Pentru Cei Sinceri Din Casa Credinciosilor Milenisti

Pentru Cei Sinceri Din Casa Credinciosilor Milenisti (Studentii Bibliei, Martori, etc.)

Motto: "Cercetati toate lucrurile si luati ce este bun"

(O lucrare scrisa in perioada 30.08.06-02.09.06)

Sunt unele pasaje Scripturale, pe care doresc sa le analizam impreuna.

"Este CU NEPUTINTA ca Dumnezeu sa minta" Evrei 6:18

Textul acesta il arata pe Marele Creator "neputincios" in fata minciunii. Cu toate ca El este Atotputernicul Dumnezeu, ii este cu "neputinta" un lucru: sa minta. Vedem, dragii mei, ca desi Dumnezeu este Atotputernic, El nu poate "orice".

Este interesant de stiut, ca anumiti crestini din primele secole ale erei crestine, pornind de la ideea ca Dumnezeu este Atotputernic, au ajuns la urmatoarea concluzie, ce li s-a parut foarte logica: Deoarece Dumnezeu este atotputernic si este iubire, El va salva pe toti pacatosii de la pierzarea vesnica. Lor li s-a parut ciudat ca un Dumnezeu care este atotputernic si iubire, sa nu doreasca ca creaturile sale decazute sa fie iertate si salvate. Unii din cei care propovaduiau aceasta invatatura a fost Clement si Origene din Alexandria.

Cine au fost acestia?

"Sfântul Clement din Alexandria (născut Titus Flavius Clemens c.150 - 211/216), a fost primul membru de seamă al Bisericii din Alexandria, şi unul din cei mai distinşi învăţători. El s-a născut aproximativ la mijlocul secolului al II-lea, şi a murit între 211 şi 216. El a unit tradiţiile filosofe greceşti cu doctrina creştină şi i-a dat valoare gnosticismului (...) El a folosit termenul de "gnostic" pentru creştini, care au atins învăţăturile profunde ale Logos-ului . [1] El a dezvoltat un creştinism platonic. [2] El a prezentat scopul vieţii creştine ca apoteoză (dumne-zeificare), identificat atât ca platonism de asimilat în Dumnezeu şi în imitaţia biblică al lui Dumnezeu. [1]"

Clement este luat drept unul din Părinţii timpurii ai Bisericii. 

Ca Origen, el a provenit din Şcoala Catehetică Alexandrină si de-asemenea a fost bine versat în literatura păgână. [2] Origen la succedat pe Clement ca şef al şcolii. [2] Alexandria a avut o mare comunitate creştină la începutul creştinismului, care s-a remarcat pentru burse de studiu şi de înaltă calitate a copiilor Scripturii. 

http://en.wikipedia.org/wiki/Clement_of_Alexandria

"Origene a fost un părinte alexandrin născut în 185 din tată creştin martir. Manifestă multe asemănări cu filosofii neoplatonici, cu Plotin chiar, existând argumente care pot duce la concluzia că Origene şi Plotin au fost elevi ai aceluiaşi maestru (Ammonius Saccas). Alături de Clement din Alexandria, al cărui elev a fost mai întâi, Origene reprezintă perioada de maximă înflorire a Alexandriei intelectuale. Origene a fost un spirit ascuţit şi pătimaş, scriind enorm, trăindu-şi credinţa intens şi îndrăznind până la autoflagelare." 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Origene

“Litera omoara”

Asadar, un singur cuvant interpretat scos din contextul intregii Biblii poate fi foarte periculos si poate duce la moartea noastra spirituala si in cele din urma la moartea noastra fizica, in moartea a doua, acea moarte groaznica, unde sunt dusi "toti mincinosii" si unde "partea lor este in iazul de foc si pucioasa, adica moartea a doua" Apocalipsa 21:8. Sa nu uitam deci niciodata, ca "litera omoara" 2Corinteni 3:6.

Cu atat mai mult fratilor, sa nu lasam ca sa fim omorati de literele unui cuvant, ci cu mare grija sa privim dincolo de cuvant, la contextul in care acest cuvant a fost scris, ca sa putem deveni vii, dupa cum se spune ca "Duhul da viata" 2Corinteni 3:6. Sa punem, prin urmare, intelepciunea noastra limitata la o parte si sa cerem prin Duhul Sfant iluminarea si calauzirea care se da de sus, din ceruri, de la Tatal ceresc, prin intermediul Fiului Sau, Domnul nostru Isus Christos. Sa nu ne lasam furati de intelepciunea noastra sau a altora, ca Clement si Origene. Sa dam "firescul" nostru la o parte.

Toata aceasta introducere, am facut-o cu scopul de a arata slabiciunea teoriilor care cladesc pe un singur cuvant sau uneori chiar litere, sau ortografie gresita, ca in cazul din Luca 23:43, neglijand contextul intreg al Scripturii.

De ce ar fi Iuda Iscarioteanul iertat?

S-a ridicat pretentia de catre unii ca Iuda tradatorul va fi iertat, caci el s-a pocait, ori ca poate se va pocai la inviere. Ei vad "pocainta" lui Iuda tradatorul, in faptul ca el s-a dus si a dat banii inapoi marilor preoti - Matei 27:3-5. Daca cainta sa ar fi fost sincera, nu s-ar fi dat Satanei, ca sa se spanzure. El spera ca Isus nu v-a fi condamnat la moarte, ci la ceva "acceptabil", dar cand a vazut ca El a fost condamnat la moarte, "orgoliul uman" a strigat din el si nu o adevarata pocainta. A strigat catre oameni, nu catre Dumnezeu. Daca Iuda tradatorul va fi iertat si salvat atunci Domnul Isus n-ar fi zis: "Negresit, Fiul Omului se duce dupa cum este scris despre El, dar vai de omul acela prin care este vandut Fiul Omului! Mai bine ar fi fost pentru el sa nu se fi nascut!" Matei 26:24.

Si acum dragii mei, voi care poate credeti ca tradatorul "mai are o sansa", veti trece oare testul ascultarii de Domnul Isus Christos sau veti rastalmaci cuvintele Lui pentru paguba voastra si in folosul iluzoriu al unei inchipuiri doctrinare frumos mestesugite, care vrea sa placa in ochii lumii? Veti pune parerea voastra mai presus de parerea Lui?

Sa nu uitati ca este scris: "Dumnezeu nu poate sa minta". Prin urmare nici Fiul lui Dumnezeu nu poata sa minta, fiindca El face intocmai ce il vede pe Tatal lui facand. El a mai spus: "Daca ramaneti in cuvantul meu, santeti in adevar ucenicii Mei, veti cunoaste adevarul si adevarul va va face liberi" Ioan 8:32. Acum, voi care va ziceti "crestini", daca doriti sa va considerati pazitori ai cuvintelor lui Christos, trebuie sa ramaneti la cuvintele Domnului vostru care a zis: "Vai de omul acela". Dar daca spuneti ca nu este nici un "vai" pentru omul acela, pentru ca el s-a pocait si va fi salvat, sau ca se va putea pocai in viitor in mileniu, atunci voi ori nu voiti sa ascultati glasul Domnului vostru, ori nu cunoasteti Scriptura. Cu parerea voastra, voi, da voi, va ridicati mai presus de parerea lui Christos, care a fost facut de Tatal Sau, Judecatorul celor morti si al celor vii, dupa cum este scris: "Tatal nici nu mai judeca pe nimeni, ci toata judecata a dat-o Fiului".

Dar sa raspundem intrebarii: De ce nu poate fi salvat Iuda tradatorul?

Sa nu uitam ca in Vechiul Testament s-a scris: "Blestemat este oricine atarna (spanzura) de lemn". Ori, Iuda tocmai asta a luat asupra sa (acest blestem) cand s-a spanzurat. Mai mult chiar, el cunostea Vechiul Testament, fiind evreu, mai mult chiar, el a vazut toate minunile si semnele pe care le-a facut Christos si chiar si el a primit puterea Duhului Sfant ca sa vindece si sa scoata demoni. Cu toate acestea, pentru un castig urat, a fost in stare sa se lepede de toate acestea. Ca arata toate acestea? Ca desii el a fost martor la lucrarea Duhului Sfant, a respins cu necredinta aceasta lucrare si a acceptat mai degraba ca indoiala sa puna stapanire pe el, pana ce indoiala la corupt sa fure din banii obstii (din punga comuna) si sa-l vanda pe Christos. Tocmai acest lucru este catalogat ca fiind "hula impotriva Duhului Sfant", care nu se iarta nici in veacul acesta, nici in cel viitor - Matei 12:30-37.

In primul rand teologia lui Origene, care il prezinta pe Dumnezeu care iarta orice pacat si teologia lui Russell, care spune ca sangele lui Christos aduce ispasire pentru orice om care a existat vreodata, orice mare pacat ar fi facut, dandu-i o noua ocazie, sau o ocazie de impacare pe care nu ar fi avut-o, ambele aceste teorii "schioapata". Si voi demonstra de ce.

Dumnezeu nu face iertare nerodnica

Daca Dumnezeu ar proceda dupa teologia lui Origene, ca sa aduca toate creaturile la ascultare, supunere si salvare - numai prin iertare continua, nu sar putea ajunge niciodata la asa ceva, fiindca o creatura care ar avea un viciu, ar tot putea urma viciul sau, stiind ca oricat de mult ar pacatui, el mai are timp suficient pentru asi satisface viciul, pentru ca Dumnezeu il asteapta:

"Daca ierti pe cel rau, el nu invata dreptatea, se deda la rau in tara dreptatii si nu cauta maretia lui Iehova." Isaia 26:10

In lipsa unei legislatii ferme care sa condamne si sa pedepseasca cu exemplaritate pacatul, lumea ar deveni haotica si anarhica si tocmai asta doreste Satan sa faca, sa o poata stapani cu cruzime. Este imposibil de atins "dezideratul Origene" in cazul creaturilor. Numai in cazul in care Dumnezeu ar inlocui statutul oamenilor si al ingerilor cu statut de masina perfecta (robot) care nu stie ce face si de ce face si de ce este bine sau rau ceea ce face. Numai in cazul acesta sar putea atinge dezideratul lui Origene. Dar oare Dumnezeu doreste o lume plina de roboti fara sentimente? Nu! Caci omul este mai mult decat o masina perfecta (robot), el este "chipul si asemanarea lui Dumnezeu". Noi suntem mai mult decat masini perfecte, suntem din neam din Dumnezeu, "vlastarii Lui suntem" - Fapte 17:28,29. Asadar armonia nu se poate sustine in Univers numai prin "iertarea perpetua a iubirii", ci trebuie si putere si intelepciune si dreptate.

Teologii nerodnice

Lasandu-l pe Origene, sa ne intoarcem privirile spre teologia lui CT Russell. Daca teologia ciudata a lui Origene o putem numi "sansele salvarii", teologia pastorului Russell o putem numi "marea sansa a salvarii". El vine sa justifice in mod eronat, ca "din cauza mediului decazut" majoritatea oamenilor "nu pot mai mult" si ca pentru cei mai multi nu acum este ocazia de impacare cu Dumnezeu, ci intr-un timp mai indepartat, pe care l-a fixat D-zeu in mileniu.

Se vede clar, ca atat teologiile care sustin intr-un fel sau altul ideea unui "purgator", in care cu un pic de "har" dat de oameni (rugaciune, bani, ceremonii) sau Dumnezeu (un nou timp de impacare) isi au originea in teologia lui Origene, care la randul sau a preluat ideea "desavarsirii treptate a sufletelor" din filozofia religioasa a Indiei, deci, din paganism.

In teologia lui Russell, deasemenea se oglindeste aceasta idee de "purgator mai luminat". Purgatorul, fie el origenic, catolic, sau russellit, este un "curatitor" de pacatele care au mai ramas. La catolici, omul care se afla in curatitor, se purifica prin chinul focului si cu un pic de ajutor dinafara (cei apropiati care se roaga si aduc ofrande pentru el), catolicul poate fi scapat. La Russell "purgatorul" sau "curatitorul" este chiar mia de ani, in care pacatosul este pus in conditii perfecte de viata, confort si sanatate deplina, ca nimic sa nu-l poata impiedica sau distrage de a asculta de Dumnezeu. Putem vorbi deci la teologia lui ca de un "purgator fara chin". In mia de ani vazuti de Russell, cei nemantuiti acum, care din cauza mizeriei de acum nu au avut sansa de a-l cunoaste pe Dumnezeu, vor putea fi mantuiti prin conditii de viata, confort si studiu biblic, avand o sanatate mintala si fizica perfect. Aceasta idee este sustinuta de diferitele curente mileniste, printre care Studentii Bibliei sau Sacred Name Movement (Miscarea Numelui sfant) si ramurile lor. O astfel de ramura este si Martorii Lui Iehova care sustin ideea miei de ani, ca purgator "curatitor" prin conditiile foarte bune de viata, confortul si studiul Biblic. Totusi exista o diferenta intre Russell si Martorii Lui Iehova. Russell credea ca vor fi inviati si cei care au pacatuit impotriva Duhului Sfant, dar vor rata sansa impacarii cu Dumnezeu datorita impietririi inimii lor, care nu se va schimba nici in mileniu.

Pasajul din Matei 12:32, Russell il interpreta ca acesti oameni - desi pacatele lor vor fi absolvite (iertate) - totusi ei atat de impietriti vor ramane in pacat, ca nu se vor putea mantui, nici chiar prin imparatia de mie de ani, unde vor fi conditii excelente de viata, confort si studiu Biblic.

Martorii Lui Iehova sustin trei categorii de oameni prin teologia lor: mantuitii (144000), nemantuitii de acum, dar cu posibilitatea de mantuire in mia de ani (marea multime), si cei pierduti, adica cei pe care Dumnezeu i-a distrus deja, sau care au pacatuit impotriva Duhului Sfant, a treia categorie nici nu vor invia, afirma ei. Prin urmare, ideea lui Russell, ca mileniul va fi un fel de "purgator - curatitor" cu conditii excelente de viata, confort si studiu Biblic este sustinut si de catre Martorii Lui Iehova, mileniu in care atat cei care sunt acum martori activi, dar cu statut de nemantuiti, impreuna cu multi alti oameni care nu au auzit niciodata de Biblie sau de Martorii Lui Iehova, sau au auzit dar nu au avut timp necesar, conditie necesara sau altceva de genul acesta, ei vor putea fi curatiti de pacat in mia de ani, prin conditii minunate de viata, confort si studiu Biblic, si daca vor asculta si nu se vor revolta impreuna cu Satan, dupa finalul miei de ani, atunci si ei vor fi mantuiti.

