miercuri, 5 februarie 2014

Libertatea copiilor lui Dumnezeu


Libertatea copiilor lui Dumnezeu


Motto: “Rămâneţi deci tari şi nu vă supuneţi iarăşi sub jugul robiei!”


Cuvantul lui Dumnezeu vorbeste de o eliberare: "Christos ne-a eliberat ca să fim liberi. Rămâneţi deci tari şi nu vă supuneţi iarăşi sub jugul robiei!
Iată, eu, Pavel, vă spun că dacă veţi fi circumcişi, Christos nu vă va folosi cu nimic.
Şi mărturisesc iarăşi oricui om circumcis că este dator să împlinească întreaga lege.
Voi, care căutaţi să vă îndreptăţiţi pe voi înşivă prin lege, v-aţi lipsit de Christos, aţi căzut din har.
Căci noi, prin Duhul, aşteptăm prin credinţă nădejdea dreptăţii.
Căci în Christos Iesus nici circumcizia, nici necircumcizia n-au vreun preţ, ci credinţa care lucrează prin dragoste.
Voi alergaţi bine; cine v-a tăiat calea ca să nu ascultaţi de adevăr?
Înduplecarea aceasta nu vine de la Cel care vă cheamă.
Puţin aluat dospeşte toată plămădeala.
Eu, cu privire la voi, am în Domnul încrederea că nu gândiţi altfel. Dar cel care vă tulbură va purta vina, oricine ar fi el.
Cât despre mine, fraţilor, dacă mai predic circumcizia, de ce mai sunt prigonit? Atunci pricina de poticnire a crucii s-a dus.
Şi dacă s-ar tăia măcar de tot cei care vă tulbură!
Fraţilor, voi aţi fost chemaţi la libertate. Numai nu faceţi din libertate o pricină ca să trăiţi pentru (trupul de) carne, ci în dragoste slujiţi-vă (ca robi/douleuo în greceşte) unii altora.
Căci toată Legea (deci şi cele zece porunci) se cuprinde (sau este împlinită) printr-un singur cuvânt: "Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi."
Dar dacă vă muşcaţi şi vă sfâşiaţi unii pe alţii, vedeţi să nu fiţi nimiciţi unii de alţii (de aceea mor şi se sting anumite adunări şi părtăşii).
Zic dar: umblaţi prin Duhul şi nu veţi împlini pofta firii păcătoase (literal: cărnii) 
Căci firea păcătoasă (carnală) pofteşte împotriva Duhului şi Duhul împotriva firii păcătoase (carnale); şi acestea sunt opuse unul altuia, ca să nu faceţi ceea ce aţi voi.
Dacă sunteţi călăuziţi de Duhul, nu sunteţi sub lege." (Galateni 5:1-18)

O controversa
Unii, despre cele citate declară următoarele: "Întrebarea este "Care Lege?", căci în Legea lui Dumnezeu, dată lui Israel sunt mai multe: "Legea Morală, Decalogului", adică "Cele Zece Porunci", "Legea ceremonială", "Legea Sanitară", "Legea Penală", etc.. După noi - spun ei în continuare - aici nu este vorba să nu ţii legea decalogului sau legea sanitară, ci este vorba despre legea ceremonială şi legea penală. Deci legea lui Dumnezeu trebuie ţinută, inclusiv porunca a patra, cea a sabatului, căci altfel n-ar trebui ţinute nici cele nouă, nu-i aşa?" 
Teoria cu legile distincte, nu este atât de convingătoare precum pare la prima vedere. Ştim bine că Israelul antic avea o lege complexă, care cuprindea un set mare de porunci, date de Iehova, Dumnezeul lui Israel, prin Moise. Desigur, Moise a jucat un rol de mediator. Datorita lui, Dumnezeu a ingaduit unele concesii, dar numai pana la un timp de restabilire. Domnul Isus Christos în cele consemnate în Marcu 10:5 şi Matei 19:7, când foloseşte cuvintele "a îngăduit" şi " a scris" se referă la Moise ca la un slujitor al lui Dumnezeu, care a mijlocit pentru confraţii lui cu inimi împietrite. Acordul acesta, intre Dumnezeu şi Israel, mediat de Moise, a fost scris mai apoi in sulul Legii, numindu-se Legea lui Moise, dupa cel care a mediat-o, dar şi "Legea lui Dumnezeu", după cel care a aprobat-o, aşa cum se vede şi în Luca 2:22-24,39. Deasemenea, Legea lui Moise mai este cunoscută ca "Tora".
Să vedem ce spune Cuvântul lui Dumnezeu în Neemia 9:13,14, despre această Lege?
"Te-ai coborât pe Muntele Sinai, le-ai vorbit din ceruri şi le-ai dat judecăţi drepte, legi adevărate, rânduieli şi porunci bune.
Le-ai făcut cunoscut sabatul Tău cel sfânt şi le-ai dat (ar trebui tradus mai exact "poruncit" din ebraică) prin slujitorul Tău Moise, porunci, rânduieli şi o lege." 
Vedem deci, că toate poruncile din Tora erau denumite ca: "judecăţi drepte, legi adevărate, rânduieli şi porunci bune.", care să nu uităm, au fost "poruncite" chiar de Dumnezeu.
Acum vom pune şi noi întrebarea: de ce trebuie "ţinute" numai zece, sau peste douăzeci sau treizeci, etc. (în funcţie de cum cred anumiţi oameni sau biserici) dacă toate legile din Tora au fost: "judecăţi drepte, legi adevărate, rânduieli şi porunci bune."? Care să nu uităm, au fost "poruncite" chiar de Dumnezeu. Deoarece vedem că şi celelalte legi care nu sunt dorite a fi "ţinute" sunt numite: "judecăţi drepte, legi adevărate, rânduieli şi porunci bune."! Şi de asemenea şi aceste legi, au fost numite ca "judecăţi drepte, legi adevărate, rânduieli şi porunci bune." şi au fost date tot de acelaşi Dumnezeu, nu de altcineva! 
Repetăm întrebarea în alt mod: dacă şi aceste legi sunt "judecăţi drepte, legi adevărate, rânduieli şi porunci bune.", fiind "poruncite" chiar de Dumnezeu, cum de nu trebuie ţinute? Cine ne poate spune nouă cu siguranţă, de ce, câte trebuie şi câte nu trebuie "ţinute" din aceste "judecăţi drepte, legi adevărate, rânduieli şi porunci bune." "poruncite" chiar de Dumnezeu, căci toate sunt drepte, adevărate, bune şi poruncite? Şi cine ne poate garanta nouă, dacă criteriile de selectare ale legilor ce trebuie "ţinute" - după unii - sunt corecte, şi dacă criteriile de selectare ale legilor ce nu trebuie "ţinute" sunt corecte? Doamna profetesă a Bisericii Adventiste De Ziua A Şaptea Ellen Gould White? Dacă veţi dori să căutaţi pe internet şi să navigaţi pe la foştii adventişti vă veţi convinge că nu este atât de credibilă precum pare. Ajunge doar să vezi capitolul "sanctuarul" 1841-1844 şi capitolul "uşa închisă" 1844-1851.
Mai bine sa stam pe principiul “numai scriptura”.

