezut, sau s-ar încrede în
Christos, El I-ar fi putut ajuta şi îi poate ajuta.
De aceea, acei copii ai lui Dumnezeu, care sunt născuţi din nou
din apă şi din Duh, ştiu prin Duhul lui Dumnezeu dat prin Christos că atât
odihna trupului, cât şi odihna minţii este sfântă, bună, folositoare şi de
trebuinţă, de aceea ei nu întrec măsura în a se extenua atât fizic, cât şi
mintal şi dau trupului şi minţii lor odihna cuvenită (zilnică şi săptămânlă),
odihnindu-se suficient, în funcţie de timpul lor şi ziua lor liberă. Pentru ei
nu este o problemă ziua, căci Christos I-a iertat şi eliberat, şi I-a
transferat într-un domeniu legal al regatului libertăţii şi iubirii (Iacov
1:25; Colose 1:13,14). Unii se pot odihni poate numai duminica, ca majoritatea
oamenilor, alţii, care lucreză în două, trei sau patru schimburi se odihnesc
atunci când pot. Pentru Christos nu are importnţă când te odihneşti, ci cum te
odihneşti şi cum îţi trăieşti viaţa, în păcat sau în curăţie? Tot la fel este
şi cu ziua de cult, pentru Christos nu este atât de important când, şi în ce zi
formezi cu fraţii tăi biserica (adunarea, gr. ekklesia), ca să te închini lui
Dumnezeu, ci cum te închini Tatălui Său, în adevăr şi curăţie, sau în
neadevăruri şi păcat? Ceea ce contează cu adevărat este: eşti tu născut din
nou, prin Duhul şi Cuvântul lui Dumnezeu (Ioan 3:3,7, 14-21)?
Pentru credincioşii din ţările musulmane, care nu se pot odihni
duminica, căci musulmanii se odihnesc vinerea şi duminica lucră, nu ar trebui
să fie o problemă să se odihnească şi ei atunci şi să aibă părtăşia creştină
vinerea, sau şi duminica, dacă pot, căci dacă poţi, poţi să faci din toate
zilele zile de cult… tot aşa este şi cu sâmbăta pentru cei din Israel, căci
creştinii atunci au liber.
Două argumente
false ce sunt aduse contra sabatului spiritual
Argumentul
gresit nr. 1
Matei
5:17,18
"Să nu gândiţi că am venit să desfiinţez Legea sau Prorocii; am venit nu
să desfiinţez, ci să împlinesc (nota de subsol: să dau împlinirea ei). Căci
adevărat vă spun, cât timp nu va trece cerul şi pământul, nu va trece o iotă
sau o frântură de literă din Lege, până nu se vor împlini toate."
Ce a vrut Christos să spună prin: "până nu se vor împlini
toate"? Să luăm de exemplu o profeţie ca cea din Mica 5:2 prin care se
prorocea unde urma să se nască Christosul (Mesia). Când Mesia într-adevăr s-a
născut acolo, profeţia s-a împlinit şi a trecut, căci o profeţie se împlineşte
o singură dată. Prin urmare noi nu mai aşteptăm împlinirea profeţiei din Mica
5:2, deoarece ea sa împlinit.
Tot în acest sens, Christos a împlinit Legea lui Dumnezeu, dată
prin Moise, şi Legea a trecut, ca şi profeţia din Mica 5:2. Căci nu fără motiv,
Spiritul cel Sfânt al lui Dumnezeu, inspiră pe apostolul Petru să numească
Legea ce a trecut astfel: "Un jug pe care nici noi, nici părinţii noştrii
nu l-au putut purta" Fapte 15:10. Nici un om nu a fost capabil să ducă
acest jug în mod perfect, în afară de Christos. De aceea consecinţa aspră a
călcării Legii era gravă: blestemul. Şi deoarece nici un om nu a fost perfect
ca Christos, fiecare om de sub Lege era până la urmă blestemat de Lege.
"Căci toţi cei care se întemeiază pe faptele legii sânt sub
blestem, pentru că este scris: "Blestemat este oricine nu stăruie în toate
lucrurile scrise în cartea legii, ca să le facă".
Dar că nimeni nu este îndreptăţit înaintea lui Dumnezeu prin lege,
este evident, căci "cel drept va trăi prin credinţă". Legea însă nu
se intemeiază pe credinţă, ci: "Acela care va face aceste lucruri, va trăi
prin ele."