 Sa vedem din punct de vedere Scriptural, daca aceasta filozofie a lui CT Russell, preluata de Martori sta in picioare, adica, daca este conforma cu Scriptura: "Toţi cei care au pacatuit fara lege, vor pieri fara lege" Romani 2:12 

 De ce o astfel de judecata stricta? Nu cumva este ea nedreapta? Nu, deoarece, "natiunile fac din fire lucrurile legii"! Romani 2:14. Cine ii invata sa faca asta? Tocmai legea firii, implantata de Creator in oameni, acea constiinta povatuitoare si mustratoare care ghideaza orice om: Romani 2:14,15. Cand oamenii calca in picioare acest ghid divin, si nu mai doresc sa asculte de el, devin pasibili de pedeapa eterna a distrugerii totale din fiinta, deoarece devin incorigibili! Si acest lucru se va face la judecata lui Dumnezeu: Romani 2:9,16

In acest punct de vedere atat Studentii Bibliei cat si Martorii lui Iehova gresesc, deoarece urmeaza ca ghid pe fondatorul lor comun CT Russell si nu Biblia. Va doresc ambelor partide, revenirea urgenta la ghidul sigur, sfanta Biblie.

www.bibliaantica.blogspot.ro

www.sufletulestemuritor.blogspot.ro

Libertatea copiilor lui Dumnezeu

Libertatea copiilor lui Dumnezeu

Motto: “Rămâneţi deci tari şi nu vă supuneţi iarăşi sub jugul robiei!”

Cuvantul lui Dumnezeu vorbeste de o eliberare: "Christos ne-a eliberat ca să fim liberi. Rămâneţi deci tari şi nu vă supuneţi iarăşi sub jugul robiei!

Iată, eu, Pavel, vă spun că dacă veţi fi circumcişi, Christos nu vă va folosi cu nimic.

Şi mărturisesc iarăşi oricui om circumcis că este dator să împlinească întreaga lege.

Voi, care căutaţi să vă îndreptăţiţi pe voi înşivă prin lege, v-aţi lipsit de Christos, aţi căzut din har.

Căci noi, prin Duhul, aşteptăm prin credinţă nădejdea dreptăţii.

Căci în Christos Iesus nici circumcizia, nici necircumcizia n-au vreun preţ, ci credinţa care lucrează prin dragoste.

Voi alergaţi bine; cine v-a tăiat calea ca să nu ascultaţi de adevăr?

Înduplecarea aceasta nu vine de la Cel care vă cheamă.

Puţin aluat dospeşte toată plămădeala.

Eu, cu privire la voi, am în Domnul încrederea că nu gândiţi altfel. Dar cel care vă tulbură va purta vina, oricine ar fi el.

Cât despre mine, fraţilor, dacă mai predic circumcizia, de ce mai sunt prigonit? Atunci pricina de poticnire a crucii s-a dus.

Şi dacă s-ar tăia măcar de tot cei care vă tulbură!

Fraţilor, voi aţi fost chemaţi la libertate. Numai nu faceţi din libertate o pricină ca să trăiţi pentru (trupul de) carne, ci în dragoste slujiţi-vă (ca robi/douleuo în greceşte) unii altora.

Căci toată Legea (deci şi cele zece porunci) se cuprinde (sau este împlinită) printr-un singur cuvânt: "Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi."

Dar dacă vă muşcaţi şi vă sfâşiaţi unii pe alţii, vedeţi să nu fiţi nimiciţi unii de alţii (de aceea mor şi se sting anumite adunări şi părtăşii).

Zic dar: umblaţi prin Duhul şi nu veţi împlini pofta firii păcătoase (literal: cărnii) 

Căci firea păcătoasă (carnală) pofteşte împotriva Duhului şi Duhul împotriva firii păcătoase (carnale); şi acestea sunt opuse unul altuia, ca să nu faceţi ceea ce aţi voi.

Dacă sunteţi călăuziţi de Duhul, nu sunteţi sub lege." (Galateni 5:1-18)

O controversa

Unii, despre cele citate declară următoarele: "Întrebarea este "Care Lege?", căci în Legea lui Dumnezeu, dată lui Israel sunt mai multe: "Legea Morală, Decalogului", adică "Cele Zece Porunci", "Legea ceremonială", "Legea Sanitară", "Legea Penală", etc.. După noi - spun ei în continuare - aici nu este vorba să nu ţii legea decalogului sau legea sanitară, ci este vorba despre legea ceremonială şi legea penală. Deci legea lui Dumnezeu trebuie ţinută, inclusiv porunca a patra, cea a sabatului, căci altfel n-ar trebui ţinute nici cele nouă, nu-i aşa?" 

Teoria cu legile distincte, nu este atât de convingătoare precum pare la prima vedere. Ştim bine că Israelul antic avea o lege complexă, care cuprindea un set mare de porunci, date de Iehova, Dumnezeul lui Israel, prin Moise. Desigur, Moise a jucat un rol de mediator. Datorita lui, Dumnezeu a ingaduit unele concesii, dar numai pana la un timp de restabilire. Domnul Isus Christos în cele consemnate în Marcu 10:5 şi Matei 19:7, când foloseşte cuvintele "a îngăduit" şi " a scris" se referă la Moise ca la un slujitor al lui Dumnezeu, care a mijlocit pentru confraţii lui cu inimi împietrite. Acordul acesta, intre Dumnezeu şi Israel, mediat de Moise, a fost scris mai apoi in sulul Legii, numindu-se Legea lui Moise, dupa cel care a mediat-o, dar şi "Legea lui Dumnezeu", după cel care a aprobat-o, aşa cum se vede şi în Luca 2:22-24,39. Deasemenea, Legea lui Moise mai este cunoscută ca "Tora".

Să vedem ce spune Cuvântul lui Dumnezeu în Neemia 9:13,14, despre această Lege?

"Te-ai coborât pe Muntele Sinai, le-ai vorbit din ceruri şi le-ai dat judecăţi drepte, legi adevărate, rânduieli şi porunci bune.

Le-ai făcut cunoscut sabatul Tău cel sfânt şi le-ai dat (ar trebui tradus mai exact "poruncit" din ebraică) prin slujitorul Tău Moise, porunci, rânduieli şi o lege." 

Vedem deci, că toate poruncile din Tora erau denumite ca: "judecăţi drepte, legi adevărate, rânduieli şi porunci bune.", care să nu uităm, au fost "poruncite" chiar de Dumnezeu.

Acum vom pune şi noi întrebarea: de ce trebuie "ţinute" numai zece, sau peste douăzeci sau treizeci, etc. (în funcţie de cum cred anumiţi oameni sau biserici) dacă toate legile din Tora au fost: "judecăţi drepte, legi adevărate, rânduieli şi porunci bune."? Care să nu uităm, au fost "poruncite" chiar de Dumnezeu. Deoarece vedem că şi celelalte legi care nu sunt dorite a fi "ţinute" sunt numite: "judecăţi drepte, legi adevărate, rânduieli şi porunci bune."! Şi de asemenea şi aceste legi, au fost numite ca "judecăţi drepte, legi adevărate, rânduieli şi porunci bune." şi au fost date tot de acelaşi Dumnezeu, nu de altcineva! 

Repetăm întrebarea în alt mod: dacă şi aceste legi sunt "judecăţi drepte, legi adevărate, rânduieli şi porunci bune.", fiind "poruncite" chiar de Dumnezeu, cum de nu trebuie ţinute? Cine ne poate spune nouă cu siguranţă, de ce, câte trebuie şi câte nu trebuie "ţinute" din aceste "judecăţi drepte, legi adevărate, rânduieli şi porunci bune." "poruncite" chiar de Dumnezeu, căci toate sunt drepte, adevărate, bune şi poruncite? Şi cine ne poate garanta nouă, dacă criteriile de selectare ale legilor ce trebuie "ţinute" - după unii - sunt corecte, şi dacă criteriile de selectare ale legilor ce nu trebuie "ţinute" sunt corecte? Doamna profetesă a Bisericii Adventiste De Ziua A Şaptea Ellen Gould White? Dacă veţi dori să căutaţi pe internet şi să navigaţi pe la foştii adventişti vă veţi convinge că nu este atât de credibilă precum pare. Ajunge doar să vezi capitolul "sanctuarul" 1841-1844 şi capitolul "uşa închisă" 1844-1851.

Mai bine sa stam pe principiul “numai scriptura”.

De ce “slujba mortii”?

Deasemenea, întrebăm pe dragii noştrii prieteni adventişti şi sâmbătari, indiferent de confesiunile lor (BAZŞ, independenţi AZŞ, dizidenţi AZŞ, reformişti AZŞ, baptişti ZŞ, penticostali ZŞ, Biserica lui Dumnezeu ZŞ (COG) şi alte biserici de ZŞ): DE CE cu toate că aceste "judecăţi drepte, legi adevărate, rânduieli şi porunci bune.", "poruncite" chiar de Dumnezeu, fiind toate drepte, toate adevărate, toate bune şi toate poruncite, totuşi au fost numite de unul dintre cei mai de seamă apostoli al Domnului nostru Isus Christos: "înscrisul ce era împotriva noastră prin poruncile lui" (Coloseni 2:14)?

Deasemenea, mai întrebăm pe dragii noştrii prieteni adventişti şi sâmbătari, indiferent de confesiunile lor (BAZŞ, independenţi AZŞ, dizidenţi AZŞ, reformişti AZŞ, baptişti ZŞ, penticostali ZŞ, Biserica lui Dumnezeu ZŞ (COG) şi alte biserici de ZŞ): DE CE cu toate că cele ZECE PORUNCI (DECALOGUL) sunt şi ele "judecăţi drepte, legi adevărate, rânduieli şi porunci bune.", "poruncite" chiar de Dumnezeu, fiind toate drepte, toate adevărate, toate bune şi toate poruncite, totuşi au fost numite de unul dintre cei mai de seamă apostoli al al Domnului nostru Isus Christos: "SLUJBA MORŢII, în litere, gravată în litere pe pietre" (2Corinteni 3:7)?

Că aici este vorba într-adevăr de cele zece porunci, gravate pe piatră, şi nu de legea ceremonială, arată clar contextul, şi anume că faţa lui Moise strălucea, compară 2Corinteni 3:7-13 cu Exodul 34:29-35.

Deasemenea, întrebăm pe dragii noştrii prieteni adventişti şi sâmbătari, indiferent de confesiunile lor (BAZŞ, independenţi AZŞ, dizidenţi AZŞ, reformişti AZŞ, baptişti ZŞ, penticostali ZŞ, Biserica lui Dumnezeu ZŞ (COG) şi alte biserici de ZŞ): DE CE cu toate că acele "judecăţi drepte, legi adevărate, rânduieli şi porunci bune.", "poruncite" chiar de Dumnezeu, fiind toate drepte, toate adevărate, toate bune şi toate poruncite, totuşi au fost numite de un altul (ca să nu puteţi spune că apostolul Pavel a fost extermist), dar tot dintre cei mai de seamă apostoli al Domnului nostru Iesus Christos: "Un jug pe care nici noi, nici părinţii noştrii nu l-au putut purta" (Fapte 15:10)? Că aici este vorba despre Legea lui Moise şi nu despre altceva, reiese din Fapte 15:5.

Întrebăm din nou pe dragii noştrii fraţi: de ce CELE ZECE PORUNCI au fost numite SLUJBA MORŢII (2Corinteni 3:7)?

Un raspuns biblic

Noi spunem, că pentru aceea, deoarece Legea a fost perfectă şi omul a fost imperfect, decăzut, deci nici un om imperfect nu a fost capabil să împlinească în mod perfect o lege perfectă şi astfel să trăiască şi să nu aibă păcat, chiar dacă a avut şi s-a străduit să împlinescă CELE ZECE PORUNCI sau LEGEA, căci nimeni nu a împlinit legea în sens perfect, în afară de Fiul lui Dumnezeu, Domnul nostru şi astfel Legea, fie ea numai chiar şi "Cele Zece Porunci" condamna omul la osândă, la moarte (1Ioan 1:8-10):

"Dacă zicem că n-avem păcat, ne înşelăm singuri şi adevărul nu este în noi.

Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească de orice nedreptate.

Dacă zicem că n-am păcătuit, Îl facem mincinos şi Cuvântul Lui nu este în noi."