De ce “slujba mortii”?
Deasemenea, întrebăm pe dragii noştrii prieteni adventişti şi sâmbătari, indiferent de confesiunile lor (BAZŞ, independenţi AZŞ, dizidenţi AZŞ, reformişti AZŞ, baptişti ZŞ, penticostali ZŞ, Biserica lui Dumnezeu ZŞ (COG) şi alte biserici de ZŞ): DE CE cu toate că aceste "judecăţi drepte, legi adevărate, rânduieli şi porunci bune.", "poruncite" chiar de Dumnezeu, fiind toate drepte, toate adevărate, toate bune şi toate poruncite, totuşi au fost numite de unul dintre cei mai de seamă apostoli al Domnului nostru Isus Christos: "înscrisul ce era împotriva noastră prin poruncile lui" (Coloseni 2:14)?
Deasemenea, mai întrebăm pe dragii noştrii prieteni adventişti şi sâmbătari, indiferent de confesiunile lor (BAZŞ, independenţi AZŞ, dizidenţi AZŞ, reformişti AZŞ, baptişti ZŞ, penticostali ZŞ, Biserica lui Dumnezeu ZŞ (COG) şi alte biserici de ZŞ): DE CE cu toate că cele ZECE PORUNCI (DECALOGUL) sunt şi ele "judecăţi drepte, legi adevărate, rânduieli şi porunci bune.", "poruncite" chiar de Dumnezeu, fiind toate drepte, toate adevărate, toate bune şi toate poruncite, totuşi au fost numite de unul dintre cei mai de seamă apostoli al al Domnului nostru Isus Christos: "SLUJBA MORŢII, în litere, gravată în litere pe pietre" (2Corinteni 3:7)?

Că aici este vorba într-adevăr de cele zece porunci, gravate pe piatră, şi nu de legea ceremonială, arată clar contextul, şi anume că faţa lui Moise strălucea, compară 2Corinteni 3:7-13 cu Exodul 34:29-35.
Deasemenea, întrebăm pe dragii noştrii prieteni adventişti şi sâmbătari, indiferent de confesiunile lor (BAZŞ, independenţi AZŞ, dizidenţi AZŞ, reformişti AZŞ, baptişti ZŞ, penticostali ZŞ, Biserica lui Dumnezeu ZŞ (COG) şi alte biserici de ZŞ): DE CE cu toate că acele "judecăţi drepte, legi adevărate, rânduieli şi porunci bune.", "poruncite" chiar de Dumnezeu, fiind toate drepte, toate adevărate, toate bune şi toate poruncite, totuşi au fost numite de un altul (ca să nu puteţi spune că apostolul Pavel a fost extermist), dar tot dintre cei mai de seamă apostoli al Domnului nostru Iesus Christos: "Un jug pe care nici noi, nici părinţii noştrii nu l-au putut purta" (Fapte 15:10)? Că aici este vorba despre Legea lui Moise şi nu despre altceva, reiese din Fapte 15:5.
Întrebăm din nou pe dragii noştrii fraţi: de ce CELE ZECE PORUNCI au fost numite SLUJBA MORŢII (2Corinteni 3:7)?

Un raspuns biblic
Noi spunem, că pentru aceea, deoarece Legea a fost perfectă şi omul a fost imperfect, decăzut, deci nici un om imperfect nu a fost capabil să împlinească în mod perfect o lege perfectă şi astfel să trăiască şi să nu aibă păcat, chiar dacă a avut şi s-a străduit să împlinescă CELE ZECE PORUNCI sau LEGEA, căci nimeni nu a împlinit legea în sens perfect, în afară de Fiul lui Dumnezeu, Domnul nostru şi astfel Legea, fie ea numai chiar şi "Cele Zece Porunci" condamna omul la osândă, la moarte (1Ioan 1:8-10):
"Dacă zicem că n-avem păcat, ne înşelăm singuri şi adevărul nu este în noi.
Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească de orice nedreptate.
Dacă zicem că n-am păcătuit, Îl facem mincinos şi Cuvântul Lui nu este în noi."
De aceea nici CELE ZECE PORUNCI, nici LEGEA nu puteau salva pe nimeni de la moarte, doar Dumnezeu, prin harul Său. Totuşi, chiar şi în aceste condiţii Legea blestema pe oricine, spunând că este blestemat oricine nu va împlini toată legea (Deuteronom 27:26). Astfel, fiindcă toţi israeliţii erau sub blestemul legii şi naţiunile deasemenea sub blestemul păcatului strămoşesc (adamic), era în mod absolut necesar să vină un mântuitor, trimis de la Dumnezeu, care să răscumpere omul israelit de sub blestemul legii şi pe păgâni (dar şi pe israeliţi) de sub blestemul păcatului strămoşesc. Numai Dumnezeu putea salva omul, fie el israelit, fie el păgân. Omul nu se putea salva singur prin meritele lui, numai prin credinţa în Dumnezeu. De aceea era necesar ca cineva să ridice blestemul de pe oameni, luând asupra sa blestemul. Fiul lui Dumnezeu, Domnul nostru Isus Christos a luat asupra Sa blestemul pe Golgota, de aceea nimeni nu poate fi mântuit numai prin El, căci El a luat asupra Sa păcatele şi blestemul lumii întregi. El este acela care a fost rânduit de Dumnezeu Tatăl, pentru mântuirea din păcat şi din moarte a oamenilor temători de Dumnezeu. Dacă crezi în Isus Christos şi asculţi de El, eşti mântuit, dacă nu, eşti pierdut…

Jertfa “Mielului lui Dumnezeu” este de ajuns
Cei care nu se încred în mod deplin în moartea Lui ispăşitoare, şi pe lângă Christos mai caută şi alte căi sau moduri de salvare, ca şi cum harul lui Dumnezeu, arătat prin moartea de ispăşire a lui Christos nu ar fi de ajuns, ci ar trebui completat, aceia de fapt, cad din har, deoarece leapadă măreţul har mântuitor:
"Nu lepăd harul lui Dumnezeu; căci dacă dreptatea este prin lege, atunci degeaba a murit Christos" Galateni 2:21
Aici este vorba, tocmai despre aspectul că dacă pentru a putea fi salvat omul păcătos, cele zece porunci (SLUJBA MORŢII, ÎN LITERE, GRAVATĂ ÎN LITERE PE PIETRE 2Corinteni 3:7!) sau altceva din antica Lege Israelită în general (ÎNSCRISUL CE ERA ÎMPOTRIVA NOASTRĂ PRIN PORUNCILE LUI! Coloseni 2:14) ar putea înlocui valoarea jertfei morţii de răscumpărare al Domnului nostru Isus Christos, atunci de fapt Christos ar fi murit degeaba şi fără sens, căci cele zece porunci (SLUJBA MORŢII, ÎN LITERE, GRAVATĂ ÎN LITERE PE PIETRE 2Corinteni 3:7!) sau altceva din antica Lege Israelită în general (ÎNSCRISUL CE ERA ÎMPOTRIVA NOASTRĂ PRIN PORUNCILE LUI Coloseni 2:14!) ar fi suficient de puternic ca să ne mântuie de sub blestem, păcat şi moarte.
De aceea, harul nespus de mare al lui Dumnezeu, dat nouă prin jertfa scumpă a Fiului Său, este îndestulătoare şi perfectă pentru oamenii ce înţeleg păcătoşenia şi nimicnicia lor şi ştiu aprecia acest mare şi scump sacrificiu, dat atât din partea lui Dumnezeu, ca Părinte care şi-a dat la moarte propriul Fiu pentru a satisface legea divină: "viaţă pentru viaţă", cât şi din partea Fiului lui Dumnezeu, care deşi fiind fără de păcat, a suferit batjocura, chinul şi agonia morţii în favoarea unor nenorociţi de păcătoşi ca noi.
Jertfa de răscumpărare oferită de Dumnezeu fiind perfectă, nu trebuie completată sau ajustată cu diferite legi sau ceremonii (circumcizie, sabat, sărbători, jertfe, rugăciuni, bani, etc.). 

Hotararea apostolilor este dreapta
Înţelegând valoarea mare şi scumpă a jertfei de răscumpărare, şi înţelegând păcătoşenia, nimicnicia şi depravarea firii rasei umane, deci şi al rasei lor israelite şi al lor personal, este de înţeles deci, de ce apostolii nu au dorit să pună nimic care să poată părea un jug (Fapte 15:10) sau o greutate (Fapte 15:28) pe gâtul ucenicilor. Căci este de înţeles, de ce este sfântă şi binecuvântată ţinerea unei zile săptămânale de odihnă acolo unde fiecare om ţine aceeaşi zi de odihnă, şi deasemenea este de înţeles, de ce este un jug şi o greutate ţinerea unei zile de odihnă, care să nu concorde cu ziua de odihnă a majorităţii comunităţii în care trăieşti. Oare adventiştii, sâmbătarii şi chiar duminecarii sinceri nu se plâng şi nu se chinuie în spiritul lor, deoarece văd şi simt că nu pot ţine ziua lor de odihnă şi alte asemenea prescripţii de acest gen, aşa cum le-ar place lor? Şi ei aşa simt că au călcat legea lui Dumnezeu şi astfel au păcătuit în faţa Celui Prea Înalt. Dar alţii care nu sunt sinceri, încalcă în mod grosolan şi făţarnic, pe ascuns sau în mod deschis legile fixate de ei, făcându-şi anumite "portiţe" şi nu simt nici cea mai mică jenă. Ipocriţii!
Dar Dumnezeu este mare în iubirea şi în harul Său! Pe Dumnezeu nu-l putem privi aşa, cum l-a privit profetul Iona, până ce a fost mustrat (Iona 4:1-11), sau ca cel care a fost şi este numit "fericitul Augustin", sau cel care a fost numit "stăpânul Genevei", reformatorul Jean Calvin, care au predicat, ca şi cum Dumnezeu ar regiza totul, pe unii în paradis iar pe alţii în foc. Atunci ce face Satan Divolul? Stă şi se uită, cum îi face Dumnezeu "meseria"? Nici nu putem pretinde de la Dumnezeu, să fie un Dumnezeu arhirigid, care atunci când a dat o lege, atunci să nu o poată schimba, orice ar fi… În loc ca să facem dintr-o lege a lui Dumnezeu, de exemplu din sabat un idol (viţel de aur în sens spiritul), şi să ne închinăm şi să slujim ei cum au făcut bătrânii, fariseii şi cărturarii evrei de pe timpul Domnului si Mantuitorului nostru Isus Christos, mai degrabă să ne închinăm şi să slujim Legiuitorului, adică Creatorului nostru, acceptând suveranitatea (atotputernicia) lui Dumnezeu atât peste oameni, cât şi peste legile date oamenilor. Sau vom putea noi comanda lui Dumnezeu, luându-ne la ceartă cu El, de ce dai asta, de ce schimbi asta?

Reclamatii neantemeiate
"Cum, tu ca creştin nu ţii legea? Eşti curvar? Eşti ucigaş? Etc. Sunt convins că nu. Cel puţin nu intenţionat. Nu înţeleg, de ce numai porunca a patra ar fi o excepţie?"
Nu de aceea ţinem cele nouă porunci la care se referă criticii, pentru că se găsesc în "SLUJBA MORŢII, ÎN LITERE, GRAVATĂ ÎN LITERE PE PIETRE" (2Corinteni 3:7 !), ci pentru că se găsesc în Legea lui Christos, cea a Noului Testament. 
În toate ţările comuniste din Europa a fost o schimbare de regim şi s-a dat o nouă constituţie. Ştim că atât în constituţia comunistă, cât şi în cea democratică, este interzis să treci graniţa ţării în mod fraudulos, sau să necinsteşti simbolurile statului (de exemplu să scuipi pe steagul ţării, sau să te urinezi, să faci excremente pe el în public, etc.). Nu de aceea nu trecem graniţa în mod fraudulos şi nu necinstim simbolurile statului, pentru că sunt interzise în vechea constituţie comunistă, ci pentru că sunt interzise în noua constituţie democratică. Din punct de vedere legal, vechea constituţie comunistă nu mai are nici o putere judecătorească, căci pur şi simplu nu mai există. Dacă vechea constituţie comunistă ar mai exista, atunci cu siguranţă că comunismul şi nu democraţia ar fi la putere. 
Deci nici un comunist nu-şi poate face de cap cu vechea constituţie, numai pentru că anumite legi sunt identice şi se regăsesc, atât în vechea constituţie comunistă, cât şi în noua constituţie democratică. Acest raport există şi între Legea lui Moise şi Legea lui Christos. Nu de aceea trebuie ţinute pentru că au fost atunci şi acolo, ci pentru că sunt aici şi acum.
Bine, dar nu este bună o zi de odihnă pentru toată lumea?
Tocmai asta e că odihna e bună şi trebuie ţinută, dar nu oricum şi nu după cum şi când vrem noi să impunem şi după capul nostru, cum ne duce mintea imperfectă, ci cum vrea Dumnezeu!!!
Dacă ar fi să ţinem o zi de odihnă în sensul vechiului sabat literal din Israel, atunci ar trebui să o ţinem după legea lui Dumnezeu, aşa cum a fixat Dumnezeu sabatul în Legea Sa (Exod 35:2,3). Ori ceea ce se face acum, numindu-se sabat literal, în multe cazuri nu este decât un simulacru de sabat literal, un sabat nu literalizat, cum a fost în Israel, ci un sabat liberalizat şi dacă sabatul se poate liberaliza după cum îi taie omului sau bisericilor prin cap, atunci toate celelalte nouă legi din cele zece porunci (decalog) se pot şi ele liberaliza.
Nu se poate dovedi din Scripturi, că creştinii au un sabat literalizat, ca cel din Vechiul Testament, cum doresc unii, sau unul liberalizat (duminicizat) cum doresc alţii, ci unul spiritual, prin Domnul nostru Isus Christos, în care toate lucrurile vechi se duc şi se fac noi, după cum doreşte Dumnezeu: un sabat nu numai pentru trupul de carne, ci şi pentru minte, care nu depinde de o anume zi, aşa cum nici circumcizia spirituală nu depinde de prepuţul carnal, căci dacă există o circumcizie spirituală, care totuşi să nu depindă de prepuţul carnal, atunci există şi un sabat spiritual, care să nu depindă de o anume zi şi cu toate aceste să fie spre slava, lauda şi gloria lui Dumnezeu Tatăl, prin Isus Christos:
1. Unde arată Scriptura despre înnoirea lucrurilor vechi?
"Căci dacă cineva este în Christos, este o creaţie nouă; cele vechi s-au dus; iată, toate s-au făcut noi.
Şi toate acestea sânt de la Dumnezeu…" 2Corinteni 5:17,18
2. Unde arată Scriptura o circumcizie spirituală?
"În El aţi fost circumcişi, nu cu o circumcizie făcută de mână, ci cu circumcizia lui Christos, în dezbrăcarea de trupul firii păcătoase (gr.carnale)" Coloseni 2:11
3. Unde arată Scriptura un sabat (repaus, odihnă) spiritual?
"Căci, dacă Iosua le-ar fi dat odihna, Dumnezeu n-ar mai vorbi după aceea de o altă zi.
Rămâne deci o odihnă ca de sabat pentru poporul lui Dumnezeu.
Fiindcă cine a intrat în odihna Lui, s-a odihnit şi el de lucrările lui, cum S-a odihnit Dumnezeu de ale Sale.
Să ne grăbim deci să intrăm în odihna aceasta, pentru ca nimeni să nu cadă, urmând acelaşi exemplu de neascultare de cuvânt" Evrei 4:8-11.
4. Ce altceva s-a mai dus şi s-a înnoit, sau se va înnoi?
a)Legea lui Dumnezeu, dată prin Moise, a fost înnoită cu Legea lui Dumnezeu dată prin Christos (Romani 10:4; Evrei 7:12)
b)Preoţia Aronică a marilor preoţi, a fost înnoită cu preoţia după rânduiala lui Melchisedec, şi dată lui Christos (Evrei 4:5,6, Evrei 7:14)
c)Preoţia levitică a fost înnoită cu preoţia creştinilor (1Petru 2:9, Apocalipsa 20:6
d)Israelul carnal a fost înnoit a fi un Israel spiritual (Romani 9:6,26; Galateni 6:15,16)
e)Vechiul Ierusalim, a fost înnoit a fi Noul Ierusalim (Apocalipsa 21:2)
f)vechiul cer şi pământ v-a fi înnoit într-un cer nou şi un pământ nou (2Petru 3:13; Apocalipsa 21:4)
g)Semnul poporului antic al lui Dumnezeu, care a fost sabatul, a fost schimbat în noul popor al lui Dumnezeu cu semnul iubirii (Ezechiel 20:12; Ioan 13:34,35)
Într-adevăr, Dumnezeu v-a face toate lucrurile noi (Apocalipsa 21:5)!
În armonie cu toate acestea înţelegem de ce a putut fi apostolul Pavel atât de larg în sfatul său cu privire la ţinerea unei zile:
"Unul socoteşte o zi mai presus decât alta; altul socoteşte toate zilele la fel. Fiecare să fie deplin convins în mintea lui." (Romani 14:5)
Desigur vin criticii şi spun că aici apostolul se referă la ţinere de sărbători şi nu de sabat, dar întrebarea este, de ce nu a spus atunci aşa:
"Unul socoteşte o sărbătore mai presus decât alta; altul socoteşte toate sărbătorile la fel. Fiecare să fie deplin convins în mintea lui." Căci, dacă s-ar referi aici la largheţea sa în a ţine sărbători, n-ar mai fi scris ca o mustrare, asfel:
"Voi ţineţi zile, luni, vremuri şi ani.
Mă tem pentru voi să nu fi lucrat în zadar printre voi." (Galateni 4:10,11)
Mai mult decât atât, întrebăm:
DE CE în tot Noul Testament nu a fost mustrat nimeni pentru sabat? Şi mai întrebăm, de ce chiar din contră, li s-a atras atenţia ucenicilor ca nimeni să nu fie mustrat pentru sabate, sărbători, luni noi sau pentru alte prescripţii ale legii ce puteau fi neglijate???
"Deci nimeni să nu vă judece cu privire la mâncre sau la băutură, sau cu privire la o zi de sărbătore, sau lună nouă, sau sabate, 
care sunt o umbră a lucrurilor viitoare, dar trupul este al lui Christos" Coloseni 2:16,17
Ce vrea să spună apostolul aici prin expresia "dar trupul este al lui Christos"? El vrea să spună că trupul omului credincios este răscumpărat de Christos, din păcat şi din moarte şi astfel, este proprietatea lui Christos şi că Dumnezeu I-a dat dreptul, ca Christos să guverneze acest trup, în alt mod, mai superior decât acest trup a fost guvernat de legea antică (compară cu Matei 5:21-48).
În armonie cu acestea înţelegem de ce apostolul Pavel a insistat pe lângă robi să fie supuşi stăpânilor lor în toate, nefăcând nici cea mai mică aluzie, că sâmbăta sau duminca, ei ar trebui să facă o excepţie, de a nu munci (Coloseni 3:22). Şi asta, tocmai ca evanghelia să nu aibă nici o piedică în calea ei. Apostolii nu ar fi exclus pe nici un sclav creştin de la părtăşia lor doar pentru că acesta nu putea ţine sabatul sau duminica, deoarece ştiau că valoarea sângelui Domnului Iesus, este mai mare ca valoarea ţinerii unei zile. Deoarece prin evanghelie era vestită marea jertfă de ispăşire şi puterea ei mântuitore asupra celor ce cred, ei nu au adăugat la ea doar lucrurile necesare (Fapte 15:28,29). Dacă sabatul ar fi fost indispensabil şi prin urmare necesar, cu siguranţă că era trecut pe listă.

Frumusetea libertatii
Astfel stând lucrurile putem spune că nu avem o zi de odihnă? Nu. Creştini au un sabat spiritual, care valorează mai mult decât un sabat literal sau sabat liberalizat (duminicizat). Spunem asta, deoarece am întâlnit sau am auzit de adventişti, sâmbătari şi duminicari, care deşi ţineau sabatul sau duminica totuşi de la caz la caz minţeau, furau, curveau, se îmbătau, fumau, erau avizi, unii au ajuns la spitalul de psihiatrie (chiar şi adventişti, cunosc cel puţin 5 cazuri la ora scrierii acestui material), unii au murit deoarece în celelalte zile decât sâmbăta şi duminica s-au suprasolicitat la lucru, alţii chiar au violat şi au ucis. I-a putut ajuta pe ei sabatul sau duminica, ca să nu păcătuiscă? Desigur, nu toţi adventiştii, sâmbătaarii şi duminicarii sunt la fel, dar au fost şi sunt cazuri grave printre ei, cu toate că săracii se străduiesc să ţină datinile şi obiceiurile religioase strămoşeşti…
Dar dacă aceşti oameni s-ar fi încrezut, sau s-ar încrede în Christos, El I-ar fi putut ajuta şi îi poate ajuta. 
De aceea, acei copii ai lui Dumnezeu, care sunt născuţi din nou din apă şi din Duh, ştiu prin Duhul lui Dumnezeu dat prin Christos că atât odihna trupului, cât şi odihna minţii este sfântă, bună, folositoare şi de trebuinţă, de aceea ei nu întrec măsura în a se extenua atât fizic, cât şi mintal şi dau trupului şi minţii lor odihna cuvenită (zilnică şi săptămânlă), odihnindu-se suficient, în funcţie de timpul lor şi ziua lor liberă. Pentru ei nu este o problemă ziua, căci Christos I-a iertat şi eliberat, şi I-a transferat într-un domeniu legal al regatului libertăţii şi iubirii (Iacov 1:25; Colose 1:13,14). Unii se pot odihni poate numai duminica, ca majoritatea oamenilor, alţii, care lucreză în două, trei sau patru schimburi se odihnesc atunci când pot. Pentru Christos nu are importnţă când te odihneşti, ci cum te odihneşti şi cum îţi trăieşti viaţa, în păcat sau în curăţie? Tot la fel este şi cu ziua de cult, pentru Christos nu este atât de important când, şi în ce zi formezi cu fraţii tăi biserica (adunarea, gr. ekklesia), ca să te închini lui Dumnezeu, ci cum te închini Tatălui Său, în adevăr şi curăţie, sau în neadevăruri şi păcat? Ceea ce contează cu adevărat este: eşti tu născut din nou, prin Duhul şi Cuvântul lui Dumnezeu (Ioan 3:3,7, 14-21)?
Pentru credincioşii din ţările musulmane, care nu se pot odihni duminica, căci musulmanii se odihnesc vinerea şi duminica lucră, nu ar trebui să fie o problemă să se odihnească şi ei atunci şi să aibă părtăşia creştină vinerea, sau şi duminica, dacă pot, căci dacă poţi, poţi să faci din toate zilele zile de cult… tot aşa este şi cu sâmbăta pentru cei din Israel, căci creştinii atunci au liber.

Două argumente false ce sunt aduse contra sabatului spiritual
Argumentul gresit nr. 1
Matei 5:17,18 "Să nu gândiţi că am venit să desfiinţez Legea sau Prorocii; am venit nu să desfiinţez, ci să împlinesc (nota de subsol: să dau împlinirea ei). Căci adevărat vă spun, cât timp nu va trece cerul şi pământul, nu va trece o iotă sau o frântură de literă din Lege, până nu se vor împlini toate." 
Ce a vrut Christos să spună prin: "până nu se vor împlini toate"? Să luăm de exemplu o profeţie ca cea din Mica 5:2 prin care se prorocea unde urma să se nască Christosul (Mesia). Când Mesia într-adevăr s-a născut acolo, profeţia s-a împlinit şi a trecut, căci o profeţie se împlineşte o singură dată. Prin urmare noi nu mai aşteptăm împlinirea profeţiei din Mica 5:2, deoarece ea sa împlinit. 
Tot în acest sens, Christos a împlinit Legea lui Dumnezeu, dată prin Moise, şi Legea a trecut, ca şi profeţia din Mica 5:2. Căci nu fără motiv, Spiritul cel Sfânt al lui Dumnezeu, inspiră pe apostolul Petru să numească Legea ce a trecut astfel: "Un jug pe care nici noi, nici părinţii noştrii nu l-au putut purta" Fapte 15:10. Nici un om nu a fost capabil să ducă acest jug în mod perfect, în afară de Christos. De aceea consecinţa aspră a călcării Legii era gravă: blestemul. Şi deoarece nici un om nu a fost perfect ca Christos, fiecare om de sub Lege era până la urmă blestemat de Lege.
"Căci toţi cei care se întemeiază pe faptele legii sânt sub blestem, pentru că este scris: "Blestemat este oricine nu stăruie în toate lucrurile scrise în cartea legii, ca să le facă".
Dar că nimeni nu este îndreptăţit înaintea lui Dumnezeu prin lege, este evident, căci "cel drept va trăi prin credinţă". Legea însă nu se intemeiază pe credinţă, ci: "Acela care va face aceste lucruri, va trăi prin ele."
Christos ne-a răscumpărat din blestemul legii, făcânduse blestem pentru noi - fiindcă este scris: blestemat este oricine este atârnat pe lemn -" Galateni 3:10-14
Prin urmare Christos nu spune că Legea lui Moise şi Prorocii nu vor trece niciodată, ci că vor trece atunci când vor fi împlinite, şi punctul central stă tocmai în această frază omisă de adventişi şi sămbătari cu atâta uşurinţă: "până nu se vor împlini toate" (!)
Dacă fraza "până nu se vor împlini toate" nu s-a împlinit încă, înseamnă că Christos nu a împlinit încă nici Legea, nici Prorocii şi atunci într-adevăr acestea mai trebuie împlinite de noi păcătoşii. Dar atunci cum putea apostolul Pavel, unul dintre cei mai importanţi apostoli să declare, fiind inspirat de Spiritul cel Sfânt al lui Dumnezeu:
"A şters înscrisul care era împotriva noastră prin poruncile lui şi l-a luat din cale pironindu-l pe cruce." Coloseni 2:14, compară cu Deuteronom 27:26 şi Iacov 2:8-12!
"Dar că nimeni nu este îndreptăţit înaintea lui Dumnezeu prin lege, este evident, căci "cel drept va trăi prin credinţă". Galateni 3:11
Căci Christos este sfârşitul legii, pentru îndreptăţirea oricărui credincios." Romani 10:4
"Astfel, legea ne-a fost îndrumătorul nostru spre Christos, ca să fim îndreptăţiţi prin credinţă.
După ce a venit credinţa, nu mai sântem sub îndrumător." Galateni 3:24,25
"dar când a venit împlinirea timpului, Dumnezeu a trimis pe Fiul Său, născut din femeie, născut sub lege, ca să răscumpere pe cei de sub lege, ca să căpătăm înfierea." Galateni 4:4,5

Argumentul gresit nr 2
Isaia 66:23 "Şi de la lună nouă la lună nouă, de la sabat la sabat, orice făptură (tradus din ebraică, mai exact şi literal este "orice carne") va veni să se închine înaintea Mea, zice DOMNUL (DOMNUL tradus din ebraică, mai exact şi transliterat este Iehova."
Dacă citim tot contextul putem observa că este o profeţie despre viitor şi se referă la cei de pe noul pământ (compară cu Isaia 66:22), căci aşa cum va fi un cer nou, tot aşa va fi şi un pământ nou. Toate lucrurile vor fi atunci reaşezate, în făgaşul lor normal. Fiindcă atunci va fi o singură ţară şi o singură religie pe tot pământul înnoit, este şi normal ca toţi oamenii să aibă aceeaşi sărbătoare a lunii noi şi aceeaşi zi de odihnă, cea a sabatului.
Dar atunci, n-ar trebui ţinut sabatul de pe acum? Dacă punem problema astfel, de ce numai sabatul şi nu şi lunile noi, căci şi acelea vor trebui ţinute? Însă Scriptura spune clar ca nimeni să nu ne judece cu privire la luni noi şi sabate, adică nimeni dintre noi, sau din afara noastră nu are autoritatea (dreptul dat de Dumnezeu) să impună ceea ce Christos şi apostolii nu au impus şi astfel să ispitească pe Dumnezeu (Fapte 15:10). 
Dumnezeu nu a impus atunci, în timpul apostolilor o zi, pentru că ştia că mulţi nu vor putea-o duce în condiţiile acelea de spiritualitate mizeră şi deplorabilă ale lumii păgâne sclavagiste, când viaţa sclavilor era la cheremul sclavagiştilor şi atârna deseori de un fir de păr în ochii unora dintre stăpânii sclavagişti. Chiar şi acum când ne lăudăm cu civilizaţia noastră, în multe părţi ale globului sunt situaţii mizerabile şi scandaloase, când unii asupresc pe săraci (spiritual, fizic şi economic) şi se lăfăie în bogăţii şi alţii efectiv mor literalmente de foame. 
Dumnezeu a dat deci un sabat spiritual, ştiind că poporul Său sfânt se va şti folosi de el, după harul dat fiecăruia. Cine impune acum o zi, spunând că dacă nu o ţii ca el îţi vei pierde viaţa veşnică, o ia înainte şi nu rămâne la harul lui Dumnezeu, ba mai mult, nesocoteşte jertfa lui Christos, ca şi cum jertfa lui Christos nu ar fi suficient de mare şi oarecum ar trebui completată, sau ajustată prin nişte fapte. 
Întrebăm pe adventiştii şi pe sâmbătarii umili şi sinceri cu ce sunt mai buni decât duminecarii, dacă ţin o altă zi, şi pe duminecarii umili şi sinceri îi întrebăm de asemenea cu ce sunt mai buni decât aceştia, dacă ţin o altă zi?
Sa meditam inca odata la cele scrise
"Şi voi eraţi morţi în greşelile şi păcatele voastre,în care trăiaţi odinioară, după mersul lumii acesteia după domnul puterii văzduhului (adică Satan Diavolul), a duhului care lucrează acum în fiii nescultării.
Între ei eram şi noi toţi odinioară, când trăiam în poftele firii noastre păcătoase, făcând lucrurile voite şi gândite de firea păcătoasă şi eram din fire copii ai mâniei, ca şi ceilalţi.
Dar Dumnezeu care este bogat în îndurare, peste dragostea Lui cea mare cu care ne-a iubit,
Măcar că eram morţi în greşelile noastre, ne-a adus la viaţă împreună cu Christos: prin har sânteţi mântuiţi.
El ne-a înviat împreună şi ne-a pus să stăm împreună în locurile cereşti, în Christos Iesus,
ca să arate în veacurile viitoare nemărginitele bogăţii ale harului Său, în bunătatea lui faţă de noi, în Christos Iesus.
Căci prin har sânteţi mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de al voi, ci este darul lui Dumnezeu:
nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni.
Căci noi sântem lucrarea Lui şi am fost creaţi în Christos Isus pentru fapte bune pe care Dumnezeu le-a pregătit mai dinainte, ca să umblăm în ele.
De aceea aduceţi-vă aminte că odinioară eraţi păgâni din naştere, numiţi necircumcişi de către aceia care se numesc circumcişi, în carne, de mâna omului;
că în timpul acela eraţi fără Christos, fără drept de cetăţenie în Israel, străini de legămintele făgăduinţei, fără nădejde şi fără Dumnezeu în lume.
Dar acum, în Christos Isus, voi care odinioară eraţi depărtaţi, aţi fost apropiaţi prin sângele lui Christos.
Căci El este pacea noastră, care din doi a făcut unul şi a surpat zidul de la mijloc al despărţiturii
şi în trupul lui a înlăturat vrăjmăşia dintre ei, legea poruncilor în rânduielile ei, ca să facă pe cei doi să fie în El însuşi un singur om nou, făcând pace;
şi a împăcat pe cei doi cu Dumnezeu într-un singur trup, prin cruce prin care a nimicit vrăjmăşia.
El a venit astfel să aducă vestea bună a păcii vouă celor care eraţi departe şi pace celor care erau aproape,
Căci prin El şi unii şi alţii avem intrare la Tatăl, printr-un singur Duh.
Aşdar voi nu mai sânteţi nici străini, nici locuitori vremelnici, ci sunteţi împreună cetăţeni cu sfinţii, oameni din casa lui Dumnezeu,
Fiind zidiţi pe temelia apostolilor şi a prorocilor, piatra din capul unghiului fiind Isus Christos Însuşi
În El, toată clădirea, bine alcătuită, creşte ca să fie un templu sfânt în Domnul.
Şi prin El şi voi sânteţi zidiţi împreună, ca să fiţi o locuinţă a lui Dumnezeu, în Duhul." Efeseni 2:1-22
Fie, ca Dumnezeu Tatăl să ne lumineze pe toţi, prin Domnul nostru Isus Christos. Aleluia! Amin!

Despre autorul acestei scrieri
Slavit sa fie Dumnezeu si Fiul sau, Domnul si Mantuitorul nostru!
Voi incerca o prezentare sucinta despre mine. Sotia mea si alti apropiati imi spun Ionica. Locuim in Floresti, judetul Cluj. Sunt crestin neoprotestant din 1992. Parintii mei sunt penticostali care tin sabatul. Tata din convingere, mama mai degraba ca sa ii faca pe plac, altfel ar fi cearta. Din nefericire, anumiti credinciosi nu inteleg si nu acepta pareri diferite in casele lor.
Eu am crescut ca protestant calvinist, dupa care am activat in diferite denominatiuni crestine neoprotestante, penultimul loc fiind intr-o grupare care tinea sabatul. Gruparea aceasta a fost fondata de doi salajeni din Domnini, fratii Istoan si Chis. Din cauza ca nu am reusit sa ne intelegem, gruparea s-a dezmembrat. Acum sunt membru intr-o biserica neoprotestanta de tip “biserica in casa” (“house church”) din Cluj, apropiata in idei de locul unde am fost. Suntem neoprotestanti, dar nu avem un statut de tip “credeu bisericesc” (nu zic ca nu ar fi buna, din contra), fiecare fiind liber in a-si exprima opinia in ceea ce crede, in iubire, dovedind prin fapte ca este credincios cu adevarat. In localitatea noastra nu exista adunare de frati din biserica noastra asa ca ocazional mergem la adunare in Cluj, mai mergem si in Floresti sau in alte localitati, la diferite biserici, in general penticostale sau la biserica baptista din Floresti. Din ce cunosc despre doctrina lor, si ce am vazut, mi-am dat seama ca pe plan local nu ma voi putea integra in asa fel, ca sa am bucuria participarii, nici in biserica baptista, nici cea penticostala. Nu vreau sa fiu un membru neparticipant. Daca as dori sa particip, convingerile mele, ar genera scandal, cearta, etc.. Nu ar fi frumos. Relatiile bisericii noastre cu celelelte biserici sunt bune. Nu vreau sa stric aceasta stare.
Noi nu tinem sambata dar nici duminica. Nu suntem impotriva acelora care le tin, daca o fac din incredintare. Daca s-ar forma o biserica de acest tip in localitatea mea, as propune sa ne intalnim zilnic, daca se poate. Daca nu, atunci macar doua zile, cum este in multe biserici (sambata si duminica).
Desigur, poate ma intrebati de ce nu tin sabatul si sarbatorile, ACUM sau de ce nu le voi tine in imparatia de o mie de ani? Da, este o intrebare buna. Raspunsul este ca nu am gasit dovezi biblice ca acum, acestea ar trebui tinute. Ele nu au fost desfiintate ci dezlegate, pana la imparatia de o mie de ani. Motivul dezlegarii? Am gasit scris ca “Mireasa” se pregateste pentru cer, iar in cer este altfel, conform cu cartea Apocalipsa.
1. Biblia spune ca in cer timpul este diferit (o mie de ani din cer sunt ca o zi, ca o straja din noapte de pe pamant). Si spatiul este diferit. Deci raportul spatiu-timp trebuie sa fie altfel decat pe pamant.
2. Biblia spune in cartea Apocalipsa ca in cetatea lui Dumnezeu nu exista alternanta zi si noapte. Acestea au fost create doar pentru pamanteni.
3. Biblia spune ca Dumnezeu nu oboseste fizic, caci puterea lui este fara margini. Singurul lucru ce il oboseste sunt pacatele oamenilor. La fel vom fi si noi, nu vom obosi. Sabatul si sarbatorile de pe pamant au fost facute pentru oameni, nu si pentru ingeri. De altfel cum ar putea un inger sa ocroteasca pe copiii lui Dumnezeu in sabat si sa nu lucreze? Ar fi la munca, ar lucra. Noi, “Mireasa”, vom fi in cer, si vom fi ca ingerii, deci nu vom obosi, nu ne va trebui o noapte pentru odihna si nici un sabat de 24 de ore pentru recuperare.
Intrebare: Cum tinem sabatul de 24 de ore in cer in aceste conditii, o zi cereaasca fiind aproximativ o mie de ani pamantesti sau poate chiar mai mult, dat fiind ca se vorbeste si de straja de noapte? La fel stau lucrurile si cu duminica, deci intrebarea se adresaza si duminicarilor.
Din punct de vedere escatologic, cam asa vad lucrurile din viitor:
1.    Venirea Fiului lui Dumnezeu, Domnul si Mantuitorul nostru Isus Christos, ca sa judece pe cei vii si pe cei morti si sa-si instaureze imparatia mesianica pe pamant, o imparatie de o mie de ani
2.    Rapirea “Miresei” in cer si mandatarea lor pentru judecata si preotie pe o perioada de o mie de ani, alaturi de Christos, dupa cum scrie in Daniel “sfintii celui Prea Inalt vor primi imparatia” si de catre apostolul Pavel “nu stiti ca sfintii vor judeca lumea --- nu stiti ca noi vom judeca pe ingeri?”
3.    Judecarea celor inca vii, care nu fac parte din “Mireasa”, adica a tuturor popoarelor, indepartarea nesupusilor si legarea Satanei pe o mie de ani
4.    Dezlegarea Satanei la finalul miei de ani, judecata celor nesupusi si incheierea si predarea mandatului judecatoresc, precum si depunerea oficiului preotesc. Toata autoritatea este predata Tatalui.
Dupa cum vedeti eu sunt “chiliast”, crezand intr-o imparatie literala de o mie de ani pe un nou pamant. Eu am ajuns la convingerea ca imparatia mesianica este o era de regenerare si restabilire a tuturor lucrurilor dupa scopul lor original. Sabatul, impreuna cu alte sarbatori descrise in Vechiul Testamant, ca de exemplu sarbatoarea lunilor noi si a corturilor va fi reasezat si tinut pe intreg pamantul innoit in imparatia de o mie de ani, la fel si legile drastice pentru ordine sociala si armonie economica. Intradevar, asa este scris ca “orice carne, va veni sa se inchine inaintea mea” (Isaia 66:23), dar acest lucru se refera la cei ce sunt pe pamant si nu la “Mireasa” care este in cer. Eu inteleg ca “veacul care va veni” incepe cu o perioada de o mie de ani. O, daca am fi vrednici sa vedem Gloria acelor zile! Fie ca bunul Dumnezeu sa ne ajute la aceasta! Amin!
Pentru alte informaţii asupra subiectului sau dacă doriţi contactarea mea vă rog să îmi scrieti pe adresa: bibliaantica@yahoo.com

Va doresc multa sanatate, har si pace si sa stati in libertatea glorioasa a copiilor lui Dumnezeu!
Cu dragoste crestina,
Ionica T.
Floresti, Cluj
Blog: Har Si Mantuire
Blog: Biblia Antica
Blog: Murim Sau Nu Murim? Ce Spun Dumnezeu Si Satan In Cea Mai Veche Controversa?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.