Christos ne-a răscumpărat din blestemul legii, făcânduse blestem
pentru noi - fiindcă este scris: blestemat este oricine este atârnat pe lemn
-" Galateni 3:10-14
Prin urmare Christos nu spune că Legea lui Moise şi Prorocii nu
vor trece niciodată, ci că vor trece atunci când vor fi împlinite, şi punctul
central stă tocmai în această frază omisă de adventişi şi sămbătari cu atâta
uşurinţă: "până nu se vor împlini toate" (!)
Dacă fraza "până nu se vor împlini toate" nu s-a
împlinit încă, înseamnă că Christos nu a împlinit încă nici Legea, nici Prorocii
şi atunci într-adevăr acestea mai trebuie împlinite de noi păcătoşii. Dar
atunci cum putea apostolul Pavel, unul dintre cei mai importanţi apostoli să
declare, fiind inspirat de Spiritul cel Sfânt al lui Dumnezeu:
"A şters înscrisul care era împotriva noastră prin poruncile
lui şi l-a luat din cale pironindu-l pe cruce." Coloseni 2:14, compară cu
Deuteronom 27:26 şi Iacov 2:8-12!
"Dar că nimeni nu este îndreptăţit înaintea lui Dumnezeu prin
lege, este evident, căci "cel drept va trăi prin credinţă". Galateni
3:11
Căci Christos este sfârşitul legii, pentru îndreptăţirea oricărui
credincios." Romani 10:4
"Astfel, legea ne-a fost îndrumătorul nostru spre Christos,
ca să fim îndreptăţiţi prin credinţă.
După ce a venit credinţa, nu mai sântem sub îndrumător."
Galateni 3:24,25
"dar când a venit împlinirea timpului, Dumnezeu a trimis pe
Fiul Său, născut din femeie, născut sub lege, ca să răscumpere pe cei de sub
lege, ca să căpătăm înfierea." Galateni 4:4,5
Argumentul
gresit nr 2
Isaia 66:23 "Şi de la lună nouă
la lună nouă, de la sabat la sabat, orice făptură (tradus din ebraică, mai
exact şi literal este "orice carne") va veni să se închine înaintea
Mea, zice DOMNUL (DOMNUL tradus din ebraică, mai exact şi transliterat este
Iehova."
Dacă citim tot contextul putem observa că este o profeţie despre
viitor şi se referă la cei de pe noul pământ (compară cu Isaia 66:22), căci aşa
cum va fi un cer nou, tot aşa va fi şi un pământ nou. Toate lucrurile vor fi
atunci reaşezate, în făgaşul lor normal. Fiindcă atunci va fi o singură ţară şi
o singură religie pe tot pământul înnoit, este şi normal ca toţi oamenii să
aibă aceeaşi sărbătoare a lunii noi şi aceeaşi zi de odihnă, cea a sabatului.
Dar atunci, n-ar trebui ţinut sabatul de pe acum? Dacă punem
problema astfel, de ce numai sabatul şi nu şi lunile noi, căci şi acelea vor
trebui ţinute? Însă Scriptura spune clar ca nimeni să nu ne judece cu privire
la luni noi şi sabate, adică nimeni dintre noi, sau din afara noastră nu are
autoritatea (dreptul dat de Dumnezeu) să impună ceea ce Christos şi apostolii
nu au impus şi astfel să ispitească pe Dumnezeu (Fapte 15:10).
Dumnezeu nu a impus atunci, în timpul apostolilor o zi, pentru că
ştia că mulţi nu vor putea-o duce în condiţiile acelea de spiritualitate mizeră
şi deplorabilă ale lumii păgâne sclavagiste, când viaţa sclavilor era la
cheremul sclavagiştilor şi atârna deseori de un fir de păr în ochii unora
dintre stăpânii sclavagişti. Chiar şi acum când ne lăudăm cu civilizaţia
noastră, în multe părţi ale globului sunt situaţii mizerabile şi scandaloase,
când unii asupresc pe săraci (spiritual, fizic şi economic) şi se lăfăie în
bogăţii şi alţii efectiv mor literalmente de foame.