De aceea nici CELE ZECE PORUNCI, nici LEGEA nu puteau salva pe nimeni de la moarte, doar Dumnezeu, prin harul Său. Totuşi, chiar şi în aceste condiţii Legea blestema pe oricine, spunând că este blestemat oricine nu va împlini toată legea (Deuteronom 27:26). Astfel, fiindcă toţi israeliţii erau sub blestemul legii şi naţiunile deasemenea sub blestemul păcatului strămoşesc (adamic), era în mod absolut necesar să vină un mântuitor, trimis de la Dumnezeu, care să răscumpere omul israelit de sub blestemul legii şi pe păgâni (dar şi pe israeliţi) de sub blestemul păcatului strămoşesc. Numai Dumnezeu putea salva omul, fie el israelit, fie el păgân. Omul nu se putea salva singur prin meritele lui, numai prin credinţa în Dumnezeu. De aceea era necesar ca cineva să ridice blestemul de pe oameni, luând asupra sa blestemul. Fiul lui Dumnezeu, Domnul nostru Isus Christos a luat asupra Sa blestemul pe Golgota, de aceea nimeni nu poate fi mântuit numai prin El, căci El a luat asupra Sa păcatele şi blestemul lumii întregi. El este acela care a fost rânduit de Dumnezeu Tatăl, pentru mântuirea din păcat şi din moarte a oamenilor temători de Dumnezeu. Dacă crezi în Isus Christos şi asculţi de El, eşti mântuit, dacă nu, eşti pierdut…

Jertfa “Mielului lui Dumnezeu” este de ajuns

Cei care nu se încred în mod deplin în moartea Lui ispăşitoare, şi pe lângă Christos mai caută şi alte căi sau moduri de salvare, ca şi cum harul lui Dumnezeu, arătat prin moartea de ispăşire a lui Christos nu ar fi de ajuns, ci ar trebui completat, aceia de fapt, cad din har, deoarece leapadă măreţul har mântuitor:

"Nu lepăd harul lui Dumnezeu; căci dacă dreptatea este prin lege, atunci degeaba a murit Christos" Galateni 2:21

Aici este vorba, tocmai despre aspectul că dacă pentru a putea fi salvat omul păcătos, cele zece porunci (SLUJBA MORŢII, ÎN LITERE, GRAVATĂ ÎN LITERE PE PIETRE 2Corinteni 3:7!) sau altceva din antica Lege Israelită în general (ÎNSCRISUL CE ERA ÎMPOTRIVA NOASTRĂ PRIN PORUNCILE LUI! Coloseni 2:14) ar putea înlocui valoarea jertfei morţii de răscumpărare al Domnului nostru Isus Christos, atunci de fapt Christos ar fi murit degeaba şi fără sens, căci cele zece porunci (SLUJBA MORŢII, ÎN LITERE, GRAVATĂ ÎN LITERE PE PIETRE 2Corinteni 3:7!) sau altceva din antica Lege Israelită în general (ÎNSCRISUL CE ERA ÎMPOTRIVA NOASTRĂ PRIN PORUNCILE LUI Coloseni 2:14!) ar fi suficient de puternic ca să ne mântuie de sub blestem, păcat şi moarte.

De aceea, harul nespus de mare al lui Dumnezeu, dat nouă prin jertfa scumpă a Fiului Său, este îndestulătoare şi perfectă pentru oamenii ce înţeleg păcătoşenia şi nimicnicia lor şi ştiu aprecia acest mare şi scump sacrificiu, dat atât din partea lui Dumnezeu, ca Părinte care şi-a dat la moarte propriul Fiu pentru a satisface legea divină: "viaţă pentru viaţă", cât şi din partea Fiului lui Dumnezeu, care deşi fiind fără de păcat, a suferit batjocura, chinul şi agonia morţii în favoarea unor nenorociţi de păcătoşi ca noi.

Jertfa de răscumpărare oferită de Dumnezeu fiind perfectă, nu trebuie completată sau ajustată cu diferite legi sau ceremonii (circumcizie, sabat, sărbători, jertfe, rugăciuni, bani, etc.). 

Hotararea apostolilor este dreapta

Înţelegând valoarea mare şi scumpă a jertfei de răscumpărare, şi înţelegând păcătoşenia, nimicnicia şi depravarea firii rasei umane, deci şi al rasei lor israelite şi al lor personal, este de înţeles deci, de ce apostolii nu au dorit să pună nimic care să poată părea un jug (Fapte 15:10) sau o greutate (Fapte 15:28) pe gâtul ucenicilor. Căci este de înţeles, de ce este sfântă şi binecuvântată ţinerea unei zile săptămânale de odihnă acolo unde fiecare om ţine aceeaşi zi de odihnă, şi deasemenea este de înţeles, de ce este un jug şi o greutate ţinerea unei zile de odihnă, care să nu concorde cu ziua de odihnă a majorităţii comunităţii în care trăieşti. Oare adventiştii, sâmbătarii şi chiar duminecarii sinceri nu se plâng şi nu se chinuie în spiritul lor, deoarece văd şi simt că nu pot ţine ziua lor de odihnă şi alte asemenea prescripţii de acest gen, aşa cum le-ar place lor? Şi ei aşa simt că au călcat legea lui Dumnezeu şi astfel au păcătuit în faţa Celui Prea Înalt. Dar alţii care nu sunt sinceri, încalcă în mod grosolan şi făţarnic, pe ascuns sau în mod deschis legile fixate de ei, făcându-şi anumite "portiţe" şi nu simt nici cea mai mică jenă. Ipocriţii!

Dar Dumnezeu este mare în iubirea şi în harul Său! Pe Dumnezeu nu-l putem privi aşa, cum l-a privit profetul Iona, până ce a fost mustrat (Iona 4:1-11), sau ca cel care a fost şi este numit "fericitul Augustin", sau cel care a fost numit "stăpânul Genevei", reformatorul Jean Calvin, care au predicat, ca şi cum Dumnezeu ar regiza totul, pe unii în paradis iar pe alţii în foc. Atunci ce face Satan Divolul? Stă şi se uită, cum îi face Dumnezeu "meseria"? Nici nu putem pretinde de la Dumnezeu, să fie un Dumnezeu arhirigid, care atunci când a dat o lege, atunci să nu o poată schimba, orice ar fi… În loc ca să facem dintr-o lege a lui Dumnezeu, de exemplu din sabat un idol (viţel de aur în sens spiritul), şi să ne închinăm şi să slujim ei cum au făcut bătrânii, fariseii şi cărturarii evrei de pe timpul Domnului si Mantuitorului nostru Isus Christos, mai degrabă să ne închinăm şi să slujim Legiuitorului, adică Creatorului nostru, acceptând suveranitatea (atotputernicia) lui Dumnezeu atât peste oameni, cât şi peste legile date oamenilor. Sau vom putea noi comanda lui Dumnezeu, luându-ne la ceartă cu El, de ce dai asta, de ce schimbi asta?

Reclamatii neantemeiate

"Cum, tu ca creştin nu ţii legea? Eşti curvar? Eşti ucigaş? Etc. Sunt convins că nu. Cel puţin nu intenţionat. Nu înţeleg, de ce numai porunca a patra ar fi o excepţie?"

Nu de aceea ţinem cele nouă porunci la care se referă criticii, pentru că se găsesc în "SLUJBA MORŢII, ÎN LITERE, GRAVATĂ ÎN LITERE PE PIETRE" (2Corinteni 3:7 !), ci pentru că se găsesc în Legea lui Christos, cea a Noului Testament. 

În toate ţările comuniste din Europa a fost o schimbare de regim şi s-a dat o nouă constituţie. Ştim că atât în constituţia comunistă, cât şi în cea democratică, este interzis să treci graniţa ţării în mod fraudulos, sau să necinsteşti simbolurile statului (de exemplu să scuipi pe steagul ţării, sau să te urinezi, să faci excremente pe el în public, etc.). Nu de aceea nu trecem graniţa în mod fraudulos şi nu necinstim simbolurile statului, pentru că sunt interzise în vechea constituţie comunistă, ci pentru că sunt interzise în noua constituţie democratică. Din punct de vedere legal, vechea constituţie comunistă nu mai are nici o putere judecătorească, căci pur şi simplu nu mai există. Dacă vechea constituţie comunistă ar mai exista, atunci cu siguranţă că comunismul şi nu democraţia ar fi la putere. 

Deci nici un comunist nu-şi poate face de cap cu vechea constituţie, numai pentru că anumite legi sunt identice şi se regăsesc, atât în vechea constituţie comunistă, cât şi în noua constituţie democratică. Acest raport există şi între Legea lui Moise şi Legea lui Christos. Nu de aceea trebuie ţinute pentru că au fost atunci şi acolo, ci pentru că sunt aici şi acum.

Bine, dar nu este bună o zi de odihnă pentru toată lumea?

Tocmai asta e că odihna e bună şi trebuie ţinută, dar nu oricum şi nu după cum şi când vrem noi să impunem şi după capul nostru, cum ne duce mintea imperfectă, ci cum vrea Dumnezeu!!!

Dacă ar fi să ţinem o zi de odihnă în sensul vechiului sabat literal din Israel, atunci ar trebui să o ţinem după legea lui Dumnezeu, aşa cum a fixat Dumnezeu sabatul în Legea Sa (Exod 35:2,3). Ori ceea ce se face acum, numindu-se sabat literal, în multe cazuri nu este decât un simulacru de sabat literal, un sabat nu literalizat, cum a fost în Israel, ci un sabat liberalizat şi dacă sabatul se poate liberaliza după cum îi taie omului sau bisericilor prin cap, atunci toate celelalte nouă legi din cele zece porunci (decalog) se pot şi ele liberaliza.

Nu se poate dovedi din Scripturi, că creştinii au un sabat literalizat, ca cel din Vechiul Testament, cum doresc unii, sau unul liberalizat (duminicizat) cum doresc alţii, ci unul spiritual, prin Domnul nostru Isus Christos, în care toate lucrurile vechi se duc şi se fac noi, după cum doreşte Dumnezeu: un sabat nu numai pentru trupul de carne, ci şi pentru minte, care nu depinde de o anume zi, aşa cum nici circumcizia spirituală nu depinde de prepuţul carnal, căci dacă există o circumcizie spirituală, care totuşi să nu depindă de prepuţul carnal, atunci există şi un sabat spiritual, care să nu depindă de o anume zi şi cu toate aceste să fie spre slava, lauda şi gloria lui Dumnezeu Tatăl, prin Isus Christos:

1. Unde arată Scriptura despre înnoirea lucrurilor vechi?

"Căci dacă cineva este în Christos, este o creaţie nouă; cele vechi s-au dus; iată, toate s-au făcut noi.

Şi toate acestea sânt de la Dumnezeu…" 2Corinteni 5:17,18

2. Unde arată Scriptura o circumcizie spirituală?

"În El aţi fost circumcişi, nu cu o circumcizie făcută de mână, ci cu circumcizia lui Christos, în dezbrăcarea de trupul firii păcătoase (gr.carnale)" Coloseni 2:11

3. Unde arată Scriptura un sabat (repaus, odihnă) spiritual?

"Căci, dacă Iosua le-ar fi dat odihna, Dumnezeu n-ar mai vorbi după aceea de o altă zi.

Rămâne deci o odihnă ca de sabat pentru poporul lui Dumnezeu.

Fiindcă cine a intrat în odihna Lui, s-a odihnit şi el de lucrările lui, cum S-a odihnit Dumnezeu de ale Sale.

Să ne grăbim deci să intrăm în odihna aceasta, pentru ca nimeni să nu cadă, urmând acelaşi exemplu de neascultare de cuvânt" Evrei 4:8-11.

4. Ce altceva s-a mai dus şi s-a înnoit, sau se va înnoi?

a)Legea lui Dumnezeu, dată prin Moise, a fost înnoită cu Legea lui Dumnezeu dată prin Christos (Romani 10:4; Evrei 7:12)

b)Preoţia Aronică a marilor preoţi, a fost înnoită cu preoţia după rânduiala lui Melchisedec, şi dată lui Christos (Evrei 4:5,6, Evrei 7:14)

c)Preoţia levitică a fost înnoită cu preoţia creştinilor (1Petru 2:9, Apocalipsa 20:6

d)Israelul carnal a fost înnoit a fi un Israel spiritual (Romani 9:6,26; Galateni 6:15,16)

e)Vechiul Ierusalim, a fost înnoit a fi Noul Ierusalim (Apocalipsa 21:2)

f)vechiul cer şi pământ v-a fi înnoit într-un cer nou şi un pământ nou (2Petru 3:13; Apocalipsa 21:4)

g)Semnul poporului antic al lui Dumnezeu, care a fost sabatul, a fost schimbat în noul popor al lui Dumnezeu cu semnul iubirii (Ezechiel 20:12; Ioan 13:34,35)

Într-adevăr, Dumnezeu v-a face toate lucrurile noi (Apocalipsa 21:5)!

În armonie cu toate acestea înţelegem de ce a putut fi apostolul Pavel atât de larg în sfatul său cu privire la ţinerea unei zile:

"Unul socoteşte o zi mai presus decât alta; altul socoteşte toate zilele la fel. Fiecare să fie deplin convins în mintea lui." (Romani 14:5)

Desigur vin criticii şi spun că aici apostolul se referă la ţinere de sărbători şi nu de sabat, dar întrebarea este, de ce nu a spus atunci aşa:

"Unul socoteşte o sărbătore mai presus decât alta; altul socoteşte toate sărbătorile la fel. Fiecare să fie deplin convins în mintea lui." Căci, dacă s-ar referi aici la largheţea sa în a ţine sărbători, n-ar mai fi scris ca o mustrare, asfel:

"Voi ţineţi zile, luni, vremuri şi ani.

Mă tem pentru voi să nu fi lucrat în zadar printre voi." (Galateni 4:10,11)

Mai mult decât atât, întrebăm:

DE CE în tot Noul Testament nu a fost mustrat nimeni pentru sabat? Şi mai întrebăm, de ce chiar din contră, li s-a atras atenţia ucenicilor ca nimeni să nu fie mustrat pentru sabate, sărbători, luni noi sau pentru alte prescripţii ale legii ce puteau fi neglijate???

"Deci nimeni să nu vă judece cu privire la mâncre sau la băutură, sau cu privire la o zi de sărbătore, sau lună nouă, sau sabate, 

care sunt o umbră a lucrurilor viitoare, dar trupul este al lui Christos" Coloseni 2:16,17

Ce vrea să spună apostolul aici prin expresia "dar trupul este al lui Christos"? El vrea să spună că trupul omului credincios este răscumpărat de Christos, din păcat şi din moarte şi astfel, este proprietatea lui Christos şi că Dumnezeu I-a dat dreptul, ca Christos să guverneze acest trup, în alt mod, mai superior decât acest trup a fost guvernat de legea antică (compară cu Matei 5:21-48).

În armonie cu acestea înţelegem de ce apostolul Pavel a insistat pe lângă robi să fie supuşi stăpânilor lor în toate, nefăcând nici cea mai mică aluzie, că sâmbăta sau duminca, ei ar trebui să facă o excepţie, de a nu munci (Coloseni 3:22). Şi asta, tocmai ca evanghelia să nu aibă nici o piedică în calea ei. Apostolii nu ar fi exclus pe nici un sclav creştin de la părtăşia lor doar pentru că acesta nu putea ţine sabatul sau duminica, deoarece ştiau că valoarea sângelui Domnului Iesus, este mai mare ca valoarea ţinerii unei zile. Deoarece prin evanghelie era vestită marea jertfă de ispăşire şi puterea ei mântuitore asupra celor ce cred, ei nu au adăugat la ea doar lucrurile necesare (Fapte 15:28,29). Dacă sabatul ar fi fost indispensabil şi prin urmare necesar, cu siguranţă că era trecut pe listă.

Frumusetea libertatii

Astfel stând lucrurile putem spune că nu avem o zi de odihnă? Nu. Creştini au un sabat spiritual, care valorează mai mult decât un sabat literal sau sabat liberalizat (duminicizat). Spunem asta, deoarece am întâlnit sau am auzit de adventişti, sâmbătari şi duminicari, care deşi ţineau sabatul sau duminica totuşi de la caz la caz minţeau, furau, curveau, se îmbătau, fumau, erau avizi, unii au ajuns la spitalul de psihiatrie (chiar şi adventişti, cunosc cel puţin 5 cazuri la ora scrierii acestui material), unii au murit deoarece în celelalte zile decât sâmbăta şi duminica s-au suprasolicitat la lucru, alţii chiar au violat şi au ucis. I-a putut ajuta pe ei sabatul sau duminica, ca să nu păcătuiscă? Desigur, nu toţi adventiştii, sâmbătaarii şi duminicarii sunt la fel, dar au fost şi sunt cazuri grave printre ei, cu toate că săracii se străduiesc să ţină datinile şi obiceiurile religioase strămoşeşti…

Dar dacă aceşti oameni s-ar fi încrezut, sau s-ar încrede în Christos, El I-ar fi putut ajuta şi îi poate ajuta. 

De aceea, acei copii ai lui Dumnezeu, care sunt născuţi din nou din apă şi din Duh, ştiu prin Duhul lui Dumnezeu dat prin Christos că atât odihna trupului, cât şi odihna minţii este sfântă, bună, folositoare şi de trebuinţă, de aceea ei nu întrec măsura în a se extenua atât fizic, cât şi mintal şi dau trupului şi minţii lor odihna cuvenită (zilnică şi săptămânlă), odihnindu-se suficient, în funcţie de timpul lor şi ziua lor liberă. Pentru ei nu este o problemă ziua, căci Christos I-a iertat şi eliberat, şi I-a transferat într-un domeniu legal al regatului libertăţii şi iubirii (Iacov 1:25; Colose 1:13,14). Unii se pot odihni poate numai duminica, ca majoritatea oamenilor, alţii, care lucreză în două, trei sau patru schimburi se odihnesc atunci când pot. Pentru Christos nu are importnţă când te odihneşti, ci cum te odihneşti şi cum îţi trăieşti viaţa, în păcat sau în curăţie? Tot la fel este şi cu ziua de cult, pentru Christos nu este atât de important când, şi în ce zi formezi cu fraţii tăi biserica (adunarea, gr. ekklesia), ca să te închini lui Dumnezeu, ci cum te închini Tatălui Său, în adevăr şi curăţie, sau în neadevăruri şi păcat? Ceea ce contează cu adevărat este: eşti tu născut din nou, prin Duhul şi Cuvântul lui Dumnezeu (Ioan 3:3,7, 14-21)?

Pentru credincioşii din ţările musulmane, care nu se pot odihni duminica, căci musulmanii se odihnesc vinerea şi duminica lucră, nu ar trebui să fie o problemă să se odihnească şi ei atunci şi să aibă părtăşia creştină vinerea, sau şi duminica, dacă pot, căci dacă poţi, poţi să faci din toate zilele zile de cult… tot aşa este şi cu sâmbăta pentru cei din Israel, căci creştinii atunci au liber.

Două argumente false ce sunt aduse contra sabatului spiritual

Argumentul gresit nr. 1

Matei 5:17,18 "Să nu gândiţi că am venit să desfiinţez Legea sau Prorocii; am venit nu să desfiinţez, ci să împlinesc (nota de subsol: să dau împlinirea ei). Căci adevărat vă spun, cât timp nu va trece cerul şi pământul, nu va trece o iotă sau o frântură de literă din Lege, până nu se vor împlini toate." 

Ce a vrut Christos să spună prin: "până nu se vor împlini toate"? Să luăm de exemplu o profeţie ca cea din Mica 5:2 prin care se prorocea unde urma să se nască Christosul (Mesia). Când Mesia într-adevăr s-a născut acolo, profeţia s-a împlinit şi a trecut, căci o profeţie se împlineşte o singură dată. Prin urmare noi nu mai aşteptăm împlinirea profeţiei din Mica 5:2, deoarece ea sa împlinit. 

Tot în acest sens, Christos a împlinit Legea lui Dumnezeu, dată prin Moise, şi Legea a trecut, ca şi profeţia din Mica 5:2. Căci nu fără motiv, Spiritul cel Sfânt al lui Dumnezeu, inspiră pe apostolul Petru să numească Legea ce a trecut astfel: "Un jug pe care nici noi, nici părinţii noştrii nu l-au putut purta" Fapte 15:10. Nici un om nu a fost capabil să ducă acest jug în mod perfect, în afară de Christos. De aceea consecinţa aspră a călcării Legii era gravă: blestemul. Şi deoarece nici un om nu a fost perfect ca Christos, fiecare om de sub Lege era până la urmă blestemat de Lege.

"Căci toţi cei care se întemeiază pe faptele legii sânt sub blestem, pentru că este scris: "Blestemat este oricine nu stăruie în toate lucrurile scrise în cartea legii, ca să le facă".

Dar că nimeni nu este îndreptăţit înaintea lui Dumnezeu prin lege, este evident, căci "cel drept va trăi prin credinţă". Legea însă nu se intemeiază pe credinţă, ci: "Acela care va face aceste lucruri, va trăi prin ele."

Christos ne-a răscumpărat din blestemul legii, făcânduse blestem pentru noi - fiindcă este scris: blestemat este oricine este atârnat pe lemn -" Galateni 3:10-14

Prin urmare Christos nu spune că Legea lui Moise şi Prorocii nu vor trece niciodată, ci că vor trece atunci când vor fi împlinite, şi punctul central stă tocmai în această frază omisă de adventişi şi sămbătari cu atâta uşurinţă: "până nu se vor împlini toate" (!)

Dacă fraza "până nu se vor împlini toate" nu s-a împlinit încă, înseamnă că Christos nu a împlinit încă nici Legea, nici Prorocii şi atunci într-adevăr acestea mai trebuie împlinite de noi păcătoşii. Dar atunci cum putea apostolul Pavel, unul dintre cei mai importanţi apostoli să declare, fiind inspirat de Spiritul cel Sfânt al lui Dumnezeu:

"A şters înscrisul care era împotriva noastră prin poruncile lui şi l-a luat din cale pironindu-l pe cruce." Coloseni 2:14, compară cu Deuteronom 27:26 şi Iacov 2:8-12!

"Dar că nimeni nu este îndreptăţit înaintea lui Dumnezeu prin lege, este evident, căci "cel drept va trăi prin credinţă". Galateni 3:11

Căci Christos este sfârşitul legii, pentru îndreptăţirea oricărui credincios." Romani 10:4

"Astfel, legea ne-a fost îndrumătorul nostru spre Christos, ca să fim îndreptăţiţi prin credinţă.

După ce a venit credinţa, nu mai sântem sub îndrumător." Galateni 3:24,25

"dar când a venit împlinirea timpului, Dumnezeu a trimis pe Fiul Său, născut din femeie, născut sub lege, ca să răscumpere pe cei de sub lege, ca să căpătăm înfierea." Galateni 4:4,5

Argumentul gresit nr 2

Isaia 66:23 "Şi de la lună nouă la lună nouă, de la sabat la sabat, orice făptură (tradus din ebraică, mai exact şi literal este "orice carne") va veni să se închine înaintea Mea, zice DOMNUL (DOMNUL tradus din ebraică, mai exact şi transliterat este Iehova."

Dacă citim tot contextul putem observa că este o profeţie despre viitor şi se referă la cei de pe noul pământ (compară cu Isaia 66:22), căci aşa cum va fi un cer nou, tot aşa va fi şi un pământ nou. Toate lucrurile vor fi atunci reaşezate, în făgaşul lor normal. Fiindcă atunci va fi o singură ţară şi o singură religie pe tot pământul înnoit, este şi normal ca toţi oamenii să aibă aceeaşi sărbătoare a lunii noi şi aceeaşi zi de odihnă, cea a sabatului.

Dar atunci, n-ar trebui ţinut sabatul de pe acum? Dacă punem problema astfel, de ce numai sabatul şi nu şi lunile noi, căci şi acelea vor trebui ţinute? Însă Scriptura spune clar ca nimeni să nu ne judece cu privire la luni noi şi sabate, adică nimeni dintre noi, sau din afara noastră nu are autoritatea (dreptul dat de Dumnezeu) să impună ceea ce Christos şi apostolii nu au impus şi astfel să ispitească pe Dumnezeu (Fapte 15:10). 

Dumnezeu nu a impus atunci, în timpul apostolilor o zi, pentru că ştia că mulţi nu vor putea-o duce în condiţiile acelea de spiritualitate mizeră şi deplorabilă ale lumii păgâne sclavagiste, când viaţa sclavilor era la cheremul sclavagiştilor şi atârna deseori de un fir de păr în ochii unora dintre stăpânii sclavagişti. Chiar şi acum când ne lăudăm cu civilizaţia noastră, în multe părţi ale globului sunt situaţii mizerabile şi scandaloase, când unii asupresc pe săraci (spiritual, fizic şi economic) şi se lăfăie în bogăţii şi alţii efectiv mor literalmente de foame. 

Dumnezeu a dat deci un sabat spiritual, ştiind că poporul Său sfânt se va şti folosi de el, după harul dat fiecăruia. Cine impune acum o zi, spunând că dacă nu o ţii ca el îţi vei pierde viaţa veşnică, o ia înainte şi nu rămâne la harul lui Dumnezeu, ba mai mult, nesocoteşte jertfa lui Christos, ca şi cum jertfa lui Christos nu ar fi suficient de mare şi oarecum ar trebui completată, sau ajustată prin nişte fapte. 

Întrebăm pe adventiştii şi pe sâmbătarii umili şi sinceri cu ce sunt mai buni decât duminecarii, dacă ţin o altă zi, şi pe duminecarii umili şi sinceri îi întrebăm de asemenea cu ce sunt mai buni decât aceştia, dacă ţin o altă zi?

Sa meditam inca odata la cele scrise

"Şi voi eraţi morţi în greşelile şi păcatele voastre,în care trăiaţi odinioară, după mersul lumii acesteia după domnul puterii văzduhului (adică Satan Diavolul), a duhului care lucrează acum în fiii nescultării.

Între ei eram şi noi toţi odinioară, când trăiam în poftele firii noastre păcătoase, făcând lucrurile voite şi gândite de firea păcătoasă şi eram din fire copii ai mâniei, ca şi ceilalţi.

Dar Dumnezeu care este bogat în îndurare, peste dragostea Lui cea mare cu care ne-a iubit,

Măcar că eram morţi în greşelile noastre, ne-a adus la viaţă împreună cu Christos: prin har sânteţi mântuiţi.

El ne-a înviat împreună şi ne-a pus să stăm împreună în locurile cereşti, în Christos Iesus,

ca să arate în veacurile viitoare nemărginitele bogăţii ale harului Său, în bunătatea lui faţă de noi, în Christos Iesus.

Căci prin har sânteţi mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de al voi, ci este darul lui Dumnezeu:

nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni.

Căci noi sântem lucrarea Lui şi am fost creaţi în Christos Isus pentru fapte bune pe care Dumnezeu le-a pregătit mai dinainte, ca să umblăm în ele.

De aceea aduceţi-vă aminte că odinioară eraţi păgâni din naştere, numiţi necircumcişi de către aceia care se numesc circumcişi, în carne, de mâna omului;

că în timpul acela eraţi fără Christos, fără drept de cetăţenie în Israel, străini de legămintele făgăduinţei, fără nădejde şi fără Dumnezeu în lume.

Dar acum, în Christos Isus, voi care odinioară eraţi depărtaţi, aţi fost apropiaţi prin sângele lui Christos.

Căci El este pacea noastră, care din doi a făcut unul şi a surpat zidul de la mijloc al despărţiturii

şi în trupul lui a înlăturat vrăjmăşia dintre ei, legea poruncilor în rânduielile ei, ca să facă pe cei doi să fie în El însuşi un singur om nou, făcând pace;

şi a împăcat pe cei doi cu Dumnezeu într-un singur trup, prin cruce prin care a nimicit vrăjmăşia.

El a venit astfel să aducă vestea bună a păcii vouă celor care eraţi departe şi pace celor care erau aproape,

Căci prin El şi unii şi alţii avem intrare la Tatăl, printr-un singur Duh.

Aşdar voi nu mai sânteţi nici străini, nici locuitori vremelnici, ci sunteţi împreună cetăţeni cu sfinţii, oameni din casa lui Dumnezeu,

Fiind zidiţi pe temelia apostolilor şi a prorocilor, piatra din capul unghiului fiind Isus Christos Însuşi

În El, toată clădirea, bine alcătuită, creşte ca să fie un templu sfânt în Domnul.

Şi prin El şi voi sânteţi zidiţi împreună, ca să fiţi o locuinţă a lui Dumnezeu, în Duhul." Efeseni 2:1-22

Fie, ca Dumnezeu Tatăl să ne lumineze pe toţi, prin Domnul nostru Isus Christos. Aleluia! Amin!

Desigur, poate ma intrebati de ce nu tin sabatul si sarbatorile, ACUM sau de ce nu le voi tine in imparatia de o mie de ani? Da, este o intrebare buna. Raspunsul este ca nu am gasit dovezi biblice ca acum, acestea ar trebui tinute. Ele nu au fost desfiintate ci dezlegate, pana la imparatia de o mie de ani. Motivul dezlegarii? Am gasit scris ca “Mireasa” se pregateste pentru cer, iar in cer este altfel, conform cu cartea Apocalipsa.

1. Biblia spune ca in cer timpul este diferit (o mie de ani din cer sunt ca o zi, ca o straja din noapte de pe pamant). Si spatiul este diferit. Deci raportul spatiu-timp trebuie sa fie altfel decat pe pamant.

2. Biblia spune in cartea Apocalipsa ca in cetatea lui Dumnezeu nu exista alternanta zi si noapte. Acestea au fost create doar pentru pamanteni.

3. Biblia spune ca Dumnezeu nu oboseste fizic, caci puterea lui este fara margini. Singurul lucru ce il oboseste sunt pacatele oamenilor. La fel vom fi si noi, nu vom obosi. Sabatul si sarbatorile de pe pamant au fost facute pentru oameni, nu si pentru ingeri. De altfel cum ar putea un inger sa ocroteasca pe copiii lui Dumnezeu in sabat si sa nu lucreze? Ar fi la munca, ar lucra. Noi, “Mireasa”, vom fi in cer, si vom fi ca ingerii, deci nu vom obosi, nu ne va trebui o noapte pentru odihna si nici un sabat de 24 de ore pentru recuperare.

Intrebare: Cum tinem sabatul de 24 de ore in cer in aceste conditii, o zi cereasca fiind aproximativ o mie de ani pamantesti sau poate chiar mai mult, dat fiind ca se vorbeste si de straja de noapte? La fel stau lucrurile si cu duminica, deci intrebarea se adresaza si duminicarilor.

Din punct de vedere escatologic, cam asa vad lucrurile din viitor:

1.    Venirea Fiului lui Dumnezeu, Domnul si Mantuitorul nostru Isus Christos, ca sa judece pe cei vii si pe cei morti si sa-si instaureze imparatia mesianica pe pamant, o imparatie de o mie de ani

2.    Rapirea “Miresei” in cer si mandatarea lor pentru judecata si preotie pe o perioada de o mie de ani, alaturi de Christos, dupa cum scrie in Daniel “sfintii celui Prea Inalt vor primi imparatia” si de catre apostolul Pavel “nu stiti ca sfintii vor judeca lumea --- nu stiti ca noi vom judeca pe ingeri?”

3.    Judecarea celor inca vii, care nu fac parte din “Mireasa”, adica a tuturor popoarelor, indepartarea nesupusilor si legarea Satanei pe o mie de ani

4.    Dezlegarea Satanei la finalul miei de ani, judecata celor nesupusi si incheierea si predarea mandatului judecatoresc, precum si depunerea oficiului preotesc. Toata autoritatea este predata Tatalui.

Dupa cum vedeti eu sunt “chiliast”, crezand intr-o imparatie literala de o mie de ani pe un nou pamant. Eu am ajuns la convingerea ca imparatia mesianica este o era de regenerare si restabilire a tuturor lucrurilor dupa scopul lor original. Sabatul, impreuna cu alte sarbatori descrise in Vechiul Testamant, ca de exemplu sarbatoarea lunilor noi si a corturilor va fi reasezat si tinut pe intreg pamantul innoit in imparatia de o mie de ani, la fel si legile drastice pentru ordine sociala si armonie economica. Intradevar, asa este scris ca “orice carne, va veni sa se inchine inaintea mea” (Isaia 66:23), dar acest lucru se refera la cei ce sunt pe pamant si nu la “Mireasa” care este in cer. Eu inteleg ca “veacul care va veni” incepe cu o perioada de o mie de ani. O, daca am fi vrednici sa vedem Gloria acelor zile! Fie ca bunul Dumnezeu sa ne ajute la aceasta! Amin!

Pentru alte informaţii asupra subiectului sau dacă doriţi contactarea mea vă rog să îmi scrieti pe adresa: bibliaantica@yahoo.com

Va doresc multa sanatate, har si pace si sa stati in libertatea glorioasa a copiilor lui Dumnezeu!

Cu dragoste crestina,

Ante-Nicene

Blog: Har Si Mantuire

www.harsimantuire.blogspot.ro

Blog: Biblia Antica

www.bibliaantica.blogspot.ro

Blog: Murim Sau Nu Murim? Ce Spun Dumnezeu Si Satan In Cea Mai Veche Controversa?

www.sufletulestemuritor.blogspot.ro

Păcat şi pedeapsă, har şi mântuire

Notă importantă

Dacă credeţi că acest material va ajutat în zidirea credinţei, aveţi libertatea de a-l transmite şi altora. Dumnezeu ne iubeşte, de aceea ne şi avertizează ca să nu trăim în păcat, căci păcatul este fărădelege. Mesajul de avertizare care îl conţine, este dezbrăcat de orice ura şi resentiment, nu trebuie luat ca o opinie personala contra cuiva, eu aş dori ca toţi să fie mântuiţi, aşa cum doreşte şi bunul Dumnezeu şi Fiul Său. Glorie veşnica lui şi Fiului său!

Mulţumesc.

Suntem "căzuţi peste bord"

Întrebarea centrală a acestui subiect este, ce este mântuirea şi dacă avem noi puterea de a ne mântui singuri? O altă întrebare importantă ce derivă din prima este, dacă tot suntem mântuiţi, cum suntem mântuiţi: Prin sângele lui Christos şi prin fapte bune sau, numai prin sângele lui Christos, pentru a face fapte bune? Reţineţi, vă rog diferenţa. De aceea nu mă mir că este scris:
 
"Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni" Efeseni 2:9
 
Mântuirea este o scăpare din moarte. Chiar suntem pierduţi (morţi pentru totdeauna) fără Dumnezeu?

Da! Dovada este moartea. Există vreo şansă fară Dumnezeu?

Cât este de gravă situaţia? 

Exemplificare:
Pe un vas cu pasageri de cursă lungă, căpitanul dă nişte prescripţii clare pasagerilor, pentru siguranţa fizică a fiecăruia. Însa, într-o zi, unul le încalcă şi ajunge în apele tulburi ale nesfârşitului ocean planetar. Nu poate face nici o faptă sau acţiune ca să se auto-salveze, acum salvarea lui depinde într-u totul de căpitan. Aşa este şi omul, căci din cauza acţiunii nesăbuite ale primului părinte, noi am pierdut legătura cu vaporul (cu viaţa veşnică). Asta înseamnă că ne naştem în păcat (imperfecţiune) şi această stare decazută conduce la moarte, iar reabilitarea noastra depinde întru totul numai de Dumnezeu. 
Noi suntem moştenitorii lui Adam şi suntem daţi afara din viaţa veşnică, aşa cum şi copii unui părinte sunt daţi afară din casă împreună cu el, atunci când părintele lor pierde casa. Ca şi în cazul omului căzut peste bord, în ocean, noi nu putem face nimic pentru a ne auto-salva, totul depinde numai de Dumnezeu. Şi El a făcut totul pentru mântuirea noastra, prin Domnul Isus Christos, Fiul Său unic născut. Suntem salvaţi numai prin har şi numai prin credinţa pe care o manifestăm, fără fapte, altfel harul n-ar mai fi har si darul n-ar mai fi dar (Romani 11:6, Efeseni 2:8). Faptele le facem nu pentru a fi salvaţi, ci pentru că suntem salvaţi, parafrazând, deoarece nu mai vrem să cădem încă odată peste bord, în ocean... Pentru a dovedi că suntem salvaţi, pentru a se vedea că suntem copiii harului şi îndurării lui Dumnezeu. Aşadar numai Dumnezeu poate să ne salveze prin sângele Domnului Isus Christos, nu calitaţile (talentele noastre), nu darurile noastre, oricat de valoroase ar fi, nu acţiunile noastre oricât de importante ar fi. Să înţelegem bine acest adevăr, dragii mei. Să înţelegem bine diferenţa: Noi nu ne putem salva pe noi înşine, avem nevoie de un Salvator. Acesta este Dumnezeu, care ne mântuieşte NUMAI PRIN sângele lui Christos, Fiul său, pentru a face fapte bune. Domnul Isus Christos este co-salvator în procesul mântuirii, alături de Dumnezeu Tatăl, de aceea îl numim "Domnul şi Mântuitorul nostru".
 

Iată mai jos, importanţa acestui adevăr:

1. Ce este harul? 
"Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi; este darul lui Dumnezeu" Efeseni 2:8
Toţi oamenii mor şi ei nu se pot salva (mântui) singuri din starea de moarte. Au nevoie de o salvare eternă şi asta numai Dumnezeu o poate da. Harul înseamnă o bunăvoinţă ieşită din comun, a lui Dumnezeu, pe care de altfel omul păcătos nu ar merita-o; aşadar harul o graţiere a omului păcătos, atunci când el se căieşte sincer: Matei 18:21-35
2. Suntem salvaţi într-adevăr prin har? 
"Dar Dumnezeu, care este bogat în îndurare, pentru dragostea lui cea mare cu care ne-a iubit, măcar că eram morţi în greşelile noastre, ne-a adus la viaţă împreună cu Christos: prin har suntem salvaţi." Efeseni 2:4,5
3. De ce nu putem fi salvaţi şi prin har, dar şi prin fapte?
Deoarece suntem "cazuţi peste bord, în ocean" şi nu putem contribui cu nici măcar o faptă, la salvarea noastră. Pe de altă parte, darul vieţii veşnice n-ar mai putea fi un dar deplin, din partea lui Dumnezeu, ci ar fi ceva care se poate cumpăra sau compensa prin fapte; în funcţie de câte fapte ai face, cu atât ai contribui la diminuarea darului lui Dumnezeu.
Repet, în segmente, pentru a se putea reţine, repetiţia fiind mama învăţăturii: 
a."Căci prin har sunteţi salvaţi, prin credinţă. 
b. Şi aceasta nu vine de la voi, ci este darul lui Dumnezeu: 
c. nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni." Efeseni 2:8,9
"Şi dacă este prin har, atunci nu mai este prin fapte; altfel, harul n-ar mai fi har."  Romani 11:6
Aţi înţeles dragii mei?
Faptele pe care le facem, sunt dovada ca suntem salvaţi, nu că prin ele am fi fost salvaţi.
4. Ce alte motive mai stau la baza acordării harului salvării, gratuit şi nu prin fapte?
a) Valoarea salvării este prea mare: "răscumpărarea sufletului lor este aşa de scumpă, că trebuie să renunţe la ea pentru totdeauna" Psalmul 49:8
b) Dacă ar fi prin fapte, n-ar fi echitabilă, căci unii ar face mai mult, alţii mai puţin şi astfel unii ar putea pretinde ceva mai mult faţă de ceilalţi, pe când prin har nu se crează nici o nedreptate: "nu-ţi fac nici o nedreptate" Matei 20:1-16
c) Cei care cred că s-ar putea salva numai pe temeiul faptelor şi nu a jertfei de ispăşire făcută de Christos, ar avea o pricină de laudă neîntemeiată, putând la un moment dat chiar să nege necesitatea acestei jertfe, şi să afirme, ba că: "Nu pentru păcatele noastre a murit Christos, ci numai ca să-şi arate fidelitatea Sa faţă de D-zeu", sau că "Pentru mine jertfa lui Christos este de neânţeles, căci eu am făcut totul pentru mântuirea mea, prin faptele mele bune". Plus că oamenii nu sunt roboţi şi nu fac fapte la fel, unul face mai mult altul mai puţin, şi aşa cei ce au făcut mai mult ar putea să se laude faţă de ceilalţi şi chiar ar putea pretinde ceva mai mult de la Dumnezeu. Însă tocmai de aceea scrie clar: "Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni." Efeseni 2:9. 
d) Dacă salvarea s-ar putea obţine prin fapte "degeaba a murit Christos" Galateni 2:21. Faptele ar fi de ajuns. Moartea lui Christos ar fi inutilă.
5. De ce putem spune că tot meritul şi toată lauda şi gloria salvării noastre apartine lui Dumnezeu şi Fiului Său?
Deoarece Dumnezeu a ales să fim salvaţi. El ar fi putut să nu ne salveze, spunând că nu dă chinul Fiului Său, pentru aceşti oameni păcătoşi ca noi, suferinţa aceasta fiind prea mare. Şi Fiul Său ar fi putut spune, că El nu doreşte să moară pentru astfel de păcătoşi ca noi, pentru că nu merităm.
"El (adică Dumnezeu), care n-a cruţat pe însuşi Fiul Său, ci l-a dat pentru noi toţi, cum nu ne va da fără plată, împreună cu El toate?" Romani 8:32
"Christos, prin Duhul Cel veşnic, s-a adus pe sine însuşi jertfă fără pată lui Dumnezeu" Evrei 9:14
Fiul a înţeles şi s-a supus de bunăvoie, oferinu-se pentru acest calvar: "Vin să fac voia Ta, Dumnezeule" Evrei 10:1-22
6. Pe ce bază (temei) se dă totuşi harul lui Dumnezeu?
"Prin har sunteţi salvaţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi, ci este darul lui Dumnezeu." Efeseni 2:8
Salvarea prin har, nu vine decât prin credinţă şi nu elimină necesitatea faptelor bune, ci din contra, le motivează:
"Căci noi suntem lucrarea Lui şi am fost creaţi în Christos Isus pentru fapte bune, pe care Dumnezeu le-a pregătit mai dinainte, ca să umblăm în ele."
Totuşi baza salvării noastre nu sunt faptele noastre, ci jertfa de ispăşire făcută de Christos. Nu faptele noastre produc ispăşirea. De aceea nici nu pot mântui. Mântuirea vine doar prin ispăşire. Şi fără ispăşire prin sânge nu există iertare:
Evrei 9:22. Şi, după Lege, aproape totul este curăţat cu sânge; şi fără vărsare de sânge nu este iertare.
"Pe El (adică pe Isus Christos, Fiul lui Dumnezeu) Dumnezeu l-a rânduit ispăşire, prin credinţa în sângele lui, ca să-şi arate dreptatea Lui" Romani 3:25
"Dar acum s-a arătat o dreptate a lui Dumnezeu, fără lege - despre ea mărturisesc legea şi prorocii - dreptate a lui Dumnezeu, prin credinţa în Isus Christos, către toţi şi peste toţi cei care cred; căci toţi au păcătuit şi n-au ajuns la slava lui Dumnezeu, fiind îndreptăţiţi fără plată, prin harul Său, prin răscumpărarea care este în Christos Isus."  Romani 3:21-24. 
În consecinţă harul se dă gratuit, prin credinţa în jertfa ispăşitoare a Fiului lui Dumnezeu. Baza, temelia salvării noastre este jertfa Fiului lui Dumnezeu, şi nu faptele noastre. Străduiţi-vă să înţelegeţi bine aceste adevăruri, dragii mei fraţi. 
Iată o exemplificare: La o calamitate naturală guvernul Romaniei da gratuit zonelor calamitate alimente, apă şi alte ajutoare, singura condiţie pusa celor calamitaţi este să creadă că într-adevar se dau aceste ajutoare şi să se deplaseze spre centrele de prim ajutor. Guvernul nu cere bani sau fapte în schimbul acestor ajutoare. Guvernul ţi le dă gratuit, fiindcă ai nevoie şi nu ai ce da în schimb.  Aşa face şi Dumnezeu. Noi am fost calamitaţi cu urgia păcatului şi a morţii. Ce am fi putut da în schimb lui Dumnezeu? Nimic! În schimb putem doar suspina "Cea-i găsit Doamne la mine? N-am nimic bun, nici frumos." Tot ce am e ştirbit de păcat. Dumnezeu este cel ce dă ajutorul gratuit şi centrul de prim ajutor este Fiul Său, Isus Christos. Baza, temelia, fundamentul pe care să dă ajutorul este credinţa în jertfa lui răscumpărătoare, care ne salvează din păcat şi moarte.
7. De ce totuşi credinţa goală, fără fapte este "moartă" Iacov 2:14-17?
Deoarece odată ce prin credinţă ai fost îndreptăţit la salvare, credinţa implică să fi recunoscător, să asculţi şi să împlineşti voia lui Dumnezeu, spre binele tău şi al omenirii. Te motivează să îndrepţi ce este de îndreptat, să te lupţi cu ce este de luptat, să biruieşti unde este de biruit, să te ridici, unde te poţi ridica. Să nu cazi încă odată peste bord. "Dar fiţi împlinitori ai cuvântului, nu numai ascultători, înşelându-vă singuri..." Iacov 1:22-25
Neascultarea de legile lui Dumnezeu creaza probleme inutile în societate, ascultarea de ele înseamna pacea, bunăstarea şi fericirea omenirii:
"O, de ai fi luat aminte la poruncile Mele, atunci pacea ta ar fi fost ca un râu, şi fericirea ta, ca valurile mării." Isaia 48:18.
8. Ce se va întâmpla cu acei necredincioşi care deşi nu cred, au fapte excelente?
Dacă salvarea ar putea fi obţinuta prin fapte, şi cei ce nu cred în jertfa ispăşitoare a Fiului lui Dumnezeu ar putea să se salveze prin fapte bune. Însă... există fapte perfecte, există o conduită perfectă, o poate atinge vreun om? Dacă da, oamenii s-ar putea mântui singuri, şi da, mântuirea ar fi posibilă şi fără jertfa lui Christos.
DAR: "Şi fără credinţă este cu neputinţă să fim plăcuţi Lui." Evrei 11:6
"Cât despre ... necredincioşi ... partea lor este ... moartea a doua." Apocalipsa 21:8
De ce - întreabă unii - căci există foarte mulţi oameni buni?
Da, mulţi oameni trăiesc aparent "fără cusur", şi sunt "buni", dar Dumnezeu ştie că astfel de oameni nu sunt. 
Nimeni nu este bun, decât unul singur: Dumnezeu. Nici măcar Domnul Isus, deşi a fost fără păcat, nu s-a considerat bun în comparaţie cu Dumnezeu. Şi ştia ce spune. Vă aduceţi aminte de Grădina Ghetsimani, unde spune că ar dori să fie îndepărtat paharul (Matei 26:39):
Marcu 10:18. "Pentru ce Mă numeşti bun?", i-a zis Isus. "Nimeni nu este bun decât Unul singur: Dumnezeu." 
Toţi sunt căzuţi şi întinaţi. Nu este nici măcar unul, care să nu aibă păcat. Toţi au nevoie de harul lui Dumnezeu, toţi au nevoie de ispăşirea făcută de Fiul său. Toţi au nevoie de o jertfă veşnică şi de o iertare veşnică.
9. Ce fapte cere Dumnezeu de la noi, după ce am primit jertfa lui Christos? 
"Căci noi suntem lucrarea Lui şi am fost creaţi în Christos Isus pentru fapte bune pe care Dumnezeu le-a pregătit mai dinainte, ca să umblăm în ele." Efeseni 2:10. Omul care crede că este îndreptăţit la salvare, trebuie să  producă "roade bune" Matei 7:15-20. Aceste fapte bune sau roade bune sunt generate de Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, ca răsplată pentru credinţa omului, de aceea sunt numite "roada Duhului" Galateni 5:22-24. Prin Duhul lui Dumnezeu - şi nu duhul omului - roadele bune fac din credincios un om "nou" Coloseni 3:1-17.
10. Când începem să facem cu adevărat "fapte bune", după ce am fost îndreptăţiţi la salvare sau înainte de această îndreptăţire?
"Şi voi eraţi morţi în greşelile şi în păcatele voastre, în care trăiaţi odinioară, după mersul lumii acesteia, după domnul puterii văzduhului, a duhului care lucrează acum în fii neascultării. Între ei eram şi noi toţi  odinioară, când trăiam în poftele firii noastre păcătoase, făcând lucrurile voite şi gândite de firea păcătoasă şi eram din fire copii ai mâniei, ca şi ceilalţi." Efeseni 2:1-3
11. Ce se va întâmpla cu noi dacă nu ne reînnoim faptele făcute după "pofta firii păcătoase" Galateni 5:16-21, spre a fi fapte după voia lui Dumnezeu? Vezi Apocalipsa 21:8.
12. Ce atitudine trebuie să avem chiar faţă de faptele noastre bune pe care le facem după voia lui Dumnezeu?
"Dacă Avraam a fost îndreptăţit prin fapte are cu ce să se laude, dar nu înaintea lui Dumnezeu." Romani 4:2
"Tot aşa şi voi, când veţi face tot ce vi s-a poruncit, să ziceţi: Suntem nişte robi netrebnici: am făcut ce eram datori să facem." Luca 17:7-10
De ce? Deaorece păcatul încă ne face robi, până la elibererea promisă de Dumnezeu. Aceasta se va face la a doua venire a Fiului său. Atunci va veni să răsplătească fiecăruia după faptele lui. Aşadar ce credinţă ai, aşa fapte o să şi faci. 
 

De ce este Evanghelia o veste bună? 
Deoarece suntem contaminaţi cu un "virus" mortal (păcatul) şi putem scăpa de el.

Apostolul Pavel avertiza: "Vă fac cunoscut, fraţilor, Evanghelia pe care v-am propovăduit-o, pe care aţi primit-o, în care aţi rămas şi prin care sunteţi mântuiţi, dacă o ţineţi aşa după cum v-am propovăduit-o; altfel, degeaba aţi crezut." 1Corinteni 15:1-11


Da, Evanghelia este un standard, fără de care credinţa este zadarnică. Nu ne putem face noi o evanghelie proprie, trebuie să rămânem la standard, dacă dorim mântuirea.

             Cuvântul "evanghelie" provine din limba greacă şi înseamnă"vestea bună". De ce este "Evanghelia" o veste bună?
Are nevoie omenirea de o veste bună? Da, deoarece toţi oamenii mor (Eclesiastul 9:1-7) şi moartea este un vrăjmas, care trebuie "nimicit" 1Corinteni 15:26. Dacă moartea ne este un duşman, ce trebuie nimicit, atunci viaţa este de mare preţ, şi avem mare nevoie ca cineva să ne salveze din moarte şi să ne conducă la viaţă veşnică. Dar este posibil aşa ceva? Are cineva puterea să nimicească puterea morţii? Da, avem o promisiune de la Creator, că El va nimici moartea "pe vecie" Isaia 25:8. 
            Fiul cel unic al lui Dumnezeu, a străbătut cerurile înalte şi a venit pe pământ, ca să ne adeverească că Dumnezeu, Tatăl Său iubit, ne iubeşte foarte mult şi doreşte să avem parte de viaţa veşnică:
"Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică." Ioan 3:16
          Dar nu Dumnezeu a dorit ca oamenii să moară, vor întreba unii, de ce a făcut lumea aşa, de ce nu a făcut ca oamenii să nu moară? Dumnezeu însuşi ne răspunde, prin Cuvântul Său:
"Spune-le: "Viu sunt Eu" zice Stăpânul Yehova (ASV Bible), "că nu doresc moartea păcătosului, ci să se întoarcă de la calea lui şi să trăiască" (Ezechiel 33:11).
         Deci nu Creatorul a dorit ca Adam şi Eva să păcătuiască şi să moară, Lui I-a părut rău că lucrurile au luat o asemenea întorsătură nefericită şi a fost nevoit să aplice pedeapsa cu moartea, pentru ca lumea să nu genereze în haos şi anarhie... (Geneza 6:5-7). Gândiţi-vă, cum ar fi lumea, dacă toţi păcătoşii înrăiţi ar putea trăi veşnic şi să-şi facă după capul lor? Acel înger răzvrătit, care a decăzut şi a devenit Satan Diavolul, acela este vinovat de moartea tuturor oamenilor (Geneza 3:1-5 - Ioan 8:44). 
          Nu, Dumnezeu nu a dorit ca oamenii să moară. Moartea a intrat în lume din cauza nesupunerii şi răzvrătirii creaturilor împotriva Creatorului lor. Nesupunerea şi răzvrătirea împotriva unei legi este fărădelege şi în termeni Biblici se numeşte "păcat". Care dintre patroni ar lăsa ca angajaţii lor să-şi facă de cap în firma care nu le aparţine? Nici Dumnezeu, nu putea tolera o asemenea abatere, care călca în picioare însăşi suveranitatea Sa. Suntem avertizaţi că un singur păcat a contaminat toată rasa umană, aşa cum un singur virus poate contamina toată rasa umană, dacă nu se iau măsuri împotriva lui. Păcatul se multiplică fulgerător ca viruşii, mergând din degenerare în degenerare, creând haos şi anarhie, de aceea el trebuia stopat:
"De aceea, după cum printr-un singur om a intrat păcatul în lume şi prin păcat moartea şi astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, căci toţi au păcătuit" Romani 5:12
          Chiar toţi, vor întreba unii??? Cum vine asta? Suntem cu toţii păcătoşi şi vrednici de moarte? Da, conform cu citatul de mai sus; dacă nu am avea păcat, Dumnezeu, care este un Dumnezeu al dreptăţii şi fără nedreptate, nu ar face ca şi noi să suferim moartea. Aşa cum o maşină defectă nu poate să facă un lucru de calitate, de exemplu un xerox defect, căruia îi curge cerneala nu poate copia lucrări de calitatea originalului, nici Adam, nu putea procrea ceva mai bun decât era el în acea stare. Noi am moştenit cu toţii genele deteriorate ale primului om, deoarece prin păcatul său, atât el, cât şi urmaşii săi au decăzut de la perfecţiune:
"... Suntem noi mai buni? Nicidecum! Fiindcă mai dinainte am arătat pe toţi, fie iudei, fie greci că sunt sub păcat." Romani 3:9
          Dar de ce a permis aşa ceva Dumnezeu? Fiindcă nu se putea altfel. Dumnezeu nu dorea maşini reci, nesimţitoare, roboţi. El dorea creaturi asemenea Lui, care să-i poarte chipul şi asemănarea însuşirilor Sale. Fiinţe de asemenea grad, nu se puteau crea şi aduce la o perfecţiune stabilă, numai prin ascultare faţă de autoritatea şi cuvântul Lui. Dacă nu s-ar fi introdus păcatul, de către Satan, lumea creaturilor ar fi ajuns la maturitatea cunoaşterii lui Dumnezeu prin ascultare şi supunere. Păcatul introdus de Satan este ca un virus de înaltă technologie. Cine are un computer şi este virusat ştie ce înseamnă să primeşti un astfel de virus. Odată ce virusul păcatului a fost introdus în lume de cel ce a devenit Satan şi plana ca o avertizare continuă în univers (Geneza 4:7), chiar dacă Dumnezeu l-ar fi distrus pe Satan şi pe Adam şi Eva imediat, creând un alt heruvim Lucifer şi un alt Adam şi Eva, acest "microb" deja pornit, nu se putea distruge atât de uşor şi oricând ar fi putut lovi din nou. Şi asta, deorece Satan a lansat nişte controverse abile la adresa lui Dumnezeu şi mulţimile de îngeri din curţile cereşti au luat cunoştinţă despre ele. Ajunge numai să citim Cartea lui Iov, şi ne vom da seama. Cu asemenea controverse ridicate şi nerezolvate, nicicând universul n-ar fi fost stabil. Care era atunci un antidot sigur? Singurul antidot sigur era lăsarea păcatului lui Satan să germineze şi să se dezvolte până la apogeul lui, adică până la coacerea şi erupţia sa. Când păcatul satanic va ajunge la apogeu şi va erupe în toată hidoşenia lui, atunci el va putea fi extirpat total şi eradicat din univers. Scopul minunat şi măreţ al lui Dumnezeu este de a restabili armonia în univers. Pe veci.
          Fiind spuse toate acestea, trebuie să ne dăm seama că suntem cu toţii la mila şi îndurarea lui Dumnezeu, deoarece suntem contaminaţi cu un virus al morţii, păcatul, deoarece avem un duşman feroce în persoana lui Satan şi a demonilor lui (alţi îngeri care au decăzut), deoarece noi nu ne putem salva prin propriile noastre eforturi; de aceea avem nevoie de un salvator care nu numai să ne arate drumul spre salvare, ci mai ales să ne facă plăcuţi din nou în ochii lui Dumnezeu, vindecând şi anulând urmările contaminării noastre cu virusul păcatului. 
          Nu putea oare, omul, aduce un anume act, sau ofrandă închinat lui Dumnezeu pentru a răscumpăra în mod deplin urmările acţiunii virusului păcatului din trupul lui? Răspunsul Scripturii sacre este nu:
"Dar nici unul nu poate să răscumpere pe fratele său, nici să dea lui Dumnezeu preţul răscumpărării pentru el însuşi" Psalmul 49:7
          Aşadar, oamenii nu puteau să răscumpere, să absolve, să anuleze consecinţele, urmările nefaste ale vinei păcatelor lor. Oamenii nu puteau să se îndreptăţească ei înşişi în faţa lui Dumnezeu, aveau nevoie de o jertfă perfectă... ceea ce, după cum am văzut, nu era la îndemâna muritorilor. Soluţia era în mâna lui Dumnezeu şi depindea cu totul de El.
          Atunci care era soluţia lui Dumnezeu? Soluţia lui Dumnezeu era "ispăşirea", adică moartea unui om perfect care să nu aibă virusul păcatului, care să se ofere benevol (nesilit de nimeni) pentru a fi această jertfă perfectă şi care prin moartea sa să ispăşească (absolve) vina noastră făcută prin firea moştenită de la Adam, devenind astfel noul tată dătător de viaţă al credincioşilor care vor accepta şi aprecia jertfa sa şi vor asculta de El:
"Pe El (adică pe Isus Christos, Fiul lui Dumnezeu) Dumnezeu l-a rânduit ispăşire" Romani 3:25 
"Căci după cum, prin neascultarea unui singur om, cei mulţi au fost făcuţi păcătoşi, tot aşa, prin ascultarea unuia singur, cei mulţi vor fi făcuţi drepţi." Romani 5:19
          În ce constă deci vestea bună, ce este ea? Vestea bună constă în jertfa ispăşitoare a Fiului lui Dumnezeu şi ea este o veste minunată, deoarece prin El, noi putem fi salvaţi din păcat şi din moarte: prin credinţa în El şi în îndereptăţirea făcută de El şi prin ascultarea faţă de El. El este singurul mijloc de salvare: 
"Şi vă fac cunoscut, fraţilor, Evanghelia pe care v-am vestit-o, pe care aţi primit-o, în care aţi rămas şi prin care sunteţi mântuiţi, dacă ţineţi cu tărie cuvântul pe care vi l-am vestit ca evanghelie, fără de care într-adevăr aţi crezut în zadar."
1Corinteni 15:1,2
          Ce ni se cere deci? Să credem în evanghelie. Ce este evanghelia înainte de toate?
"V-am învăţat înainte de toate, aşa cum am primit şi eu: că Christos a murit pentru păcatele noastre, după Scripturi.; că a fost îngropat şi că a înviat a treia zi, după Scripturi"
1Corinteni 15:3,4
          Crezi tu lucrul acesta, că Christos a murit pentru păcatele noastre, deci şi ale tale? Eşti tu destul de smerit şi sincer, ca să te consideri un păcătos, care are virusul mortal al păcatului? Căci numai aşa vei ajunge la propria ta salvare, prin Fiul lui Dumnezeu, dacă vei recunoaşte zdrobit că şi tu ai o fire păcătoasă, degenerată. Asta înseamnă pocăinţă. Tu trebuie să te renegi, să te lepezi de firea ta şi să recunoşti public, spre slava lui Dumnezeu Tatăl, prin botezul în apă, făcut în numele lui Christos, Fiul lui Dumnezeu şi pentru El (nu pentru o religie de grup sau pentru nişte oameni), că El a devenit un om perfect şi fiindcă El a murit pentru păcatele tale, tu îl accepţi ca Domn al vieţii tale şi vei urma calea vieţii, ce a fost trasată de El, pentru cei ce cred în Dumnezeu, Tatăl Său iubit, după cum este scris:
"Pocăiţi-vă, căci împărăţia cerurilor s-a apropiat..." Matei 4:17
        Nu este altă soluţie din criza în care ne aflăm cu toţii, nu există o cale de mijloc (Matei 7:13,14,19). Ce înseamnă asta? Ajunge numai dacă ne gândim la următoarele fraze rostite de Domnul nostru, Fiul lui Dumnezeu:
"Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică" Ioan 3:16
          Filozofia păgână a contaminat creştinismul cu idei străine Bibliei, cum ar fi mântuirea universală şi alte subramuri ale acesteia, ca purgatoriul, noua şansă de pocăinţă în mileniu sau după mileniu, etc., şi să credem Cuvântul lui Dumnezeu care ne avertizează cu toată solemnitatea şi seriozitatea:
"Cine crede în Fiul, are viaţă veşnică, dar cine n-ascultă de Fiul nu va vedea viaţa, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el." Ioan 3:36
"... dacă nu vă pocăiţi, toţi veţi pieri la fel." Luca 13:3,5
         Numai dacă vom fi ascultători faţă de Cuvântul vieţii şi împlinitori ai lui, vom fi binecuvântaţi de Dumnezeu cu viaţa veşnică ce vine prin credinţa în Acela care ne-a adus vestea bună (Matei 7:21-27).

Care va fi soarta mea, a ta, a noastră dacă nu ne pocăim cu adevărat ?

Care va fi soarta necredincioşilor ...

Iata o intrebare delicata ce trebuie dezbatuta cu intelepciune stiind ca indiferent ce ar dori unii, peste voia lui Dumnezeu nu se poate trece. Pe primul plan nu simtamintele noastre trebuie sa primeze, ci, ce spune Cuvantul lui Dumnezeu. Daca spunem ca necredinciosii care au murit vor avea o sansa de pocainta in mileniu sau dupa mileniu sau undeva in viitorul eternitatii - si asa ceva nu exista - ne inselam si pe noi, dar mai grav e ca inselam si pe altii si cadem sub pedeapsa de a fi propovaduitori ai minciunii, eretici care sunt contra evangheliei mantuirii, cuvantului vietii.

Sa vedem ce spun textele Bibliei despre soarta necredinciosilor:

Ioan 3:36: Cine crede in Fiul are viata vesnica; dar cine nu crede in Fiulnu va vedea viata, ci mania lui Dumnezeu ramane peste el.

La care viata se refera Ioan Botezatorul? Negresit la cea viitoare si vesnica, pe care o vor avea credinciosii.
De ce nu au necredincioşii drept la viata viitoare? Deoarece, conform cu textul citat "mania lui Dumnezeu ramane peste ei".
De ce ramane mania divina peste ei? Deoarece problema e grava! Respingand mesajul credintei in Fiul divin, au respins de fapt si oferta si aranjamentul lui Dumnezeu de impacare cu oamenii, care se baza tocmai pe jertfa de ispasire, facuta de Fiul lui Dumnezeu pentru ispasirea pacatelor oamenilor.
Textul citat mai sus este un text avertizator, care arata ca jertfa lui Christos nu ispaseste fara credinta in ea. Pe de alta parte, Scriptura arata ca jertfa de ispasire isi poate pierde efectul, in cazul cand un credincios da inapoi de la credinta sfintitoare:

Evrei 10:26. Caci, daca pacatuim cu voia, dupa ce am primit cunostinta adevarului, nu mai ramane nicio jertfa pentru pacate,
27. ci doar o asteptare infricosata a judecatii si vapaia unui foc care va mistui pe cei razvratiti.

Coreland aceste citate cu Apocalipsa 19:17,18 reiese ca cei mici sau handicapatii care sunt in familiile necredincioase, vor avea aceeasi soarta ca si parintii lor, deoarece acestia sunt raspunzatori pentru educatia morala a copiilor lor. In Filmul “Lasati In Urma” toti copii sunt rapiti, inclusiv a necredinciosilor, insa Biblia nu spune asa ceva. Din contra, avem scene ale judecatii, ca judecata potopului, judecata cetatilor Sodoma, Gomora si a celor din jurul lor, plagile din Egipt, in care nici un copil al necredinciosilor (fie chiar si handicapat mintal) nu este salvat, ci lasat nimicirii. Dar cea mai intai scena, este scena judecatii din Eden, cand impreuna cu primii parinti au fost expulzati si dati blestemului si urmasii lor, stiindu-se ca si acestia vor pacatui. Toti, fara exceptie. Asadar cat de importanta trebuie sa fie propovaduirea credintei si pocaintei, tuturor oamenilor, spre mantuirea eterna! Dragii mei, daca vreti ca copiii vostrii sa fie salvati, trebuie sa va salvati voi mai intai si sa va cresteti copiii in frica de Dumnezeu.

Iata scena judecatii din timpul revenirii Domnului Isus, descrisa in Apocalipsa 17, care confirma si ea, cele scrise mai sus. Apoi am vazut un inger care statea in picioare in soare. El a strigat cu glas tare si a zis tuturor pasarilor care zburau prin mijlocul cerului: "Veniti, adunati-va la ospatul cel mare al lui Dumnezeu,
18. ca sa mancati carnea imparatilor, carnea capitanilor, carnea celor viteji, carnea cailor si a calaretilor si carnea a tot felul de oameni, slobozi si robi, mici si mari!"

Dar de ce nu pot fi salvati necredinciosii ulterior, de exemplu dupa venirea Domnului Isus, in imparatia milenara sau chiar dupa? Raspunsul la problema aceasta se poate rezolva foarte simplu, datorita contextelor Bibliei. Iata ce ni se scrie in Ioan 4:24: 

"Dumnezeu este duh"

Dar ce fel de "duh" este Dumnezeu? Evident ca "duh sfant". De aceea cine huleste duhul sfant, huleste de fapt pe Dumnezeu Tatal, deoarece duhul sfant este prin excelenta al Tatalui ceresc, prin care El vorbeste, indruma si lucreaza, care apoi este dat si altor persoane credincioase lui (Matei 10:20 "Duhul Tatalui vostru va vorbi in voi" - compara cu Evrei 1:1,2). Ca o paralela a semnificatiei: Un patron da un ordin, prin directorul sau, dar unii dintre muncitori isi bat joc de acest ordin. Facand astfel ei isi bat joc de fapt de patron, deoarece si-au batut joc de ordinul lui. Oare este mesajul dat mai mare ca patronul care l-a dat? Nicidecum! Deci, nici duhul sfant care a iesit de la Dumnezeu, nu este mai mare ca Dumnezeu, care l-a trimis.

Matei 12:
31. De aceea va spun: orice pacat si orice hula vor fi iertate oamenilor; dar hula impotriva Duhului Sfant nu le va fi iertata. 32. Oricine va vorbi impotriva Fiului omului va fi iertat; dar oricine va vorbi impotriva Duhului Sfant nu va fi iertat nici in veacul acesta, nici in cel viitor.

Acest verset dovedeste clar, ca jerftfa "Unsului" lui Dumnezeu (Christos in greceste inseamna "Unsul") nu are puteri nelimitate, cum au crezut gresit cei ce au sustinut mantuirea universala si cei numiti semiuniversalisti (care cred in sansa a doua). Aceasta jertfa are putere de ispasire numai peste aceia care cred in ea, conformandu-se procesului nasterii din nou, din apa si din duh sfant - aici intrand si pruncii si copiii handicapati ai credinciosilor, care sunt considerati sfinti, daca sunt educati in sfinteinie, in virtutea angajamentului credinciosilor: "cat despre mine, eu si casa mea voi urma pe DOMNUL".

Desigur, textul din Matei 12:31,32 lasa sa se inteleaga ca in viitorul numit "Imparatia de o mie de ani" - atentie: dar numai aici, nu si dupa mia de ani, se vor face anumite pacate, care unele vor putea fi iertate, iar altele, cele de hula impotriva duhului sfant, nu vor putea fi iertate, nici atunci.

O anumita interpretare spune ca cei care vor fi iertati in mileniu, vor fi oameni care au trait in epocile de inainte de Armaghedon, adica oameni care au trait de la Adam, pana la Armaghedon. Biblia nu sustine asa ceva, deoarece arata ca oamenii pacatosi au drept numai la o singura viata, nu la doua, trei sau mai multe!

Cine crede in Fiul are viata vesnica; dar cine nu crede in Fiul nu va vedea viata, ci mania lui Dumnezeu ramane peste el. (Ioan.3:36)

Ce se intampla cu un om nemantuit dupa ce moare? Oare este el inviat in mileniu sau dupa mileniu sa mai traiasca o suta sau doua sute de ani in care sa fie educat pentru a primi pocainta si mai apoi testat, cum cred cei ce sustin asa ceva? Spune Biblia asa ceva? Nici vorba!

Si, dupa cum oamenilor le este randuit sa moara odata, iar dupa aceea vine judecata, (Evr.9:27)

Am citat o alta redare aici, una mai buna. Ce spune acest verset? Ca dupa ce mor pacatosii, ei trebuie judecati. Da, judecati!
Nici vorba ca pacatosii sa scape nejudecati! E o iluzie sa scape cineva nejudecat! Ei bine, dar cand va fi aceasta judecata?
Biblia arata clar ca dupa mia de ani:

Si am vazut pe morti, mari si mici, stand in picioare inaintea scaunului de domnie. Niste carti au fost deschise. Si a fost deschisa o alta carte, care este Cartea Vietii. Si mortii au fost judecati dupa faptele lor, dupa cele ce erau scrise in cartile acelea. (Apoc.20:12)

Desigur ca, se pune intrebarea: Bine da' atunci, cine va fi iertat in mileniu, daca judecata pacatosilor este dupa mileniu?

Ideea mantuirii pacatosilor nemarturisiti - ce au trait de la Adam si pana la Armaghedon - in imparatia de o mie de ani, incalca flagrant niste versete biblice, ca de exemplu: Cine crede in Fiul are viata vesnica; dar cine nu crede in Fiul nu va vedea viata, ci mania lui Dumnezeu ramane peste el." (Ioan.3:36)

Necredinciosii vor fi judecati si nu pusi la proba din nou, probarea lor a fost in aceasta viata unde ei nu au trecut proba: Si, dupa cum oamenilor le este randuit sa moara odata, iar dupa aceea vine judecata, (Evr.9:27)

Ce inseamna a fi judecat ca necredincios? Nicidecum inca un drept la o viata de o suta sau doua sute de ani! Ci osanda!
Sa vedem cum defineste DEX-ul cuvantul "osanda":

OSẤNDĂ, osânde, s. f. (Pop.) 1. Condamnare, pedeapsă la care este supus cineva (de către organele judiciare). ◊ Expr. A-și face osânda = a executa pedeapsa la care este condamnat. (Reg.) A-și face osânda cu cineva = a se purta rău, fără milă; a chinui, a tortura pe cineva. 2. Fig. Blestem; pacoste, năpastă, nenorocire, urgie. – Din osândi (derivat regresiv). 
Sursa: DEX '98 
OSÂNDĂ ~e f. pop. 1) Pedeapsă aplicată unei persoane prin hotărâre judecătorească; condamnare. ◊ A-și face ~a cu cineva a se chinui cu cineva. 2) Ceea ce provoacă neplăceri; blestem; nenorocire; năpastă; pacoste. /v. a (se) osândi 
Sursa: NODEX 
OSÂNDĂ s. v. condamnare. 
Sursa: Sinonime 
osândă s. f., g.-d. art. osândei; pl. osânde 
Sursa: Ortografic

Acum sa vedem cum apare acest cuvant intr-un pasaj unde se vorbeste de judecata necredinciosilor, apare acest cuvant insotit de termeni reconciliabili sau ireconciliabili?
Matei 12:
30. Cine nu este cu Mine este impotriva Mea, si cine nu strange cu Mine risipeste.
31. De aceea va spun: orice pacat si orice hula vor fi iertate oamenilor; dar hula impotriva Duhului Sfant nu le va fi iertata.
32. Oricine va vorbi impotriva Fiului omului va fi iertat; dar oricine va vorbi impotriva Duhului Sfant nu va fi iertat nici in veacul acesta, nici in cel viitor.
33. Ori faceti pomul bun si rodul lui bun, ori faceti pomul rau si rodul lui rau: caci pomul se cunoaste dupa rodul lui.
34. Pui de naparci, cum ati putea voi sa spuneti lucruri bune, cand voi sunteti rai? Caci din prisosul inimii vorbeste gura.
35. Omul bun scoate lucruri bune din vistieria buna a inimii lui; dar omul rau scoate lucruri rele din vistieria rea a inimii lui.
36. Va spun ca, in ziua judecatii, oamenii vor da socoteala de orice cuvant nefolositor pe care-l vor fi rostit.
37. Caci din cuvintele tale vei fi scos fara vina, si din cuvintele tale vei fi osandit."
38. Atunci unii din carturari si din farisei au luat cuvantul si I-au zis: "Invatatorule, am vrea sa vedem un semn de la Tine!"
39. Drept raspuns, El le-a zis: "Un neam viclean si preacurvar cere un semn; dar nu i se va da alt semn, decat semnul prorocului Iona.
40. Caci, dupa cum Iona a stat trei zile si trei nopti in pantecele chitului, tot asa si Fiul omului va sta trei zile si trei nopti in inima pamantului.
41. Barbatii din Ninive se vor scula alaturi de neamul acesta, in ziua judecatii, si-l vor osandi, pentru ca ei s-au pocait la propovaduirea lui Iona; si iata ca aici este Unul mai mare decat Iona.
42. Imparateasa de la miazazi se va scula alaturi de neamul acesta, in ziua judecatii, si-l va osandi, pentru ca ea a venit de la marginile pamantului ca sa auda intelepciunea lui Solomon; si iata ca aici este Unul mai mare decat Solomon.
43. Duhul necurat, cand a iesit dintr-un om, umbla prin locuri fara apa, cautand odihna, si n-o gaseste.
44. Atunci zice: "Ma voi intoarce in casa mea, de unde am iesit. Si, cand vine in ea, o gaseste goala, maturata si impodobita.
45. Atunci se duce si ia cu el alte sapte duhuri mai rele decat el: intra in casa, locuiesc acolo, si starea din urma a omului acestuia ajunge mai rea decat cea dintai. Tocmai asa se va intampla si cu acest neam viclean."

In acest text nu apare nici macar o aluzie cu privire la o alta viata de o suta sau doua sute de ani pentru pacatosi, cum cred unii. Din contra, vedem ca se scrie despre ei in termeni foarte duri, ireconciliabili.

Asadar aceia care vor fi iertati in mileniu nu au cum sa fie oamenii pacatosi care au trait de la Adam si pana la Armaghedon.
Trebuie sa fie o explicatie mai buna si bineinteles ca Biblia o da. Atat Vechiul Testament cat si Noul Testament ofera un raspuns satisfacator in aceasta privinta.

Pentru a sti cine va fi iertat in mileniu, trebuie sa stim cine va fi in mileniu, pe pamant?

Mireasa lui Christos, adica adunarea credinciosilor crestini, care au trait experianta nasterii din nou, devenind si ramanand fapturi noi, prin Cuvantul nepieritor sadit in ei pentru vecie, vor fi rapiti de pe pamant, in cer, unde ei vor fi ca ingerii, adica in trup spiritual si de unde, sub conducerea lui Christos, ei vor conduce planeta pamant, timp de o mie de ani. Desigur ei pot veni in inspectie pe pamant ori de cate ori vreau, cum facea Dumnezeu in gradina Edenului (Geneza 3:8 "umbla in gradina"). Dar in timpul miei de ani, resedinta lor va fi cerul si nu pamantul, caci acolo au fost rapiti si transformati, asa dupa cum Dumnezeu desi umbla in gradina Edenului, totusi nu locuia acolo.

Dupa glorificarea Miresei, incepe perioada numita "judecarea celor vii" sau "judecata oilor si caprelor", adica toate popoarele vor fi judecate pe baza cum se raporteaza la guvernarea cea noua a lui Christos. Cei care nu vor recunoaste noul guvern ceresc, ci vor lua semnul fiarei si se vor inchina icoanei ei, vor fi zdrobiti si nimiciti fara nici o mila, DEOARECE AU FOST AVERTIZATI. Ultima misiune a ramasitei bisericii adevarate este tocmai avertizarea ce o da cu privire la distrugerea acelora care vor lua semnul fiarei si se vor inchina icoanei ei. Prin niste siruri de plagi, globale si durerose, Christos, Regele uns, investit si intronat de Dumnezeu, pentru o mie de ani, va bate pe toti impotrivitorii sai, dupa cum au fost batuti egiptenii cu cele 10 plagi si mai apoi cei care au continuat in prostie, au fost inghititi de valurile Marii Rosii. Desigur, plagile vor fi cu mult mai mari si cu mult mai infricosatoare. Ultimul act al acestei sentinte divine va fi razboiul Armaghedonului. Atunci vor fi inlaturati toti cei ce au mai ramas de dupa distrugerea facuta de plagi. Toti cei ce se vor fi pocait inainte de aceste plagi, adica au refuzat inciparea cu semnul fiarei, vor scapa de plagi si de Armaghedon, deoarece ei vor fi protejati cu ajutorul ingerilor si astfel ei vor intra de vii in mia de ani. Ei vor fi guvernati din ceruri, cu legi drepte de un guvern ceresc si drept, adica de Christos si Mireasa lui. Companionii lui (Mireasa), crestinii care si-au dus pana la capat chemarea si sfintirea, vor fi deasemenea, regi, preoti si judecatori, impreuna cu El.

In mia de ani nu va intra nici un nepocait, adica nici unul care a luat inciparea cu semnul fiarei. Numai aceia vor intra care au refuzat inciparea, Biblia e clara in privinta aceasta, la Apocalipsa 14:

9. Apoi a urmat un alt inger, al treilea, si a zis cu glas tare: "Daca se inchina cineva fiarei si icoanei ei si primeste semnul ei pe frunte sau pe mana,
10. va bea si el din vinul maniei lui Dumnezeu, turnat neamestecat in paharul maniei Lui; si va fi chinuit in foc si in pucioasa, inaintea sfintilor ingeri si inaintea Mielului (aici e vorba de focul plagilor, nu de focul din iadul lui Dante).
11. Si fumul chinului lor se suie in sus in vecii vecilor. Si nici ziua, nici noaptea n-au odihna  cei ce se inchina fiarei si icoanei ei si oricine primeste semnul numelui ei! (se refera numai la perioada apocaliptica, zilele acelea de chin in care isi vor musca limba de durere - Apocalipsa 16:10, doar apoi sunt distrusi)

Cei ce vor scapa, vor fi relativ o mare multime din toate popoarele, triburi si limbi. Ei se vor inmulti nespus de mult si vor popula intregul pamant. Toti copiii care se vor naste in mileniu, vor fi educati sa asculte legile divine, spre folosul lor. Se va introduce pedeapsa cu moartea, pentru pacatele mari si pentru hula impotriva duhului sfant, iar pentru pacatele scuzabile, facute involuntar, din accident, etc. vor fi mijlociri de iertare si absolvire de pacat. Christos si Mireasa vor avea dreptul sa mijloceasca pentru ei la Dumnezeu. Centrul inchinarii mondiale va fi la Templul din Ierusalim, in Israel, rezidit in mileniu. In fine, cei ce se vor supune vor trai fericiti si in sanatate deplina, deci nu vor muri, caci nu va exista procesul imbatranirii, dar cei nesupusi vor fi judecati si eliminati.

In mileniul pamantesc nu va fi inviere. Prima inviere apartine in exclusivitate Miresei iar a doua inviere este dupa mileniu. In mileniu intra numai oameni vii si desigur animalele care vor scapa de parjolul plagilor.

In cer nu vor fi casatorii, degeaba cred anumite denominatii. Membrii Miresei lui Christos nu se vor casatorii, ei sunt acolo ca ingerii, asexuati (fara sex), in schimb, supravietuitorii plagilor si Armaghedonului, adica cei din mileniul pamantean vor avea voie sa se casatoreasca, caci trupurile lor nu vor fi schimbate si glorificate in trup de slava.

Ideea iertarii in mileniu s-a lamurit. Asadar ideea cu invierea pacatosilor - ce au trait de la Adam si pana la Armaghedon - in mileniu, este nebiblica. Dar noi nu putem sili pe nimeni sa creada acestea. Insa timpul va dovedi ca Biblia are intotdeauna dreptate.

Ce ar fi daca nu ar veni imparatia lui Dumnezeu?

Apocalipsa 11:18 spune ca Dumnezeu va prapadi pe cei ce prapadesc pamantul. Prapadirea, distrugerea pamantului este evidenta. Politicile actuale exploateaza pamantul intr-o directie foarte periculoasa. Majoritatea savantilor si nu numai, considera ca planeta pamant este in pericol de intrare in colaps in cativa zeci de ani.
Savantii avertizeaza, dar degeaba. De exemplu, Margaret Chan, directorul general al Organizatiei Mondiale a Sanatatii, spune ca bacteriile devin tot mai rezistente la antibioticele clasice, iar acest lucru “va insemna sfarsitul medicinei moderne, asa cum o cunoastem acum”. Mortalitatea a crescut cu 50% in randul celor afectati de infectii rezistente. Tratamentele alternative sunt scumpe, produc reactii adverse fiind toxice si actioneaza mai incet. Ea sustine ca “Afectiuni banale precum rosu in gat sau un genunchi zgariat ne vor putea ucide din nou, cum o faceau cu ani in urma. Rezistenta la antibiotic creste in Europa si in intreaga lume.” ... “Intram intr-o era post-antibiotice. Asta inseamna, de fapt, sfarsitul medicinei pe care o cunoastem acum”.
OMS a publicat o carte in care suntem avertizati ce ne asteapta si cum s-a ajuns aici: folosirea gresita a antibioticelor, fiind recomandate prea usor pentru boli care s-ar putea trata altfel. Surse ca The Telegraph avertizeaza ca bacteriile devin mai rezistente din cauza frecventei si indelungatei folosiri a antibioticelor. 
Dar problema antibioticelor ar fi totusi cea mai mica problema. Sunt alte avertizari mult mai serioase, pe care nimeni nu stie cum sa le rezolve spre un final stabil. Unul este distrugerea ecosistemelor si al doilea epuizarea resurselor naturale. Golul este umplut de chimicale si sintetice. Savantii se agata sa creada cu disperare ca gasirea unei surse ieftine de energie (foc din cer), ar putea inversa lucrurile. Dar, pana gasesc ei energia ieftina, totul poate sa se duca de rapa. Si chiar daca ar gasi-o, ar putea ea schimba mentalitatea oamenilor pusi pe distrugere? Cu ce ar putea contribui energia ieftina la oprirea distrugerii ecosistemelor? Daca cad ecosistemele - sa presupunem doar moartea, extinctia albinelor, cum va rezolva problema aceasta energia ieftina? Pot savantii sa faca din nou albine? Eu ma indoiesc, desi progresul stiintei este enorm, ajungand la culmi de nedescris, chiar si pentru secolul trecut... Asa ca ma intreb, si va intreb, ce o sa facem cu energia ieftina, daca nu o sa avem apa curata si suficienta si mancare naturala?   
Pe fondul acestor avertizari, se scriu scenarii sumbre, se prezic scenarii tulburatoare despre capriciile naturii bulversate de goana dupa experimente periculoase si iresponsabile, se vor isca furtuni teribile si secete teribile, care vor pune in pericol si ce a mai ramas neatins de prapadul facut de om, cum nu va mai fi apa suficienta, mancarea va fi amestecata cu chimicale, barbatii si femeile vor chelii, puterea de reproducere va seca si doar o mana de privilegiati politici si niste gangsteri smercheri vor avea totul, care vor fi paziti de armate, ptr. o bucata de paine si un pahar de apa. In cele din urma si resursele lor s-ar epuiza, iar COLAPSUL TOTAL ar fi inevitabil. Suprafata Terrei ar ajunge un desert pustiu, inconjurat de mari foarte sarate, fara nici o urma de viata. Un viitor pustiu, fara oameni, animale si plante, dar cu reactoare de energie ieftina...

In consecinta, raspunsul la intreabrea din titlu ar fi, ca omenirea s-ar autodistruge cu siguranta. Pare incredibil, dar este confirmata de civilizatiile disparute ale terrei. Fara virtutii divine, omul decade si devine tarana din care a fost luat (Geneza 2:7). 

Avem nevoie de Dumnezeu, care să oprească acest drum spre distrugere totală.