Dumnezeu a dat deci un sabat spiritual, ştiind că poporul Său
sfânt se va şti folosi de el, după harul dat fiecăruia. Cine impune acum o zi,
spunând că dacă nu o ţii ca el îţi vei pierde viaţa veşnică, o ia înainte şi nu
rămâne la harul lui Dumnezeu, ba mai mult, nesocoteşte jertfa lui Christos, ca
şi cum jertfa lui Christos nu ar fi suficient de mare şi oarecum ar trebui
completată, sau ajustată prin nişte fapte.
Întrebăm pe adventiştii şi pe sâmbătarii umili şi sinceri cu ce
sunt mai buni decât duminecarii, dacă ţin o altă zi, şi pe duminecarii umili şi
sinceri îi întrebăm de asemenea cu ce sunt mai buni decât aceştia, dacă ţin o
altă zi?
Sa meditam
inca odata la cele scrise
"Şi voi eraţi morţi în greşelile şi păcatele voastre,în care
trăiaţi odinioară, după mersul lumii acesteia după domnul puterii văzduhului
(adică Satan Diavolul), a duhului care lucrează acum în fiii nescultării.
Între ei eram şi noi toţi odinioară, când trăiam în poftele firii
noastre păcătoase, făcând lucrurile voite şi gândite de firea păcătoasă şi eram
din fire copii ai mâniei, ca şi ceilalţi.
Dar Dumnezeu care este bogat în îndurare, peste dragostea Lui cea
mare cu care ne-a iubit,
Măcar că eram morţi în greşelile noastre, ne-a adus la viaţă
împreună cu Christos: prin har sânteţi mântuiţi.
El ne-a înviat împreună şi ne-a pus să stăm împreună în locurile
cereşti, în Christos Iesus,
ca să arate în veacurile viitoare nemărginitele bogăţii ale
harului Său, în bunătatea lui faţă de noi, în Christos Iesus.
Căci prin har sânteţi mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine
de al voi, ci este darul lui Dumnezeu:
nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni.
Căci noi sântem lucrarea Lui şi am fost creaţi în Christos Isus
pentru fapte bune pe care Dumnezeu le-a pregătit mai dinainte, ca să umblăm în
ele.
De aceea aduceţi-vă aminte că odinioară eraţi păgâni din naştere,
numiţi necircumcişi de către aceia care se numesc circumcişi, în carne, de mâna
omului;
că în timpul acela eraţi fără Christos, fără drept de cetăţenie în
Israel, străini de legămintele făgăduinţei, fără nădejde şi fără Dumnezeu în
lume.
Dar acum, în Christos Isus, voi care odinioară eraţi depărtaţi,
aţi fost apropiaţi prin sângele lui Christos.
Căci El este pacea noastră, care din doi a făcut unul şi a surpat
zidul de la mijloc al despărţiturii
şi în trupul lui a înlăturat vrăjmăşia dintre ei, legea poruncilor
în rânduielile ei, ca să facă pe cei doi să fie în El însuşi un singur om nou,
făcând pace;
şi a împăcat pe cei doi cu Dumnezeu într-un singur trup, prin
cruce prin care a nimicit vrăjmăşia.
El a venit astfel să aducă vestea bună a păcii vouă celor care
eraţi departe şi pace celor care erau aproape,
Căci prin El şi unii şi alţii avem intrare la Tatăl, printr-un
singur Duh.
Aşdar voi nu mai sânteţi nici străini, nici locuitori vremelnici,
ci sunteţi împreună cetăţeni cu sfinţii, oameni din casa lui Dumnezeu,
Fiind zidiţi pe temelia apostolilor şi a prorocilor, piatra din
capul unghiului fiind Isus Christos Însuşi
În El, toată clădirea, bine alcătuită, creşte ca să fie un templu
sfânt în Domnul.
Şi prin El şi voi sânteţi zidiţi împreună, ca să fiţi o locuinţă a
lui Dumnezeu, în Duhul." Efeseni 2:1-22
Fie, ca Dumnezeu Tatăl să ne lumineze pe toţi, prin Domnul nostru
Isus Christos. Aleluia! Amin!
Desigur, poate ma intrebati de ce nu tin sabatul si
sarbatorile, ACUM sau de ce nu le voi tine in imparatia de o mie de ani? Da,
este o intrebare buna. Raspunsul este ca nu am gasit dovezi biblice ca acum,
acestea ar trebui tinute. Ele nu au fost desfiintate ci dezlegate, pana la
imparatia de o mie de ani. Motivul dezlegarii? Am gasit scris ca “Mireasa” se
pregateste pentru cer, iar in cer este altfel, conform cu cartea Apocalipsa.
1. Biblia spune ca in cer timpul este diferit (o mie de
ani din cer sunt ca o zi, ca o straja din noapte de pe pamant). Si spatiul este
diferit. Deci raportul spatiu-timp trebuie sa fie altfel decat pe pamant.
2. Biblia spune in cartea Apocalipsa ca in cetatea lui
Dumnezeu nu exista alternanta zi si noapte. Acestea au fost create doar pentru
pamanteni.
3. Biblia spune ca Dumnezeu nu oboseste fizic, caci
puterea lui este fara margini. Singurul lucru ce il oboseste sunt pacatele
oamenilor. La fel vom fi si noi, nu vom obosi. Sabatul si sarbatorile de pe
pamant au fost facute pentru oameni, nu si pentru ingeri. De altfel cum ar
putea un inger sa ocroteasca pe copiii lui Dumnezeu in sabat si sa nu lucreze?
Ar fi la munca, ar lucra. Noi, “Mireasa”, vom fi in cer, si vom fi ca ingerii,
deci nu vom obosi, nu ne va trebui o noapte pentru odihna si nici un sabat de
24 de ore pentru recuperare.
Intrebare: Cum tinem sabatul de 24 de ore in cer in
aceste conditii, o zi cereasca fiind aproximativ o mie de ani pamantesti sau
poate chiar mai mult, dat fiind ca se vorbeste si de straja de noapte? La fel
stau lucrurile si cu duminica, deci intrebarea se adresaza si duminicarilor.
Din punct de vedere escatologic, cam asa vad lucrurile
din viitor:
1. Venirea
Fiului lui Dumnezeu, Domnul si Mantuitorul nostru Isus Christos, ca sa judece
pe cei vii si pe cei morti si sa-si instaureze imparatia mesianica pe pamant, o
imparatie de o mie de ani
2. Rapirea
“Miresei” in cer si mandatarea lor pentru judecata si preotie pe o perioada de
o mie de ani, alaturi de Christos, dupa cum scrie in Daniel “sfintii celui Prea
Inalt vor primi imparatia” si de catre apostolul Pavel “nu stiti ca sfintii vor
judeca lumea --- nu stiti ca noi vom judeca pe ingeri?”
3. Judecarea
celor inca vii, care nu fac parte din “Mireasa”, adica a tuturor popoarelor,
indepartarea nesupusilor si legarea Satanei pe o mie de ani
4. Dezlegarea
Satanei la finalul miei de ani, judecata celor nesupusi si incheierea si
predarea mandatului judecatoresc, precum si depunerea oficiului preotesc. Toata
autoritatea este predata Tatalui.
Dupa cum vedeti eu sunt “chiliast”, crezand intr-o
imparatie literala de o mie de ani pe un nou pamant. Eu am ajuns la convingerea
ca imparatia mesianica este o era de regenerare si restabilire a tuturor
lucrurilor dupa scopul lor original. Sabatul, impreuna cu alte sarbatori
descrise in Vechiul Testamant, ca de exemplu sarbatoarea lunilor noi si a
corturilor va fi reasezat si tinut pe intreg pamantul innoit in imparatia de o
mie de ani, la fel si legile drastice pentru ordine sociala si armonie
economica. Intradevar, asa este scris ca “orice carne, va veni sa se inchine
inaintea mea” (Isaia 66:23), dar acest lucru se refera la cei ce sunt pe pamant
si nu la “Mireasa” care este in cer. Eu inteleg ca “veacul care va veni” incepe
cu o perioada de o mie de ani. O, daca am fi vrednici sa vedem Gloria acelor
zile! Fie ca bunul Dumnezeu sa ne ajute la aceasta! Amin!
Pentru alte informaţii asupra subiectului sau dacă doriţi
contactarea mea vă rog să
îmi scrieti pe adresa: bibliaantica@yahoo.com
Va doresc multa sanatate, har si pace si sa stati in
libertatea glorioasa a copiilor lui Dumnezeu!
Cu dragoste crestina,
Ante-Nicene
Blog: Har Si Mantuire
Blog: Biblia Antica
Blog: Murim Sau Nu Murim? Ce Spun Dumnezeu Si Satan In
Cea Mai Veche Controversa?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu