Pentru Cei Sinceri Din Orice Casă A Credincioşilor

Pentru Cei Sinceri Din Orice CasaA Credinciosilor (Catolici, Ortodocşi, Protestanţi, Baptişti, Penticostali, Orice fel de Neoprotestanţi, Adventişti, Milenisti (Studentii Bibliei, Martori, etc.)

Dumnezeu nu mântuieşte cu forţa

Sunt unele pasaje Scripturale, pe care doresc să le analizam cu grijă.

Scriptura ne spune clar că "Este CU NEPUTINŢĂ ca Dumnezeu să mintă" Evrei 6:18

 

Textul acesta îl arată pe Marele Creator "neputincios" în faţa minciunii. Cu toate ca El este Atotputernicul Dumnezeu, îi este cu "neputinţă" să mintă. El nu poate păcătui, căci este sfânt. Şi de aceea nu poate îndemna pe nimeni la păcat. Vedem, dragii mei, că deşi Dumnezeu este Atotputernic, El nu poate "orice".

Este interesant de ştiut, că anumiţi creştini din primele secole ale erei creştine, pornind de la ideea ca Dumnezeu este atotputernic, şi neânţelegând asta corect, au ajuns la o concluzie greşită. Spuneau ei că deoarece Dumnezeu este atotputernic şi este iubire, El va salva pe toţi păcătoşii de la pierzarea veşnică. Lor li s-a părut ciudat ca un Dumnezeu care este atotputernic şi iubire, să nu-i mântuiască pe toţi. Însă problema nu este la Dumnezeu, ci la oameni, căci Dumnezeu nu mântuieşte pe nimeni cu forţa. Dacă nu vrei, nu eşti mântuit cu forţa. Oare va fi vinovat Dumnezeu că tu nu vrei să fii mântuit? Nu. Vei fi tu vinovat că n-ai vrut să fii mântuit? Da. Dumnezeu este înţelept, de aceea El nu mântuieşte pe nimeni cu forţa, doar pe cei care vor.

De ce se mânie Dumnezeu pe oameni?

Dreptatea lui Dumnezeu

Dumnezeu este întotdeauna drept. Mânia lui Dumnezeu este întotdeauna dreaptă, fiindcă El este un Dumnezeu al dreptăţii: 

'El este drept' şi se mânie pe oameni atunci când ei fac răul.

-    Caci Eu il cunosc si stiu ca are sa porunceasca fiilor lui si casei lui dupa el sa tina Calea Domnului, facand ce este drept si bine, pentru ca astfel Domnul sa implineasca fata de Avraam ce i-a fagaduit"… (Fac.18:19)
 -   El este Stanca; lucrarile Lui sunt desavarsite, caci toate caile Lui sunt drepte; El este un Dumnezeu credincios si fara nedreptate, El este drept si curat. (Deut.32:4)
-    Iata ce a facut Ezechia in tot Iuda. El a facut ce este bine, ce este drept, ce este adevarat, inaintea Domnului Dumnezeului sau. (2Cron.31:20)
-    Domnul este bun si drept: de aceea arata El pacatosilor calea. (Ps.25:8)
-    El face pe cei smeriti sa umble in tot ce este drept. El invata pe cei smeriti calea Sa. (Ps.25:9)
 -   ca sa arate ca Domnul este drept, El, Stanca mea, in care nu este nelegiuire. (Ps.92:15)
-    Celui fara prihana ii rasare o lumina in intuneric, El este milostiv, indurator si drept. (Ps.112:4)
-    Domnul este drept: El a taiat funiile celor rai. (Ps.129:4)
-    Totusi Domnul asteapta sa Se milostiveasca de voi si Se va scula sa va dea indurare, caci Domnul este un Dumnezeu drept: ferice de toti cei ce nadajduiesc in El! (Isa.30:18)

 

Mânia lui Dumnezeu

-    Dar cand a vazut pe multi din farisei si din saduchei ca vin sa primeasca botezul lui, le-a zis: "Pui de naparci, cine v-a invatat sa fugiti de mania viitoare? (Mat.3:7)

-    Ioan zicea, dar, noroadelor care veneau sa fie botezate de el: "Pui de naparci, cine v-a invatat sa fugiti de mania viitoare? (Luc.3:7)

-    Cine crede in Fiul are viata vesnica; dar cine nu crede in Fiul nu va vedea viata, ci mania lui Dumnezeu ramane peste el." (Ioan.3:36)
-    Mania lui Dumnezeu se descopera din cer impotriva oricarei necinstiri a lui Dumnezeu si impotriva oricarei nelegiuiri a oamenilor care inabusa adevarul in nelegiuirea lor. (Rom.1:18)
-    Dar, daca nelegiuirea noastra pune in lumina neprihanirea lui Dumnezeu, ce vom zice? Nu cumva Dumnezeu este nedrept cand Isi dezlantuie mania? (Vorbesc in felul oamenilor.) (Rom.3:5)
-    Deci cu atat mai mult acum, cand suntem socotiti neprihaniti, prin sangele Lui, vom fi mantuiti prin El de mania lui Dumnezeu. (Rom.5:9)
-    Preaiubitilor, nu va razbunati singuri; ci lasati sa se razbune mania lui Dumnezeu; caci este scris: "Razbunarea este a Mea; Eu voi rasplati", zice Domnul. (Rom.12:19)
-    Nimeni sa nu va insele cu vorbe desarte; caci din pricina acestor lucruri vine mania lui Dumnezeu peste oamenii neascultatori. (Efes.5:6)
-    Din pricina acestor lucruri vine mania lui Dumnezeu peste fiii neascultarii. (Col.3:6)
-    caci ne opresc sa vorbim Neamurilor, ca sa fie mantuite. Astfel ei totdeauna pun varf pacatelor lor. Dar, la urma, i-a ajuns mania lui Dumnezeu! (1Tes.2:16)
-    Apoi am vazut in cer un alt semn mare si minunat: sapte ingeri care aveau sapte urgii, cele din urma, caci cu ele s-a ispravit mania lui Dumnezeu. (Apoc.15:1)
-    Si una din cele patru fapturi vii a dat celor sapte ingeri sapte potire de aur pline de mania lui Dumnezeu, care este viu in vecii vecilor. (Apoc.15:7)

Dacă vrei să fii mântuit, fii drept şi fă binele, ca Avraam, prietenul lui Dumnezeu şi El nu va privi spre tine cu mânie, ci cu dragoste..

Nu amesteca ideile lumii cu ideile lui Dumnezeu

1Ioan 4:5. Ei sunt din lume; de aceea vorbesc ca din lume, si lumea ii asculta.
6. Noi insa suntem din Dumnezeu; cine cunoaste pe Dumnezeu ne asculta; cine nu este din Dumnezeu nu ne asculta. Prin aceasta cunoastem Duhul adevarului si duhul ratacirii. 

Vedem din textul de mai sus, că unii dintre cei care au fost cu apostolii, propovaduiau ideile lumii şi de aceea lumea îi asculta.

Însă învăţăturile din lume au origini oculte, fiindcă toată lumea zace căzută sub infuenţa malefică a Celui Rău.

 Stim ca suntem din Dumnezeu si ca toata lumea zace in cel rau. (1Ioan.5:19)

 Suflete preacurvare! Nu stiti ca prietenia lumii este vrajmasie cu Dumnezeu? Asa ca cine vrea sa fie prieten cu lumea se face vrajmas cu Dumnezeu. (Iac.4:4)

 

Prin comuniunea cu lumea decăzută şi ideile ei, treptat, ocultismul lumii s-a străcurat şi în biserici, prin influenţa unor teologi infectaţi de ideile în spatele cărora erau dracii.

 Dar Duhul spune lamurit ca, in vremurile din urma, unii se vor lepada de credinta, ca sa se alipeasca de duhuri inselatoare si de invataturile dracilor, (1Tim.4:1)

O astfel de idee a fost "universalismul", conceptul prin care s-a presupus că orice om va fi mântuit, chiar şi îngerii decâzuţi. Şi astăzi, mulţi oameni cred în punctul de vedere al “mântuirii universale” - ideea că toţi oamenii vor ajunge în final în Rai cu Dumnezeu, sau măcar le va o şansă de mântuire în Rai.

Însă Domnul Isus a spus un categoric nu, în această privinţă: poţi fi mântuit acum, în această viaţă, sau niciodată:

Matei 25:46 spune: “Şi aceştia [care n-au făcut binele] vor merge în pedeapsa VEŞNICĂ, iar cei neprihăniţi (drepţi BOR) [care au făcut binele] vor merge în viaţa VEŞNICĂ”.

 

Dintre teologii bănuiţi de această învăţătură, putem aminti pe Clement şi Origene din Alexandria.

Clement din Alexandria (150 - 211/216), bine versat în literatura păgână, a unit tradiţiile filosofe greceşti contemporane lui (gnosticismul) cu învăţătura creştină, dezvoltând un creştinism platonic.

Origene, născut în 185, manifestă multe asemănări cu filosofii neoplatonici, ca Plotin, existând argumente care pot duce la concluzia că Origene şi Plotin au fost elevi ai aceluiaşi maestru (Ammonius Saccas).

Episcopul Epifanie al Salaminei şi patriarhului Teofil al Alexandriei vor examina cu atenţie ideile lui Origen şi le pun sub acuzare, iar în anul 543 Origen este condamnat ca eretic, de către un sinod din acel timp, iar în anul 553, se dă o altă condamnare, atribuită Sinodului V Ecumenic (Constantinopol II) peste origeniştii acelei vremii.

 

“Litera omoara” (2Corinteni 3:6): cum?

 

Un singur cuvânt sau frază, interpretat scos din contextul întregii Biblii poate fi foarte periculos şi poate duce la moartea noastra duhovnicească (spirituală). Dacă nu ne trezim din această moarte şi în cele din urma ajungem la moartea noastra fizica, nu mai avem cale de scăpare. Învierea aduce moartea a doua pentru toţi cei găsiţi nevrednici, acea moarte groaznica, unde sunt duşi "toţi cei înşelaţi şi minţiţi de Diavol".

-    Dar, cat despre fricosi, necredinciosi, scarbosi, ucigasi, curvari, vrajitori, inchinatorii la idoli si toti mincinosii (acestei Ere sau Sistem), partea lor este in iazul care arde cu foc si cu pucioasa, adica moartea a doua." (Apoc.21:8)

Unii tind să creadă că aici este vorba de păcătoşii şi faptele din Era care va veni, dar nici vorbă de aşa ceva:

-    Dumnezeu nu tine seama de vremurile de nestiinta si PORUNCESTE ACUM TUTUROR oamenilor de pretutindeni sa se pocaiasca; (Fapt.17:30)
-    Adu-le aminte de aceste lucruri si roaga-i fierbinte, inaintea lui Dumnezeu, sa se fereasca de certurile de cuvinte, care nu duc la alt folos decat la pieirea celor ce le asculta. (2Tim.2:14)
-     Caci suntem in clipa cand judecata sta sa inceapa de la Casa lui Dumnezeu. Si, daca incepe cu noi, care va fi sfarsitul celor ce nu asculta de Evanghelia lui Dumnezeu? (1Pet.4:17)

Cu atat mai mult fratilor, sa nu lasam ca sa fim omorati de literele unui cuvant, ci cu mare grija sa privim dincolo de cuvant, la contextul in care acest cuvant a fost scris, ca sa putem deveni vii, dupa cum se spune ca "Duhul da viata" 2Corinteni 3:6. Sa punem, prin urmare, intelepciunea noastra limitata la o parte si sa cerem prin Duhul Sfant iluminarea si calauzirea care se da de sus, din ceruri, de la Tatal ceresc, prin intermediul Fiului Sau, Domnul nostru Isus Christos. Sa nu ne lasam furati de intelepciunea noastra sau a altora, ca Clement si Origene. Sa dam "firescul" nostru la o parte.

Toata aceasta introducere, am facut-o cu scopul de a arata slabiciunea teoriilor care cladesc pe un singur cuvant sau uneori chiar litere, sau ortografie gresita, ca in cazul din Luca 23:43, neglijand contextul intreg al Scripturii.

S-a pocăit Iuda Iscarioteanul, ca să poată fi mântuit?

S-a ridicat pretenţia de către unii ca Iuda vânzătorul va fi iertat, căci el s-a pocăit. Ei vad "pocăinţa" lui Iuda, în faptul că el s-a dus şi a dat banii înapoi marilor preoţi - Matei 27:3-5. Dacă căinta sa ar fi fost sincera, nu s-ar fi dat Satanei, ca sa se spânzure. El spera ca Isus nu v-a fi condamnat la moarte, ci la ceva "acceptabil", dar când a văzut ca El a fost condamnat la moarte, "orgoliul uman" a strigat din el, şi nu o adevărată pocăinţă. A strigat către oameni, nu către Dumnezeu. Daca Iuda va fi iertat şi salvat, atunci Domnul Isus n-ar fi zis: 

"Negresit, Fiul Omului se duce dupa cum este scris despre El, dar vai de omul acela prin care este vandut Fiul Omului! Mai bine ar fi fost pentru el sa nu se fi nascut!" Matei 26:24.

Si acum dragii mei, voi care poate credeti ca el "mai are o şansă", veti trece oare testul ascultarii de Domnul Isus Christos sau veţi răstalmacii cuvintele Lui, pentru paguba voastra şi în folosul iluzoriu al unei închipuiri doctrinare frumos meşteşugite, care vrea să placă în ochii lumii? Veţi pune părerea voastra mai presus de părerea Lui?

Să nu uitaţi ca este scris: "Dumnezeu nu poate sa mintă". Prin urmare nici Fiul lui Dumnezeu nu poata să mintă, fiindca El face întocmai ce îl vede pe Tatal lui facand. 

El a mai spus: "Dacă rămâneţi în cuvântul meu, sunteţi în adevăr ucenicii Mei, veţi cunoaşte adevărul şi adevărul vă va face liberi" Ioan 8:32. 

Acum, voi care va ziceti "creştini", daca doriti sa va considerati păzitori ai cuvintelor lui Christos, trebuie sa ramaneti la cuvintele Domnului vostru care a zis: "Vai de omul acela". Dar daca spuneţi ca nu este nici un "vai" pentru omul acela, pentru ca el s-a pocait si va fi salvat, sau ca se va putea pocăi în viitor în mileniu, atunci voi ori nu voiti să ascultati glasul Domnului vostru, ori nu cunoaşteti Scriptura. Cu parerea voastra, voi, da voi, vă ridicati mai presus de parerea lui Christos, care a fost făcut de Tatal Său, Judecatorul celor morti şi al celor vii, după cum este scris: "Tatăl nici nu mai judecă pe nimeni, ci toată judecata a dat-o Fiului".

De ce nu poate fi salvat Iuda vânzătorul şi alţii ca el?

 

Să nu uitam ca in Vechiul Testament s-a scris: "Blestemat este oricine atarna (spanzura) de lemn". Ori, Iuda tocmai asta a luat asupra sa (acest blestem) cand s-a spanzurat. Mai mult chiar, el cunostea Vechiul Testament, fiind evreu, mai mult chiar, el a vazut toate minunile si semnele pe care le-a facut Christos si chiar si el a primit puterea Duhului Sfant ca sa vindece si sa scoata demoni. Cu toate acestea, pentru un castig urat, a fost in stare sa se lepede de toate acestea. Ca arata toate acestea? Ca desii el a fost martor la lucrarea Duhului Sfant, a respins cu necredinta aceasta lucrare si a acceptat mai degraba ca indoiala sa puna stapanire pe el, pana ce indoiala la corupt sa fure din banii obstii (din punga comuna) si sa-l vanda pe Christos. Tocmai acest lucru este catalogat ca fiind "hula impotriva Duhului Sfant", care nu se iarta nici in veacul acesta, nici in cel viitor - Matei 12:30-37. Păcatul conştient, făcut cu voia în mod repetat, nu se iartă. Este o batjocură la adresa lui Dumnezeu, care nu se lasă batjocorit. Atenţie mare!

Indiferent cine ce spune, indiferent cât de înalt este în ierarhia bisericească sau bine văzut ca scriitor faimos, cum a fost Origene, dacă îl prezintă pe Dumnezeu că iarta orice păcat şi îl "înghesuie" pe păcătos în Împărăţia Sa, să ştiţi că este cel mai de plâns dintre toţi creştinii, care au vorbit vreodată de păcat şi pedeapsă, har şi mântuire. În teologia "noului Orogene", CT Russell, ni se spune că sângele lui Christos aduce ispăsire pentru orice om care a existat vreodata, oricât de mare păcat ar fi făcut şi a rămas în el nepocăit, dându-i-se o nouă ocazie, nu atunci şi definitiv cât timp a trăit - şi pentru cei prezenţi azi, nu acum şi definitiv în această viaţă - ci această ocazie de împăcare pe care chipurile nu ar fi avut-o, din cauza imperfecţiunii, se va da în Împărăţia lui Dumnezeu, când toţi vor fi făcuţi perfecţi. Să examinăm deci, această pretenţie a "noului Origene", Russell, în lumina Bibliei.

Biblia arată clar că Dumnezeu nu face iertare nerodnică 

Dacă Dumnezeu ar proceda după teologia lui Russell, ca să aducă toate creaturile la ascultare, supunere şi salvare, făcându-i din nou perfecţi, cum a fost Adam şi Eva înainte de cădere - iertându-i fără rost, n-ar continua ei să păcătuiască, în ideea că orice fac, poate că Dumnezeu îi va ierta? Pentru că asta ar putea genera mintea cuiva, că precedentul iertării poate deschide o listă a iertării, până ce el îşi va da seama cândva - nu ştiu când - că ar fi bine totuşi să nu-şi mai facă de cap. Aşa de fapt, se va continua păcatul şi în Împărăţie. Dacă păcatul va continua şi în Împărăţia Sa, nu s-ar putea ajunge niciodata la stabilitatea şi binele comun al omenirii, din cauza a multor "Gică Contra" care şi-ar face de cap şi acolo. Spun asta, fiindcă o creatură îşi poate face un viciu păcătos, indiferent cât de sănătos trupesc sau mental este sau oricât de sănătos trupesc sau mental şi bogat este, sunt multe cazuri în acest sens, când copii sănătoşi tun ai unor aomeni bogaţi au ajuns epave pe moarte din cauza unor conjuncturi în care s-au antrenat, sau seduşi, comiţând crime înfiorătoare. De ce ar mai permite Dumnezeu crime în Împărăţia sa, violuri sau orice alt păcat? Spunea cineva dintre mileniştii lui Russell, că Dumnezeu va acţiona la prima mişcare greşită, deci nu se va ajunge chiar acolo, deoarece individul va fi "blocat" la timp. Ei na, ce idee, cum de nu i-a venit şi lui Dumnezeu ideea de a-l bloca pe Şarpe mai repede. Nu ne putem baza pe nişte ipoteze sau presupuneri, când Biblia spune clar ce se va întâmpla, iar noi să răstălmăcim aceste adevăruri clare, din cauza împietririi cuiva de a le accepta, crezând că el are soluţii mai bune. Dar nu mă mai mir de ce "nebunii utopici" - în frunte cu Satana - se cred mai înţelepţi ca Dumnezeu. Deci dragi nebuni utopişti, daţi liber la tot felul de iertări şi bazaţi-vă pe soluţiile voastre de "îndreptare", paralizându-l  (blocându-l) la timp pe nebunul care ar păcatui, şi apoi mai faceţi câte încercări doriţi, că timp va fi, har Domnului, nu-i aşa? De ce să ne grăbim şi să nu dăm vreo 200-300 de ani de îndreptare, nu-i aşa? Ei, dar de ce numai atât, dacă există atâta amar de timp? Căci iată că cei din adunarea COG dau o mie de ani de îndreptare? Dragi milenişi ai lui Russell, de ce sunteţi voi mai negeneroşi şi daţi doar atâţia ani, fiţi mai largi în bunătate şi oferiţi peste ce oferă aceia! Poate că Dumnezeu este cu mult mai bun decât free-masonul Russell şi cei de la COG şi ar da 3000 de ani, ce ziceţi? Eu zic să mai scoateţi din buzunar câteva mii de ani, căci cifre sunt destule, nu-i aşa?

 

Totuşi, să lăsăm gluma la o parte şi haideţi să ne sfinţim mintea prin Cuvântul clar al lui Dumnezeu:

"Dacă ierţi pe cel rău, el nu învaţă dreptatea, se dedă la râu în ţara dreptăţii şi nu caută măreţia lui Iehova." Isaia 26:10

Au fost atâtea cazuri care au arătat asta în timpul istoriei, atât lui Dumnezeu, cât şi nouă, aşadar de ce ar continua El noi experienţe ale iertării?

In lipsa unei legislatii ferme care sa condamne si sa pedepseasca cu exemplaritate pacatul, lumea ar deveni haotica si anarhica si tocmai asta doreste Satan sa faca, sa o poata stapani cu cruzime. Este imposibil de atins dezideratul "vechiului şi noului Origene" in cazul creaturilor. Nici măcar în cazul in care Dumnezeu ar inlocui statutul oamenilor si al ingerilor cu statut de masină perfectă (robot, pe care să-i blocheze şi deblocheze la nesfârşit). N-ar putea păcătui un robot umanoid, dacă ar avea liberul albitru al deciziei? Ei, na, de unde ştii că nu? Ai garanta o lume mai bună a lor, în cazul acesta? Şi pe cine i-ai pune să-i supravegheze, secundă de secundă, la nesfârşit, ca să-i "blocheze" la timp? Aşadar, pe cine ar pune Dumnezeu să "blocheze" pe păcătoşi la timp în Împărăţia sa? Şi de ce n-a făcut-o până acum? Să îţi spun eu? Pentru că nu asta este cea mai bună soluţie. Altfel, Dumnezeu nu aştepta să o inventaţi voi.

 

Dumnezeu nu doreşte o lume plina de robotici fără o voinţă sfântă şi hotărâtă împotriva păcatului, pe care să-i blocheze şi deblocheze la nesfârşit. Nu! Caci omul este mai mult decat o masina perfecta (robot), el este "chipul si asemanarea lui Dumnezeu". Noi suntem mai mult decat masini perfecte, suntem din neam din Dumnezeu, "vlastarii Lui suntem" - Fapte 17:28,29. Asadar armonia nu se poate sustine in Univers numai prin "iertarea perpetua a iubirii", ci trebuie si putere si intelepciune si dreptate.

Experimente propuse pentru "salvarea celor nemântuiţi"

 

Teologii nerodnice, inspirate de Diavol

Satana a lansat de mult timp nişte idei, prin care să se propună lui Dumnezeu nişte experimente pentru "salvarea celor nemântuiţi"  

 

Deşi ideea a fost mai veche şi era susţinută de nişte rabini şi păgâni iluştrii, Satana l-a lansat pe Origene în sfera creştină, ca să bată câmpii cu această idee că cei nemântuiţi ar putea fi salvaţi, dacă ar fi chinuiţi prin foc de toate păcatele făcute, crezând astfel că le-a veni mintea la loc. Apoi, aceştia care au fost chinuiţi în aşazisul purgator de foc (care înseamnă focul curăţitor de păcate) trebuiau să fie reintroduşi în lume ca să se vadă "efectul". Dacă nici în a doua viaţă nu se reuşea "reeducarea" şi nici în celelalte vieţi - care urmau să i se dea cu atâta generozitate, experimentul trebuia continuat la nesfârşit, până ce, cu chiu cu vai, individul certat grav cu ideea de a nu păcătui, ar fi căzut de acord cu Divinitatea bună. Considerat a fi "ultimul mare gnostic", teologia lui Origene a fost dezbătută până în secolul VI, când i s-a pus stop în Biserica de Est, deoarece se vedea clar că este contrară multor declaraţii ale Cuvântului inspirat al Bibiei. Din păcate, catolicii o acceptă de bună, până în ziua de azi, fiind robiţi de mirajul mântuirii ei.

Să ne întoarcem privirile şi spre teologia "de mântuire", propusă lui Dumnezeu de ilustrul mason liber CT Russell. Daca teologia ciudata a lui Origene o putem numi "nenumăratele şanse ale mântuirii (salvării)", teologia de izbăvire propusă de pastorul ex-adventist Russell, o putem numi "marea şansa a salvării", pe o perioadă limitată de 200-300 de ani. Russell a "stins" iadul şi purgatorul, ca să facă un experiment "de mântuire" într-un paradis, pentru toţi nemântuiţii. După ilustra sa părere de mason liber-cugetător, un individ care a murit ca nemântuit, trebuia să fie înviat şi ridicat la perfecţiunea lui Adam şi Eva - pe care au avut-o înainte de cădere şi apoi să i se dea o "şcolarizare de îndreptare" pe o perioadă de 200-300 de ani, după care urma să fie "testat". El vine să justifice în mod eronat, că "din cauza mediului omului decăzut" majoritatea oamenilor "nu pot mai mult" şi că pentru cei mai mulţi nu acum este ocazia de împacare cu Dumnezeu, din cauza acestor condiţii vitregi, ci într-un timp mai îndepartat, pe care l-a fixat D-zeu în mileniul cărţii Apocalipsei.

Se vede clar, că "teologiile ajutătoare de Dumezeu" care sustin într-un fel sau altul ideea unui "purgator" (curăţitor de păcate), în care cu un pic de "har" dat de oameni (rugaciune, bani, ceremonii) sau Dumnezeu (un nou timp de împăcare), sunt de fapt "soluţii" propuse de Diavol, prin oameni ca Origene sau Russell. Ideea este veche şi îşi are rădăcina în filozofia religioasă a "desăvârşirii treptate a sufletelor", predată de brahmanii (preoţii) păgâni ai Indiei, deci, vine din păgânism. Brahmanii erau preoţii supremi ai zeului Brahma, considerat a fi zeul creaţiei, din trinitatea (trimurti) hindusă (alături de Shiva şi Visnu).

În teologia de mântuire inspirată (propusă în mod ocult) de Satan lui Russell, se oglindeste o idee de "purgator" de cel mai înalt grad (vorba masonilor), "mai luminat" decât toate celelalte idei de pe vremea brahmanilor şi a lui Origene. Evident că nici brahmanii, nici Origene şi nici Russell, nu ar fi acceptat în ruptul capului, că ideea lor vine tocmai de la "divinitatea" Cea Rea (2Corinteni 4:4), de la "dumnezeul" veacului acestuia. 

Purgatorul (cu foc sau fără foc), fie el branhamic, gnostic, rabinic, origenic, catolic, sau russellit, este un "curăţitor" de păcatele care au rămas în omul care a murit. La catolici, omul care se afla în acest curăţitor, se purifică prin chinul focului şi cu un pic de ajutor dinafară (cei apropiaţi care se roaga şi aduc ofrande pentru el), sperând că poate fi scăpat. La Russell "purgatorul" sau "curăţitorul" este chiar Împărăţia de o mie de ani, în care păcătosul este pus în condiţii perfecte de viaţă, confort şi sănătate deplina, ca nimic să nu-l poata împiedica sau distrage de a asculta de Dumnezeu. Putem vorbi deci la teologia lui ca de un "purgator fara chin", un purgator edenic. În mia de ani văzuti de Russell, cei nemântuiti acum, care din cauza mizeriei de acum nu au avut sansa de a-l cunoaste pe Dumnezeu, vor putea fi mântuiti prin condiţii de viata, confort şi studiu biblic, având o sănatate mintala şi fizică perfectă. Aceasta idee este sustinuta de diferitele curente mileniste, printre care Studentii Bibliei sau Sacred Name Movement (Miscarea Numelui sfant) şi ramurile lor. O astfel de ramura este şi Martorii Lui Iehova (cu ramurile ei) care susţin ideea miei de ani, ca purgator "curatitor" prin conditiile foarte bune de viata, confortul si studiul Biblic. 

Cineva care a "studiat" cu "martorii", un orăşean, a pus o întrebare unuia dintre ei, acest "martor" fiind unul dintre cei mai important din acel oraş:

Omul: Domnule, dacă eu am făcut tot ce am vrut, adică păcate, în această viaţă şi totuşi am dreptul la viaţă veşnică în Regatul lui Dumnezeu, ca şi dumneata, care ai făcut totul ce ţi s-a cerut, atunci care este rostul ca să mă fac ca dumneata (dacă indiferent câte rele faci, ai aceeaşi răsplată ca martorii, viaţa veşnică)? Nu e mai bine să am şi plăcerile acestei vieţi, dar şi plăcerile vieţii veşnice viitoare?

Martorul: Nu domnule, deoarece eu mă voi conforma mai bine regulilor de acolo, pe când dumneta te vei conforma mai greu.

Acum vă întreb: Oare a putut convinge acest "martor de top" acest biet suflet rătăcit şi răzvrătit, acest om plin de păcate, cu un astfel de răspuns? De ce ţi-ar fi greu ca după un lux edenic şi un studiu complet de 200-300 de ani să ratezi mântuirea? Nu bătea totuşi acel martor de lux câmpii, contrazicându-se?

Russell, ca şi continuatorii săi, Martorii Lui Iehova, credea că cei care şi-au permis păcate care sunt considerate hulă împotriva duhului lui Dumnezeu, vor rata mântuirea de acolo, din cauza că păcatele lor vechi, nu le vor da pace de îndreptare. Păi, asta înseamnă clar că au o breşă în ideologia lor de mântuire. Ei spun că la înviere toţi cei înviaţi devin perfecţi ca Adam şi Eva înainte de căderea în păcat, atât în trup, cât şi în minte. Deci acel om păcătos a sesizat bine martorului de top, că în mod normal ar trebui să li se înnoiască-curăţească şi mintea odată cu trupul şi atunci nu mai este nici o diferenţă între unul care a trăit în câte păcate a vrut şi un biet martor care şi-a tocit toată ziua încălţămintea predicând, o aiureală de mântuire pentru toată lumea. 

Însă stimaţi şi dragi martori, fie că sunteţi de top sau nu, mesajul lui Dumnezeu conţine cu totul altceva: viaţa veşnică li se promite DOAR ACELORA CARE SE SCHIMBĂ DE ACUM (Ioan 3:16 spune clar, cine crede să nu piară), chiar şi în ultima zi, ca tâlharul ce s-a pocăit pe cruce, auzind mesajul lui Christos. Toacmai de aceea, Domnul nostru Iesus Christos a predicat mesajul corect despre mântuire, până a putut, dând şi pe cruce, din răsputeri, o ultimă bătălie pentru un suflet, care de atfel ar fi pierit pentru totdeauna.

Aşadar şi noi, împotrivindu-ne tuturor mesajelor de mântuire false şi grosolane la adresa justiţiei divine, să luptăm pe orice cruce ce ni se dă, până la ultima suflare, pentru păcătoşii de lângă noi.

Cuvântul lui Dumezeu spune clar:

    - Cei răi n-au pace, zice Iehova. (Isa.48:22)
    - Cei răi n-au pace, zice Dumnezeul meu. - (Isa.57:21)
    - Cine crede în Fiul are viaţa veşnică; dar cine nu crede în Fiul nu va vedea viaţa, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el." (Ioan 3:36)

Nu este Dumnezeu bun, care ar fi motivul pentru o asemenea stricteţe? 

- "Dacă ierţi pe cel rău, el nu învaţă dreptatea, se dedă la râu în ţara dreptăţii şi nu caută măreţia lui Iehova." Isaia 26:10

- Deci, cum se smulge neghina si se arde in foc, asa va fi si la sfarsitul veacului. (Mat.13:40)
- Fiul omului va trimite pe ingerii Sai, si ei vor smulge din Imparatia Lui toate lucrurile care sunt pricina de pacatuire si pe cei ce savarsesc faradelegea (Mat.13:41) 

Dacă citiţi textele cu atenţie, păcătoşii care nu s-au înnoit acum, nu vor fi mântuiţi pentru că nu se schimbă nici după iertare, de aceea ei vor fi smulşi acum, la sfârşitul acestui veac şi nu acolo, în noul veac, unde ar crea probleme... Gândiţi-vă cum ar fi Împărăţia pe care o aşteptaţi, cu toţi păcătoşii din toate timpurile, claie-grămadă peste voi. 

Vorba unui ateu: decât o aşa societate, mai bine m-aş pune din nou în mormânt şi aş striga să mă acopere cu pământ. Gândiţi-vă că asta a spus-o UN ATEU, celor care predicau o mântuire nedreaptă.

Pasajul din Matei 12:32, nu se poate aplica oamenilor care au murit, în sensul că şi în veacul viitor vor putea face acelaşi lucru, şi Russell îl interpreta în acest sens. Aceşti oameni - care vor păcătui împotriva Duhului Sfânt în veacul viitor, nu sunt oamenii înviaţi şi aduşi acolo ca să fie "mântuiţi cu forţa sau prin linguşiri divine" după teologia mântuirilor nebiblice, ci sunt urmaşii oamenilor care vor trece pe viu, prin plăgile marilor cataclisme ale Marelui Necaz Apocaliptic care va veni peste lume, cum a venit Potopul, pe timpul lui Noe. Evenimentele cele mai grave din Marelele Necaz Apocaliptic încep după Răpire, iar Biblia arată clar că mulţi oameni care au ratat cerul, se vor pocăi la vederea Răpirii (Apocalipsa 11:13). Evident că aceia care vor rata cerul, dar se vor pocăi în ultimul ceas ca tâlharul pe cruce, vor avea uşa deschisă spre Împărăţia Noului Pământ. Dar, după cum unul dintre fii lui Noe şi nepotul său, s-au îndepărtat de sfinţenie şi au râs pe seama lui, acesta fiind păcat, la fel poate şi dintre aceştia unii se vor îndepărta şi vor alege să păcătuiască împotriva Duhului Sfânt. La finalul celor o mie de ani, chiar vor fi mulţi, ca nisipul mării:

- si va iesi din temnita lui, ca sa insele neamurile care sunt in cele patru colturi ale pamantului, pe Gog si pe Magog, ca sa-i adune pentru razboi. Numarul lor va fi ca nisipul marii. (Apoc.20:8)

Prin urmare, ideea lui Russell, ca mileniul din cartea Apocalipsa va fi un fel de "purgator - curatitor" cu conditii excelente de viata, confort şi studiu Biblic pentru nemântuiţi, sustinut şi de către Martorii Lui Iehova, este TOTAL FALS.  În Împărăţie nimeni nu intră nepocăit, nici în cer, nici pe pământ, ci rămâne afară ca femeia lui Lot.

Din punct de vedere Scriptural, aceasta filozofie a lui Origene şi CT Russell, preluata şi de Martori, nu stă în picioare, adica, nu este conformă cu Scriptura, deoarece: "Toţi cei care au pacatuit fara lege (sau Biblie), vor pieri fara lege (deci nu li se va cere să fi cunoscut Legea sau Biblia," Romani 2:12 

De ce o astfel de judecata strictă? Nu cumva este ea nedreapta? Nu, deoarece, "natiunile fac din fire lucrurile legii"! Romani 2:14. Cine ii invata sa faca asta? Tocmai legea firii, implantata de Creator in oameni, acea constiinta povatuitoare si mustratoare care ghideaza orice om: Romani 2:14,15. Când oamenii calca în picioare acest ghid divin, şi nu mai doresc sa asculte de el, devin pasibili de pedeapa eterna a distrugerii totale din fiinta, deoarece devin incorigibili! Şi acest lucru se va face la judecata lui Dumnezeu: Romani 2:9,16

În acest punct de vedere atat catolicii şi toţi cei care cred în Purgator, dar şi adepţii lui Russell, Studentii Bibliei, cât şi Martorii lui Iehova greşesc, deoarece urmează o logică greşită, având ca ghid pe fondatorul acestor doctrine, Origene şi CT Russell şi nu Biblia. Vă doresc tuturor care credeţi în aceste purgatorii (cu foc sau lux edenic), revenirea urgentă la ghidul sigur, sfânta Biblie.

www.bibliaantica.blogspot.ro

www.sufletulestemuritor.blogspot.ro

Libertatea glorioasă a copiilor lui Dumnezeu

Libertatea copiilor lui Dumnezeu

Motto: “Rămâneţi deci tari şi nu vă supuneţi iarăşi sub jugul robiei!”

Cuvantul lui Dumnezeu vorbeste de o eliberare: "Christos ne-a eliberat ca să fim liberi. Rămâneţi deci tari şi nu vă supuneţi iarăşi sub jugul robiei!

Iată, eu, Pavel, vă spun că dacă veţi fi circumcişi, Christos nu vă va folosi cu nimic.

Şi mărturisesc iarăşi oricui om circumcis că este dator să împlinească întreaga lege.

Voi, care căutaţi să vă îndreptăţiţi pe voi înşivă prin lege, v-aţi lipsit de Christos, aţi căzut din har.

Căci noi, prin Duhul, aşteptăm prin credinţă nădejdea dreptăţii.

Căci în Christos Iesus nici circumcizia, nici necircumcizia n-au vreun preţ, ci credinţa care lucrează prin dragoste.

Voi alergaţi bine; cine v-a tăiat calea ca să nu ascultaţi de adevăr?

Înduplecarea aceasta nu vine de la Cel care vă cheamă.

Puţin aluat dospeşte toată plămădeala.

Eu, cu privire la voi, am în Domnul încrederea că nu gândiţi altfel. Dar cel care vă tulbură va purta vina, oricine ar fi el.

Cât despre mine, fraţilor, dacă mai predic circumcizia, de ce mai sunt prigonit? Atunci pricina de poticnire a crucii s-a dus.

Şi dacă s-ar tăia măcar de tot cei care vă tulbură!

Fraţilor, voi aţi fost chemaţi la libertate. Numai nu faceţi din libertate o pricină ca să trăiţi pentru (trupul de) carne, ci în dragoste slujiţi-vă (ca robi/douleuo în greceşte) unii altora.

Căci toată Legea (deci şi cele zece porunci) se cuprinde (sau este împlinită) printr-un singur cuvânt: "Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi."

Dar dacă vă muşcaţi şi vă sfâşiaţi unii pe alţii, vedeţi să nu fiţi nimiciţi unii de alţii (de aceea mor şi se sting anumite adunări şi părtăşii).

Zic dar: umblaţi prin Duhul şi nu veţi împlini pofta firii păcătoase (literal: cărnii) 

Căci firea păcătoasă (carnală) pofteşte împotriva Duhului şi Duhul împotriva firii păcătoase (carnale); şi acestea sunt opuse unul altuia, ca să nu faceţi ceea ce aţi voi.

Dacă sunteţi călăuziţi de Duhul, nu sunteţi sub lege." (Galateni 5:1-18)Ce înseamnă "Christos ne-a eliberat ca să fim liberi. Rămâneţi deci tari şi nu vă supuneţi iarăşi sub jugul robiei!? Galateni 5:1

Despre ce jug este vorba? De ce a fost Legea un jug?
Acum, dar, de ce ispititi pe Dumnezeu si puneti pe grumazul ucenicilor un jug pe care nici parintii nostri, nici noi nu l-am putut purta? (Fapt.15:10)
Bine, dar totuşi, Legea avea şi aspecte ce nu ar putea fi considerate un jug, nu ar fi putut salva ceva special din ACEST JUG - adică LEGEA - să zicem cele 10 porunci - omenirea?
Nu. Nimic special din Lege, nu putea salva omenirea, altfel mântuirea s-ar da pe baza aceastor fapte, era suficient să împlineşti cele 10 porunci şi erai salvat (mântuit):
"Nu lepăd harul lui Dumnezeu; căci dacă dreptatea este prin lege, atunci degeaba a murit Christos" Galateni 2:21
Iată de ce a venit Domnul Isus cu "Harul şi Adevărul", din cauza imperfecţiunii omeneşti:
căci Legea a fost dată prin Moise, dar Harul şi Adevărul au venit prin Iesus Christos. (Ioan 1:17)
Adevărul despre ce este? Despre El. Că doar El mântuieşte, prin jertfa Sa.
"... ca oricine crede în El să nu piară ... " Ioan 3:16
Harul despre ce este? Că avem un dar de la Dumnezeu:
Caci prin har ati fost mantuiti, prin credinta. Si aceasta nu vine de la voi; ci este DARUL lui Dumnezeu. Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni (Efes.2:8,9)
Cu ce s-a schimbat Legea? Cu legea christică a Iubirii
Va dau o porunca noua: sa va iubiti unii pe altii; cum v-am iubit Eu, asa sa va iubiti si voi unii pe altii. (Ioan.13:34)
Dragostea nu face rau aproapelui: dragostea deci este implinirea Legii. (Rom.13:10)

Ce înseamnă că nu suntem sub "Lege"(Galateni 5:1-18)? 

O controversă

Unii, despre cele citate declară următoarele: "Întrebarea este "Care Lege?", căci în Legea lui Dumnezeu, dată lui Israel sunt mai multe: "Legea Morală, Decalogului", adică "Cele Zece Porunci", "Legea ceremonială", "Legea Sanitară", "Legea Penală", etc.. După noi - spun ei în continuare - aici nu este vorba să nu ţii legea decalogului sau legea sanitară, ci este vorba despre legea ceremonială şi legea penală. Deci legea lui Dumnezeu trebuie ţinută, inclusiv porunca a patra, cea a sabatului, căci altfel n-ar trebui ţinute nici cele nouă, nu-i aşa?" 

Teoria cu legile distincte, nu este atât de convingătoare precum pare la prima vedere. Ştim bine că Israelul antic avea o lege complexă, care cuprindea un set mare de porunci, date de Iehova, Dumnezeul lui Israel, prin Moise. Desigur, Moise a jucat un rol de mediator. Datorita lui, Dumnezeu a ingaduit unele concesii, dar numai pana la un timp de restabilire. Domnul Isus Christos în cele consemnate în Marcu 10:5 şi Matei 19:7, când foloseşte cuvintele "a îngăduit" şi " a scris" se referă la Moise ca la un slujitor al lui Dumnezeu, care a mijlocit pentru confraţii lui cu inimi împietrite. Acordul acesta, intre Dumnezeu şi Israel, mediat de Moise, a fost scris mai apoi in sulul Legii, numindu-se Legea lui Moise, dupa cel care a mediat-o, dar şi "Legea lui Dumnezeu", după cel care a aprobat-o, aşa cum se vede şi în Luca 2:22-24,39. Deasemenea, Legea lui Moise mai este cunoscută ca "Tora".

Să vedem ce spune Cuvântul lui Dumnezeu în Neemia 9:13,14, despre această Lege?

"Te-ai coborât pe Muntele Sinai, le-ai vorbit din ceruri şi le-ai dat judecăţi drepte, legi adevărate, rânduieli şi porunci bune.

Le-ai făcut cunoscut sabatul Tău cel sfânt şi le-ai dat (ar trebui tradus mai exact "poruncit" din ebraică) prin slujitorul Tău Moise, porunci, rânduieli şi o lege." 

Vedem deci, că toate poruncile din Tora erau denumite ca: "judecăţi drepte, legi adevărate, rânduieli şi porunci bune.", care să nu uităm, au fost "poruncite" chiar de Dumnezeu.

Acum vom pune şi noi întrebarea: de ce trebuie "ţinute" numai zece, sau peste douăzeci sau treizeci, etc. (în funcţie de cum cred anumiţi oameni sau biserici) dacă toate legile din Tora au fost: "judecăţi drepte, legi adevărate, rânduieli şi porunci bune."? Care să nu uităm, au fost "poruncite" chiar de Dumnezeu. Deoarece vedem că şi celelalte legi care nu sunt dorite a fi "ţinute" sunt numite: "judecăţi drepte, legi adevărate, rânduieli şi porunci bune."! Şi de asemenea şi aceste legi, au fost numite ca "judecăţi drepte, legi adevărate, rânduieli şi porunci bune." şi au fost date tot de acelaşi Dumnezeu, nu de altcineva! 

Repetăm întrebarea în alt mod: dacă şi aceste legi sunt "judecăţi drepte, legi adevărate, rânduieli şi porunci bune.", fiind "poruncite" chiar de Dumnezeu, cum de nu trebuie ţinute? Cine ne poate spune nouă cu siguranţă, de ce, câte trebuie şi câte nu trebuie "ţinute" din aceste "judecăţi drepte, legi adevărate, rânduieli şi porunci bune." "poruncite" chiar de Dumnezeu, căci toate sunt drepte, adevărate, bune şi poruncite? Şi cine ne poate garanta nouă, dacă criteriile de selectare ale legilor ce trebuie "ţinute" - după unii - sunt corecte, şi dacă criteriile de selectare ale legilor ce nu trebuie "ţinute" sunt corecte? Doamna profetesă a Bisericii Adventiste De Ziua A Şaptea Ellen Gould White? Dacă veţi dori să căutaţi pe internet şi să navigaţi pe la foştii adventişti vă veţi convinge că nu este atât de credibilă precum pare. Ajunge doar să vezi capitolul "sanctuarul" 1841-1844 şi capitolul "uşa închisă" 1844-1851. Dacă unii aveţi curajul să credeţi în ea, de ce nu aveţi curajul să acceptaţi şi ce se spune despre ea, de către foştii adventişti, fie contemporani cu ea (DM Canright), fie de după ea Walter T. Rea?

Nu este mai bine să stăm pe principiul “Numai Scriptura!”? De ce să stăm mascaţi (dosiţi) pe (sau după) principiul "Numai EG White"?

De ce “slujba mortii”?

 

Deasemenea, întrebăm pe dragii noştrii prieteni adventişti şi sâmbătari, indiferent de confesiunile lor (BAZŞ, independenţi AZŞ, dizidenţi AZŞ, reformişti AZŞ, baptişti ZŞ, penticostali ZŞ, martori ai lui Iehova de ziua a şaptea, Biserica lui Dumnezeu ZŞ (COG) şi alte biserici de ZŞ): DE CE cu toate că aceste "judecăţi drepte, legi adevărate, rânduieli şi porunci bune", "poruncite" chiar de Dumnezeu, fiind toate drepte, toate adevărate, toate bune şi toate poruncite, totuşi au fost numite de unul dintre cei mai de seamă apostoli al Domnului nostru Isus Christos: "înscrisul ce era împotriva noastră prin poruncile lui" (Coloseni 2:14)?

Deasemenea, mai întrebăm pe dragii noştrii prieteni adventişti şi sâmbătari, indiferent de confesiunile lor (BAZŞ, independenţi AZŞ, dizidenţi AZŞ, reformişti AZŞ, baptişti ZŞ, penticostali ZŞ, martori ai lui Iehova de ziua a şaptea, Biserica lui Dumnezeu ZŞ (COG) şi alte biserici de ZŞ): DE CE cu toate că cele ZECE PORUNCI (DECALOGUL) sunt şi ele "judecăţi drepte, legi adevărate, rânduieli şi porunci bune.", "poruncite" chiar de Dumnezeu, fiind toate drepte, toate adevărate, toate bune şi toate poruncite, totuşi au fost numite de unul dintre cei mai de seamă apostoli al al Domnului nostru Isus Christos: "SLUJBA MORŢII, în litere, gravată în litere pe pietre" (2Corinteni 3:7)?

Că aici este vorba într-adevăr de cele zece porunci, gravate pe piatră, şi nu de legea ceremonială, arată clar contextul, şi anume că faţa lui Moise strălucea, compară 2Corinteni 3:7-13 cu Exodul 34:29-35.

Deasemenea, întrebăm pe dragii noştrii prieteni adventişti şi sâmbătari, indiferent de confesiunile lor (BAZŞ, independenţi AZŞ, dizidenţi AZŞ, reformişti AZŞ, baptişti ZŞ, penticostali ZŞ, Biserica lui Dumnezeu ZŞ (COG) şi alte biserici de ZŞ): DE CE cu toate că acele "judecăţi drepte, legi adevărate, rânduieli şi porunci bune.", "poruncite" chiar de Dumnezeu, fiind toate drepte, toate adevărate, toate bune şi toate poruncite, totuşi au fost numite de un altul (ca să nu puteţi spune că apostolul Pavel a fost extermist), dar tot dintre cei mai de seamă apostoli al Domnului nostru Iesus Christos: "Un jug pe care nici noi, nici părinţii noştrii nu l-au putut purta" (Fapte 15:10)? Că aici este vorba despre Legea lui Moise şi nu despre altceva, reiese din Fapte 15:5.

Întrebăm din nou pe dragii noştrii fraţi: de ce CELE ZECE PORUNCI au fost numite SLUJBA MORŢII (2Corinteni 3:7)?

O LEGE PERFECTĂ; DAR NEPUTINCIOASĂ

 

Un răspuns biblic: O LEGE PERFECTĂ nu poate mântui un om păcătos, doar îl poate condamna

 

Iată de ce Domnul Isus a venit cu "Harul şi Adevărul":

căci Legea a fost dată prin Moise, dar Harul şi Adevărul au venit prin Iesus Christos. (Ioan 1:17)

Noi spunem, că pentru aceea, deoarece Legea a fost perfectă şi omul a fost imperfect, decăzut, deci nici un om imperfect nu a fost capabil să împlinească în mod perfect o lege perfectă şi astfel să trăiască şi să nu aibă păcat, chiar dacă a avut şi s-a străduit să împlinescă CELE ZECE PORUNCI sau LEGEA, căci nimeni nu a împlinit legea în sens perfect, în afară de Fiul lui Dumnezeu, Domnul nostru şi astfel Legea, fie ea numai chiar şi "Cele Zece Porunci" condamna omul la osândă, la moarte (1Ioan 1:8-10):

"Dacă zicem că n-avem păcat, ne înşelăm singuri şi adevărul nu este în noi.

Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească de orice nedreptate.

Dacă zicem că n-am păcătuit, Îl facem mincinos şi Cuvântul Lui nu este în noi."

De aceea nici CELE ZECE PORUNCI, nici LEGEA nu puteau salva pe nimeni de la moarte, doar Dumnezeu, prin harul Său. Totuşi, chiar şi în aceste condiţii Legea blestema pe oricine, spunând că este blestemat oricine nu va împlini toată legea (Deuteronom 27:26). Astfel, fiindcă toţi israeliţii erau sub blestemul legii şi naţiunile deasemenea sub blestemul păcatului strămoşesc (adamic), era în mod absolut necesar să vină un mântuitor, trimis de la Dumnezeu, care să răscumpere omul israelit de sub blestemul legii şi pe păgâni (dar şi pe israeliţi) de sub blestemul păcatului strămoşesc. Numai Dumnezeu putea salva omul, fie el israelit, fie el păgân. Omul nu se putea salva singur prin meritele lui, numai prin credinţa în Dumnezeu. De aceea era necesar ca cineva să ridice blestemul de pe oameni, luând asupra sa blestemul. Fiul lui Dumnezeu, Domnul nostru Isus Christos a luat asupra Sa blestemul pe Golgota, de aceea nimeni nu poate fi mântuit numai prin El, căci El a luat asupra Sa păcatele şi blestemul lumii întregi. El este acela care a fost rânduit de Dumnezeu Tatăl, pentru mântuirea din păcat şi din moarte a oamenilor temători de Dumnezeu. Dacă crezi în Isus Christos şi asculţi de El, eşti mântuit, dacă nu, eşti pierdut…

O JERTFĂ PERFECTĂ CARE SALVEAZĂ (MÂNTUIEŞTE)

 

NU LEGEA LUI DUMNEZEU A SALVAT OMENIREA, CI O JERTFĂ PERFECTĂ

 

Jertfa “Mielului lui Dumnezeu” este de ajuns pentru Mântuire

Cei care nu se încred în mod deplin în moartea Lui ispăşitoare, şi pe lângă Christos mai caută şi alte căi sau moduri de salvare, ca şi cum harul lui Dumnezeu, arătat prin moartea de ispăşire a lui Christos nu ar fi de ajuns, ci ar trebui completat, aceia de fapt, cad din har, deoarece leapadă măreţul har mântuitor:

"Nu lepăd harul lui Dumnezeu; căci dacă dreptatea este prin lege, atunci degeaba a murit Christos" Galateni 2:21

Aici este vorba, tocmai despre aspectul că dacă pentru a putea fi salvat omul păcătos, cele zece porunci (SLUJBA MORŢII, ÎN LITERE, GRAVATĂ ÎN LITERE PE PIETRE 2Corinteni 3:7!) sau altceva din antica Lege Israelită în general (ÎNSCRISUL CE ERA ÎMPOTRIVA NOASTRĂ PRIN PORUNCILE LUI! Coloseni 2:14) ar putea înlocui valoarea jertfei morţii de răscumpărare al Domnului nostru Isus Christos, atunci de fapt Christos ar fi murit degeaba şi fără sens, căci cele zece porunci (SLUJBA MORŢII, ÎN LITERE, GRAVATĂ ÎN LITERE PE PIETRE 2Corinteni 3:7!) sau altceva din antica Lege Israelită în general (ÎNSCRISUL CE ERA ÎMPOTRIVA NOASTRĂ PRIN PORUNCILE LUI Coloseni 2:14!) ar fi suficient de puternic ca să ne mântuie de sub blestem, păcat şi moarte.

De aceea, harul nespus de mare al lui Dumnezeu, dat nouă prin jertfa scumpă a Fiului Său, este îndestulătoare şi perfectă pentru oamenii ce înţeleg păcătoşenia şi nimicnicia lor şi ştiu aprecia acest mare şi scump sacrificiu, dat atât din partea lui Dumnezeu, ca Părinte care şi-a dat la moarte propriul Fiu pentru a satisface legea divină: "viaţă pentru viaţă", cât şi din partea Fiului lui Dumnezeu, care deşi fiind fără de păcat, a suferit batjocura, chinul şi agonia morţii în favoarea unor nenorociţi de păcătoşi ca noi.

Jertfa de răscumpărare oferită de Dumnezeu fiind perfectă, nu trebuie completată sau ajustată cu diferite legi sau ceremonii (circumcizie, sabat, sărbători, jertfe, rugăciuni, bani, etc.). 

CONTROVERSA ÎNCHISĂ DEFINITIV

 

Hotararea apostolilor este dreapta şi ajunge atât pentru a închide orice controversă despre LEGE

 

Înţelegând valoarea mare şi scumpă a jertfei de răscumpărare, şi înţelegând păcătoşenia, nimicnicia şi depravarea firii rasei umane, deci şi al rasei lor israelite şi al lor personal, este de înţeles deci, de ce apostolii nu au dorit să pună nimic care să poată părea un jug (Fapte 15:10) sau o greutate (Fapte 15:28) pe gâtul ucenicilor. Căci este de înţeles, de ce este sfântă şi binecuvântată ţinerea unei zile săptămânale de odihnă acolo unde fiecare om ţine aceeaşi zi de odihnă, şi deasemenea este de înţeles, de ce este un jug şi o greutate ţinerea unei zile de odihnă, care să nu concorde cu ziua de odihnă a majorităţii comunităţii în care trăieşti. Oare adventiştii, sâmbătarii şi chiar duminecarii sinceri nu se plâng şi nu se chinuie în spiritul lor, deoarece văd şi simt că nu pot ţine ziua lor de odihnă şi alte asemenea prescripţii de acest gen, aşa cum le-ar place lor? Şi ei aşa simt că au călcat legea lui Dumnezeu şi astfel au păcătuit în faţa Celui Prea Înalt. Dar alţii care nu sunt sinceri, încalcă în mod grosolan şi făţarnic, pe ascuns sau în mod deschis legile fixate de ei, făcându-şi anumite "portiţe" şi nu simt nici cea mai mică jenă. Ipocriţii!

Dar Dumnezeu este mare în iubirea şi în harul Său! Pe Dumnezeu nu-l putem privi aşa, cum l-a privit profetul Iona, până ce a fost mustrat (Iona 4:1-11), sau ca cel care a fost şi este numit "fericitul Augustin", sau cel care a fost numit "stăpânul Genevei", reformatorul Jean Calvin, care au predicat, ca şi cum Dumnezeu ar regiza totul, pe unii în paradis iar pe alţii în foc. Atunci ce face Satan Divolul? Stă şi se uită, cum îi face Dumnezeu "meseria"? Nici nu putem pretinde de la Dumnezeu, să fie un Dumnezeu arhirigid, care atunci când a dat o lege, atunci să nu o poată schimba, orice ar fi… În loc ca să facem dintr-o lege a lui Dumnezeu, de exemplu din sabat un idol (viţel de aur în sens spiritul), şi să ne închinăm şi să slujim ei cum au făcut bătrânii, fariseii şi cărturarii evrei de pe timpul Domnului si Mantuitorului nostru Isus Christos, mai degrabă să ne închinăm şi să slujim Legiuitorului, adică Creatorului nostru, acceptând suveranitatea (atotputernicia) lui Dumnezeu atât peste oameni, cât şi peste legile date oamenilor. Sau vom putea noi comanda lui Dumnezeu, luându-ne la ceartă cu El, de ce dai asta, de ce schimbi asta?

RECLAMAŢII PĂGUBOASE

 

Reclamaţiile ulterioare despre LEGE sunt nejustificate şi neântemeiate

"Cum, tu ca creştin nu ţii legea? Eşti curvar? Eşti ucigaş? Etc. Sunt convins că nu. Cel puţin nu intenţionat. Nu înţeleg, de ce numai porunca a patra ar fi o excepţie?"

Păi, nici porunca a patra nu este o excepţie, căci noi le ţinem pe toate cele zece, având o lege a odihnei în noi, care arată că avem nevoie de odihnă, atât zilnică, cât şi săptămânală şi chiar mai mult, pentru că săbrătorile lunilor noi, asta dădeau, o zi de odihnă în plus, din când în când (periodic). Nu de aceea ţinem cele zece porunci la care se referă criticii, pentru că se regăsesc în Legea lui Moise, numită şi "SLUJBA MORŢII, ÎN LITERE, GRAVATĂ ÎN LITERE PE PIETRE" (2Corinteni 3:7 !), ci pentru că spiritul lor se regăseşte în Legea lui Christos, cea a Noului Testament, într-o altă abordare.

Dacă "sfârşitul Legii este Christos" (Rom 10:4), atunci Christos însuşi este Legea (1Corinteni 9:21), înlocuind de fapt atribuţiile din Legea lui Moise, printr-o altă abordarea a lor.

Această nouă abordare a Legii este definită în felul următor:

Dragostea nu face rău aproapelui: dragostea deci este împlinirea Legii. (Rom.13:10)

Ce înseamnă asta? Înseamnă că dacă iubeşti în sens christisc (adică după modelul lăsat de Christos), nu mai ai nevoie ca tot timpul să ţi se spună de către cineva sau ceva "să nu ucizi, să nu furi, să nu minţi," etc.. Ar fi chiar ofensator să auzi spunându-ţi-se aşa ceva.

În toate ţările comuniste din Europa a fost o schimbare de regim şi s-a dat o nouă constituţie. Ştim că atât în constituţia comunistă, cât şi în cea democratică, este interzis să treci graniţa ţării în mod fraudulos, sau să necinsteşti simbolurile statului (de exemplu să scuipi pe steagul ţării, sau să te urinezi, să faci excremente pe el în public, etc.). Nu de aceea nu trecem graniţa în mod fraudulos şi nu necinstim simbolurile statului, pentru că sunt interzise în vechea constituţie comunistă, ci pentru că sunt interzise în noua constituţie democratică. Din punct de vedere legal, vechea constituţie comunistă nu mai are nici o putere judecătorească, căci pur şi simplu nu mai există. Dacă vechea constituţie comunistă ar mai exista, atunci cu siguranţă că comunismul şi nu democraţia ar fi la putere. 

Deci nici un comunist nu-şi poate face de cap cu vechea constituţie, numai pentru că anumite legi sunt identice şi se regăsesc, atât în vechea constituţie comunistă, cât şi în noua constituţie democratică. Acest raport există şi între Legea lui Moise şi Legea lui Christos. Nu de aceea trebuie ţinute pentru că au fost atunci şi acolo, ci pentru că sunt aici şi acum.

Bine, dar nu este mai bună o zi de odihnă pentru toată lumea, aşa cum a stabilit-o Dumnezeu, sâmbăta şi nu duminica?

Tocmai asta e, că odihna e bună şi trebuie ţinută, dar nu oricum şi nu după cum şi când vrem noi să impunem şi după capul nostru, cum ne duce mintea imperfectă, ci cum vrea Dumnezeu.

Dacă ar fi să ţinem o zi de odihnă în sensul vechiului sabat literal din Israel, atunci ar trebui să o ţinem după legea lui Dumnezeu, aşa cum a fixat Dumnezeu sabatul în Legea Sa, fără să aprinzi focul şi fără să umblii fără rost - adică să nu te deplasezi fără un motiv rezonabil, nici chiar în localitate (Exod 35:2,3, Isaia 58:13-14). Iar unii dintre rabinii evrei cred că aici intră şi o interdicţie sexuală şi vorbăria  (vorba prea multă). Aceştia nu fac sex şi nu vorbesc la telefon, nu folosesc nici o aparatură (de încălzit, preparat cafea, etc.) nu călătoresc cu maşina personală sau cu mijloacele de transport şi nu acceptă nici un serviciu de la cei care fac astfel de munci în sabat (poliţie, medici, pompieri, instalatori, cei de la diferite întreţineri, etc.), suportând disconfortul sau chiar paguba, dacă arde sau se strică ceva (spunea cineva că unul care a vrut să facă ca ei, a aruncat un camion de unt, pentru că i s-a defectat sistemul frigorific vara).

Iată cum trebuie ţinut sabatul după Isaia 58:13 în VDC şi BOR: Dacă îţi vei opri piciorul în ziua Sabatului ca să nu-ţi faci gusturile tale în ziua Mea cea sfântă; dacă Sabatul va fi desfătarea ta, ca să sfinţeşti pe Domnul, slăvindu-L, şi dacă-L vei cinsti neurmând căile tale, neîndeletnicindu-te cu treburile tale şi nededându-te la flecării,

Daca iti vei opri piciorul tau in ziua de odihna si nu-ti vei mai vedea de treburile tale in ziua Mea cea sfanta, ci vei socoti ziua de odihna ca desfatare si vrednica de cinste, ca sfintita de Domnul, si vei cinsti-o, fara sa mai umbli, fara sa te mai indeletnicesti cu treburile tale si fara sa mai vorbesti desertaciuni,

 

Ori ceea ce se face acum, numindu-se sabat în sens literal, în multe cazuri nu este decât un simulacru de sabat literal, un sabat nu literal, cum a fost în Israel, ci un sabat liberalizat şi dacă sabatul se poate liberaliza după cum îi taie omului sau bisericilor prin cap, atunci toate celelalte nouă legi din cele zece porunci (decalog) se pot şi ele liberaliza (împlini după bunul plac, adică parţial).

Nu se poate dovedi din Scripturi, că creştinii au un sabat literal, ca cel din Vechiul Testament, cum doresc unii, sau unul liberalizat (duminicizat) cum doresc alţii, ci unul spiritual, prin Domnul nostru Isus Christos, în care toate lucrurile vechi se duc şi se fac noi, după cum doreşte Dumnezeu: un sabat nu numai pentru trupul de carne, ci şi pentru minte, care nu depinde de o anume zi, aşa cum nici circumcizia spirituală nu depinde de prepuţul carnal, căci dacă există o circumcizie spirituală, care totuşi să nu depindă de prepuţul carnal, atunci există şi un sabat spiritual, care să nu depindă de o anume zi şi cu toate aceste să fie spre slava, lauda şi gloria lui Dumnezeu Tatăl, prin Isus Christos:

1. Unde arată Scriptura despre înnoirea lucrurilor vechi?

"Căci dacă cineva este în Christos, este o creaţie nouă; cele vechi s-au dus; iată, toate s-au făcut noi.

Şi toate acestea sânt de la Dumnezeu…" 2Corinteni 5:17,18

2. Unde arată Scriptura o circumcizie spirituală?

"În El aţi fost circumcişi, nu cu o circumcizie făcută de mână, ci cu circumcizia lui Christos, în dezbrăcarea de trupul firii păcătoase (gr.carnale)" Coloseni 2:11

3. Unde arată Scriptura un sabat (repaus, odihnă) spiritual?

"Căci, dacă Iosua le-ar fi dat odihna, Dumnezeu n-ar mai vorbi după aceea de o altă zi.

Rămâne deci o odihnă ca de sabat pentru poporul lui Dumnezeu.

Fiindcă cine a intrat în odihna Lui, s-a odihnit şi el de lucrările lui, cum S-a odihnit Dumnezeu de ale Sale.

Să ne grăbim deci să intrăm în odihna aceasta, pentru ca nimeni să nu cadă, urmând acelaşi exemplu de neascultare de cuvânt" Evrei 4:8-11.

4. Ce altceva s-a mai dus şi s-a înnoit, sau se va înnoi?

a)Legea lui Dumnezeu, dată prin Moise, a fost înnoită cu Legea lui Dumnezeu dată prin Christos (Romani 10:4; Evrei 7:12)

b)Preoţia Aronică a marilor preoţi, a fost înnoită cu preoţia după rânduiala lui Melchisedec, şi dată lui Christos (Evrei 4:5,6, Evrei 7:14)

c)Preoţia levitică a fost înnoită cu preoţia creştinilor (1Petru 2:9, Apocalipsa 20:6

d)Israelul carnal a fost înnoit a fi un Israel spiritual (Romani 9:6,26; Galateni 6:15,16)

e)Vechiul Ierusalim, a fost înnoit a fi Noul Ierusalim (Apocalipsa 21:2)

f)vechiul cer şi pământ v-a fi înnoit într-un cer nou şi un pământ nou (2Petru 3:13; Apocalipsa 21:4)

g)Semnul poporului antic al lui Dumnezeu, care a fost sabatul, a fost schimbat în noul popor al lui Dumnezeu cu semnul iubirii (Ezechiel 20:12; Ioan 13:34,35)

Într-adevăr, Dumnezeu v-a face toate lucrurile noi (Apocalipsa 21:5)!

În armonie cu toate acestea înţelegem de ce a putut fi apostolul Pavel atât de larg în sfatul său cu privire la ţinerea unei zile:

"Unul socoteşte o zi mai presus decât alta; altul socoteşte toate zilele la fel. Fiecare să fie deplin convins în mintea lui." (Romani 14:5)

Desigur vin criticii şi spun că aici apostolul se referă la ţinere de sărbători şi nu de sabat, dar întrebarea este, de ce nu a spus atunci aşa:

"Unul socoteşte o sărbătore mai presus decât alta; altul socoteşte toate sărbătorile la fel. Fiecare să fie deplin convins în mintea lui." Căci, dacă s-ar referi aici la largheţea sa în a ţine sărbători, n-ar mai fi scris ca o mustrare, asfel:

"Voi ţineţi zile, luni, vremuri şi ani.

Mă tem pentru voi să nu fi lucrat în zadar printre voi." (Galateni 4:10,11)

Mai mult decât atât, întrebăm:

DE CE în tot Noul Testament nu a fost mustrat nimeni pentru sabatul de ziua a şaptea? Şi mai întrebăm, de ce chiar din contră, li s-a atras atenţia ucenicilor ca nimeni să nu fie mustrat pentru sabate, sărbători, luni noi sau pentru alte prescripţii ale legii ce puteau fi neglijate?

"Deci nimeni să nu vă judece cu privire la mâncre sau la băutură, sau cu privire la o zi de sărbătore, sau lună nouă, sau sabate, 

care sunt o umbră a lucrurilor viitoare, dar trupul este al lui Christos" Coloseni 2:16,17

Ce vrea să spună apostolul aici prin expresia "dar trupul este al lui Christos"? El vrea să spună că trupul omului credincios este răscumpărat de Christos, din păcat şi din moarte şi astfel, este proprietatea lui Christos şi că Dumnezeu I-a dat dreptul, ca Christos să guverneze acest trup, în alt mod, mai superior decât acest trup a fost guvernat de legea antică (compară cu Matei 5:21-48).

În armonie cu acestea înţelegem de ce apostolul Pavel a insistat pe lângă robi să fie supuşi stăpânilor lor în toate, nefăcând nici cea mai mică aluzie, că sâmbăta sau duminca, ei ar trebui să facă o excepţie, de a nu munci (Coloseni 3:22). Şi asta, tocmai ca evanghelia să nu aibă nici o piedică în calea ei. Apostolii nu ar fi exclus pe nici un sclav creştin de la părtăşia lor doar pentru că acesta nu putea ţine sabatul sau duminica, deoarece ştiau că valoarea sângelui Domnului Iesus, este mai mare ca valoarea ţinerii unei zile. Deoarece prin evanghelie era vestită marea jertfă de ispăşire şi puterea ei mântuitore asupra celor ce cred, ei nu au adăugat la ea doar lucrurile necesare (Fapte 15:28,29). Dacă sabatul de ziua a şaptea sau de duminica ar fi fost indispensabil şi prin urmare necesar, cu siguranţă că era trecut pe listă.

Frumusetea libertăţii oferită de Dumnezeu Tatăl, prin Domnul Isus Christos

 

 Sabatul a fost făcut pentru om şi nu viceversa (invers). Se pare că aici susţinătorii unei anumite zile (fie sâmbăta sau duminica), au un mare lapsus de logică. În prim plan era odihna. Unii n-au înţeles-o şi ţinerea unei zile nu le-a folosit absolut deloc, chiar dacă au ţinut-o scupulos.

Astfel stând lucrurile putem spune că nu avem o zi de odihnă? Nu. Creştini au un sabat spiritual, care valorează mai mult decât un sabat literal sau sabat liberalizat (duminicizat). Spunem asta, deoarece am întâlnit sau am auzit de adventişti, sâmbătari şi duminicari, care deşi ţineau sabatul sau duminica totuşi de la caz la caz minţeau, furau, curveau, se îmbătau, fumau, erau avizi, unii au ajuns la spitalul de psihiatrie (chiar şi adventişti, cunosc cel puţin 5 cazuri la ora scrierii acestui material), unii au murit deoarece în celelalte zile decât sâmbăta şi duminica s-au suprasolicitat la lucru, alţii chiar au violat şi au ucis. I-a putut ajuta pe ei sabatul sau duminica, ca să nu păcătuiscă? Desigur, nu toţi adventiştii, sâmbătaarii şi duminicarii sunt la fel, dar au fost şi sunt cazuri grave printre ei, cu toate că săracii se străduiesc să ţină datinile şi obiceiurile religioase strămoşeşti…

Dar dacă aceşti oameni s-ar fi încrezut, sau s-ar încrede în Christos, El I-ar fi putut ajuta şi îi poate ajuta. 

De aceea, acei copii ai lui Dumnezeu, care sunt născuţi din nou din apă şi din Duh, ştiu prin Duhul lui Dumnezeu dat prin Christos că atât odihna trupului, cât şi odihna minţii este sfântă, bună, folositoare şi de trebuinţă, de aceea ei nu întrec măsura în a se extenua atât fizic, cât şi mintal şi dau trupului şi minţii lor odihna cuvenită (zilnică şi săptămânlă), odihnindu-se suficient, în funcţie de timpul lor şi ziua lor liberă. Pentru ei nu este o problemă ziua, căci Christos I-a iertat şi eliberat, şi I-a transferat într-un domeniu legal al regatului libertăţii şi iubirii (Iacov 1:25; Colose 1:13,14). Unii se pot odihni poate numai duminica, ca majoritatea oamenilor, alţii, care lucreză în două, trei sau patru schimburi se odihnesc atunci când pot. Pentru Christos nu are importnţă când te odihneşti, ci cum te odihneşti şi cum îţi trăieşti viaţa, în păcat sau în curăţie? Tot la fel este şi cu ziua de cult, pentru Christos nu este atât de important când, şi în ce zi formezi cu fraţii tăi biserica (adunarea, gr. ekklesia), ca să te închini lui Dumnezeu, ci cum te închini Tatălui Său, în adevăr şi curăţie, sau în neadevăruri şi păcat? Ceea ce contează cu adevărat este: eşti tu născut din nou, prin Duhul şi Cuvântul lui Dumnezeu (Ioan 3:3,7, 14-21)?

Pentru credincioşii din ţările musulmane, care nu se pot odihni duminica, căci musulmanii se odihnesc vinerea şi duminica lucră, nu ar trebui să fie o problemă să se odihnească şi ei atunci şi să aibă părtăşia creştină vinerea, sau şi duminica, dacă pot, căci dacă poţi, poţi să faci din toate zilele zile de cult… tot aşa este şi cu sâmbăta pentru cei din Israel, căci creştinii atunci au liber.

 

 

BAZELE INTELIGENŢEI ŞI PRICEPERII

 

Inteligenţa şi priceperea vin din studiul complet al Bibliei, bazat pe o credinţă sinceră, pe repetarea celor citite şi pe memorizarea lor.

Dumnezeu spune prin profetul din Vechiul Testament că înţelepciunea şi priceperea sunt un izvor de mântuire, alături de frica de Iehova. Adevărul trist este că dacă nu ai înţelepciune şi pricepere, chiar dacă eşti credincios, eşti un credincios habotnic, şi această credinţă este una deformată, credulă, care nu este acceptată de Dumnezeu, spre mântuire. De aceea saducheii, fariseii şi cărturarii - deşi au fost credincioşi - au fost respinşi, şi încă în mod drastic. De unde să ai suficientă cunoaştere dacă nu cunoşti Sfintele Scripturi? 

Care a fost reproşul lui Dumnezeu: Piere poporul meu din lipsă de cunoştinţă. Unde era această cunoştinţă? În Cuvântul Său.

Domnului Isus, a confirmat ce spunea Dumnezeu zicând opozanţilor Săi, că fie nu cunosc, fie nu cred Sfintele Scripturi.

Un proverb englez ne spune că puţină cunoaştere este un lucru periculos. AŞADAR, CUNOAŞTEREA COMPLETĂ ESTE BAZA ILUMINĂRII; DUPĂ CUM REPETIŢIA ESTE MAMA ÎNVĂŢĂTURII, IAR MEMORIA CUNOAŞTERII DOBÂNDITE CORECT ESTE BAZA RAŢIUNII.

 

Dumnezeu nu degeaba a avertizat poporul că el piere din lipsa de cunoştinţă.

Mulţi sâmbătari şi duminicari se pierd în argumente, fiindcă nu au o bază corectă pentru cunoaştere, învăţare şi raţiune, necunoscând toate textele Bibliei sau nefiind capabili să le accepte aşa cum sună ele.

 

Sa meditam înca odata la cele scrise

"Şi voi eraţi morţi în greşelile şi păcatele voastre,în care trăiaţi odinioară, după mersul lumii acesteia după domnul puterii văzduhului (adică Satan Diavolul), a duhului care lucrează acum în fiii nescultării.

Între ei eram şi noi toţi odinioară, când trăiam în poftele firii noastre păcătoase, făcând lucrurile voite şi gândite de firea păcătoasă şi eram din fire copii ai mâniei, ca şi ceilalţi.

Dar Dumnezeu care este bogat în îndurare, peste dragostea Lui cea mare cu care ne-a iubit,

Măcar că eram morţi în greşelile noastre, ne-a adus la viaţă împreună cu Christos: prin har sânteţi mântuiţi.

El ne-a înviat împreună şi ne-a pus să stăm împreună în locurile cereşti, în Christos Iesus,

ca să arate în veacurile viitoare nemărginitele bogăţii ale harului Său, în bunătatea lui faţă de noi, în Christos Iesus.

Căci prin har sânteţi mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de al voi, ci este darul lui Dumnezeu:

nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni.

Căci noi sântem lucrarea Lui şi am fost creaţi în Christos Isus pentru fapte bune pe care Dumnezeu le-a pregătit mai dinainte, ca să umblăm în ele.

De aceea aduceţi-vă aminte că odinioară eraţi păgâni din naştere, numiţi necircumcişi de către aceia care se numesc circumcişi, în carne, de mâna omului;

că în timpul acela eraţi fără Christos, fără drept de cetăţenie în Israel, străini de legămintele făgăduinţei, fără nădejde şi fără Dumnezeu în lume.

Dar acum, în Christos Isus, voi care odinioară eraţi depărtaţi, aţi fost apropiaţi prin sângele lui Christos.

Căci El este pacea noastră, care din doi a făcut unul şi a surpat zidul de la mijloc al despărţiturii

şi în trupul lui a înlăturat vrăjmăşia dintre ei, legea poruncilor în rânduielile ei, ca să facă pe cei doi să fie în El însuşi un singur om nou, făcând pace;

şi a împăcat pe cei doi cu Dumnezeu într-un singur trup, prin cruce prin care a nimicit vrăjmăşia.

El a venit astfel să aducă vestea bună a păcii vouă celor care eraţi departe şi pace celor care erau aproape,

Căci prin El şi unii şi alţii avem intrare la Tatăl, printr-un singur Duh.

Aşdar voi nu mai sânteţi nici străini, nici locuitori vremelnici, ci sunteţi împreună cetăţeni cu sfinţii, oameni din casa lui Dumnezeu,

Fiind zidiţi pe temelia apostolilor şi a prorocilor, piatra din capul unghiului fiind Isus Christos Însuşi

În El, toată clădirea, bine alcătuită, creşte ca să fie un templu sfânt în Domnul.

Şi prin El şi voi sânteţi zidiţi împreună, ca să fiţi o locuinţă a lui Dumnezeu, în Duhul." Efeseni 2:1-22

Fie, ca Dumnezeu Tatăl să ne lumineze pe toţi, prin Domnul nostru Isus Christos. Aleluia! Amin!

Să învățăm Cuvântul lui Dumnezeu și să-l ascultăm, dar nu cum au făcut evreii! (Ieremia 6:16,17)

ARGUMENTE FALSE

 

Biblia arată clar că Dumnezeu poate revoca Cuvântul Său dat sau legile sale. 

Cazul profetului Iona arată clar că Dumnezeu şi-a revocat Cuvântul Său, atunci când evenimentele au luat o altă întorsătură, una favorabilă iertării.

Domnul Isus a arătat clar că Legea şi Profeţii au ţinut pănâ la Ioan, deci au fost revocate, de aceea azi, Dumnezeu nu mai cere nimănui să ucidă pe curvari, idolatri sau vrăjitori.

Biblia mai spune că va fi o reânnoire a lucrurilor şi arată clar că sabatul şi sărbătorile lunilor noi, în care nu se lucra, ci erau zile ale odihnei şi bucuriei, vor fi reinaugurate (rededicate, reinstalate pentru scopul lor original).

Biblia mai arată clar că cei care forţează mâna lui Dumnezeu, nu sunt aprobaţi. Nu poţi impune, ce El nu impune. Toate au timpul lor şi Dumnezeu cunoaşte şi inaugurează acele timpuri.

Două argumente false ce sunt aduse contra sabatului spiritual

Argumentul gresit nr. 1

Matei 5:17,18 "Să nu gândiţi că am venit să desfiinţez Legea sau Prorocii; am venit nu să desfiinţez, ci să împlinesc (nota de subsol: să dau împlinirea ei). Căci adevărat vă spun, cât timp nu va trece cerul şi pământul, nu va trece o iotă sau o frântură de literă din Lege, până nu se vor împlini toate." 

Ce a vrut Christos să spună prin: "până nu se vor împlini toate"? Să luăm de exemplu o profeţie ca cea din Mica 5:2 prin care se prorocea unde urma să se nască Christosul (Mesia). Când Mesia într-adevăr s-a născut acolo, profeţia s-a împlinit şi a trecut, căci o profeţie se împlineşte o singură dată. Prin urmare noi nu mai aşteptăm împlinirea profeţiei din Mica 5:2, deoarece ea sa împlinit. 

Tot în acest sens, Christos a împlinit Legea lui Dumnezeu, dată prin Moise, şi Legea a trecut, ca şi profeţia din Mica 5:2. Căci nu fără motiv, Spiritul cel Sfânt al lui Dumnezeu, inspiră pe apostolul Petru să numească Legea ce a trecut astfel: "Un jug pe care nici noi, nici părinţii noştrii nu l-au putut purta" Fapte 15:10. Nici un om nu a fost capabil să ducă acest jug în mod perfect, în afară de Christos. De aceea consecinţa aspră a călcării Legii era gravă: blestemul. Şi deoarece nici un om nu a fost perfect ca Christos, fiecare om de sub Lege era până la urmă blestemat de Lege.

"Căci toţi cei care se întemeiază pe faptele legii sânt sub blestem, pentru că este scris: "Blestemat este oricine nu stăruie în toate lucrurile scrise în cartea legii, ca să le facă".

Dar că nimeni nu este îndreptăţit înaintea lui Dumnezeu prin lege, este evident, căci "cel drept va trăi prin credinţă". Legea însă nu se intemeiază pe credinţă, ci: "Acela care va face aceste lucruri, va trăi prin ele."

Christos ne-a răscumpărat din blestemul legii, făcânduse blestem pentru noi - fiindcă este scris: blestemat este oricine este atârnat pe lemn -" Galateni 3:10-14

Prin urmare Christos nu spune că Legea lui Moise şi Prorocii nu vor trece niciodată, ci că vor trece atunci când vor fi împlinite, şi punctul central stă tocmai în această frază omisă de adventişi şi sămbătari cu atâta uşurinţă: "până nu se vor împlini toate" (!)

Dacă fraza "până nu se vor împlini toate" nu s-a împlinit încă, înseamnă că Christos nu a împlinit încă nici Legea, nici Prorocii şi atunci într-adevăr acestea mai trebuie împlinite de noi păcătoşii. Dar atunci cum putea apostolul Pavel, unul dintre cei mai importanţi apostoli să declare, fiind inspirat de Spiritul cel Sfânt al lui Dumnezeu:

"A şters înscrisul care era împotriva noastră prin poruncile lui şi l-a luat din cale pironindu-l pe cruce." Coloseni 2:14, compară cu Deuteronom 27:26 şi Iacov 2:8-12!

"Dar că nimeni nu este îndreptăţit înaintea lui Dumnezeu prin lege, este evident, căci "cel drept va trăi prin credinţă". Galateni 3:11

Căci Christos este sfârşitul legii, pentru îndreptăţirea oricărui credincios." Romani 10:4

"Astfel, legea ne-a fost îndrumătorul nostru spre Christos, ca să fim îndreptăţiţi prin credinţă.

După ce a venit credinţa, nu mai sântem sub îndrumător." Galateni 3:24,25

"dar când a venit împlinirea timpului, Dumnezeu a trimis pe Fiul Său, născut din femeie, născut sub lege, ca să răscumpere pe cei de sub lege, ca să căpătăm înfierea." Galateni 4:4,5

Argumentul gresit nr 2

Isaia 66:23 "Şi de la lună nouă la lună nouă, de la sabat la sabat, orice făptură (tradus din ebraică, mai exact şi literal este "orice carne") va veni să se închine înaintea Mea, zice DOMNUL (DOMNUL tradus din ebraică, mai exact şi transliterat este Iehova."

Dacă citim tot contextul putem observa că este o profeţie despre viitor şi se referă la cei de pe noul pământ (compară cu Isaia 66:22), căci aşa cum va fi un cer nou, tot aşa va fi şi un pământ nou. Toate lucrurile vor fi atunci reaşezate, în făgaşul lor normal. Fiindcă atunci va fi o singură ţară şi o singură religie pe tot pământul înnoit, este şi normal ca toţi oamenii să aibă aceeaşi sărbătoare a lunii noi şi aceeaşi zi de odihnă, cea a sabatului.

Dar atunci, n-ar trebui ţinut sabatul de pe acum? Dacă punem problema astfel, de ce numai sabatul şi nu şi lunile noi, căci şi acelea vor trebui ţinute? Însă Scriptura spune clar ca nimeni să nu ne judece cu privire la luni noi şi sabate, adică nimeni dintre noi, sau din afara noastră nu are autoritatea (dreptul dat de Dumnezeu) să impună ceea ce Christos şi apostolii nu au impus şi astfel să ispitească pe Dumnezeu (Fapte 15:10). 

Dumnezeu nu a impus atunci, în timpul apostolilor o zi, pentru că ştia că mulţi nu vor putea-o duce în condiţiile acelea de spiritualitate mizeră şi deplorabilă ale lumii păgâne sclavagiste, când viaţa sclavilor era la cheremul sclavagiştilor şi atârna deseori de un fir de păr în ochii unora dintre stăpânii sclavagişti. Chiar şi acum când ne lăudăm cu civilizaţia noastră, în multe părţi ale globului sunt situaţii mizerabile şi scandaloase, când unii asupresc pe săraci (spiritual, fizic şi economic) şi se lăfăie în bogăţii şi alţii efectiv mor literalmente de foame. 

Dumnezeu a dat deci un sabat spiritual, ştiind că poporul Său sfânt se va şti folosi de el, după harul dat fiecăruia. Cine impune acum o zi, spunând că dacă nu o ţii ca el îţi vei pierde viaţa veşnică, o ia înainte şi nu rămâne la harul lui Dumnezeu, ba mai mult, nesocoteşte jertfa lui Christos, ca şi cum jertfa lui Christos nu ar fi suficient de mare şi oarecum ar trebui completată, sau ajustată prin nişte fapte. 

Întrebăm pe adventiştii şi pe sâmbătarii umili şi sinceri cu ce sunt mai buni decât duminecarii, dacă ţin o altă zi, şi pe duminecarii umili şi sinceri îi întrebăm de asemenea cu ce sunt mai buni decât aceştia, dacă ţin o altă zi?

  

ARGUMENTE FINALE 

 
Există sabat în cer?

 Apoi le-a zis: "Sabatul a fost făcut pentru om, iar nu omul pentru Sabat; (Marcu 2:27)

Biblia nu spune că Dumnezeu este om sau că se va face om şi va ţine sabatul, atunci cândva fi cu oamenii (Apocalipsa 21:3).

Din relatarea biblică aflăm, că sabatul n-a existat dintotdeauna, ci a fost creat pentru oameni. Acest adevăr "Sabatul a fost făcut pentru om", arată clar că Dumnezeu n-a făcut sabatul pentru cer, ci pentru pământ, adică n-a făcut sabatul pentru sine sau pentru îngeri, ci pentru oameni. Înţelegerea aceasta mă face să cred, că fiinţele din cer nu ţin sabatul şi alte sărbatori, care aveau ca scop odihnirea poporului, cum erau sărbătorile lunilor noi. Specificarea din cartea profetului Isaia, că oamenii vor veni din sabar în sabat şi în lunile noi să se închine lui Dumnezeu, nu arată că ar fi vorba de fiinţele cereşti, ci de fiinţele pământeşti, după cum scrie în textul ebraic "orice carne". Aşadar, este clar că oamenii din Regatul (Împaraţia) de o mie de ani, vor ţine sabatul şi lunile noi şi nu fiinţele din ceruri. 

Dar de ce nu ţin fiinţele cereşti sabatul?  Am găsit scris ca “Mireasa” se pregăteste pentru cer, nu pentru pământ, iar în cer este altfel, conform cu cartea Apocalipsa, nefiind alternanţa de noapte şi zi:

- Căci înaintea Ta, o mie de ani sunt ca ziua de ieri, care a trecut, şi ca o strajă din noapte. (Ps.90:4)
Evreii împărţeau o noapte în patru străji, a câte trei ore fiecare, la fel cum și ziua e împărțită în patru străji, fiecare având trei ore. Dacă timpul de mie de ani din cer sunt ca o zi, sau chiar mai puţin, ca o strajă din noapte de pe pământ, adică trei ore, arată că este un timp cosmic, care nu se suprapune în ciclul timpului de pe pământ.

Acest aspect al fizicii este cunoscut ca "paradoxul gemenilor", explicat de omul de ştiinţă francez Paul Langevin (1872 - 1946).

"În 1911, Paul Langevin a făcut acest concept mai ușor de înțeles cu al său exemplu cu gemenii, din care unul e astronaut iar celălalt trăiește doar pe Pământ. Astronautul pleacă într-o călătorie spațială cu o navă care merge cu viteză apropiată de cea a luminii, pe când celălalt rămâne pe Pământ. Când fratele călător se întoarce acasă, el descoperă că este mai tânăr decât fratele lui, cu alte cuvinte, dacă frații ar fi avut fiecare un ceas, cel al astronautului ar fi rămas în urma celui rămas asupra fratelui de pe Pământ, ceea ce înseamnă că pentru astronaut a trecut mai puțin timp decât pentru celălalt. Langevin a explicat vitezele diferite de îmbătrânire astfel: “Doar călătorul a suferit o accelerație care i-a schimbat direcția vitezei”. Conform lui Langevin, accelerația este aici "absolută", în sensul că ea este cauza asimetriei." (Paradoxul gemenilor,Wikipedia).

"Teoria relativităţii despre trecerea timpului a fost dovedită de experimentul Hafele-Keating, care uşterior a fost replicat cu o acuratețe din ce în ce mai mare. A existat un consens în rândul fizicienilor din 1970 că afirmațiile relativității despre trecerea timpului, atât în ​​ceea ce privește efectele gravitaționale, cât și cinematice, au fost dovedite în mod convingător. Criticile aduse experimentului original Hafele-Keating sunt cu siguranță greșite și nu pot rezista măsurătorilor repetate, mult mai precise." (Experimentul Hafele-Keating, Wikipedia)

Iată de ce aflăm lucruri uimitoarea în Cartea Apocalipsa:

- Porţile ei nu se vor închide ziua, fiindcă în ea nu va mai fi noapte. (Apoc. 21:25)
- Acolo nu va mai fi noapte. Şi nu vor mai avea trebuinţă nici de lampă, nici de lumina soarelui, pentru că Domnul Dumnezeu îi va lumina. Şi vor împărăţi în vecii vecilor. (Apoc. 22:5)
1. Dragă adventist sau sâmbătar de orice fel, textele de mai sus din Biblia ta îţi spun clar, că în cer timpul este diferit. Nu numai timpul este diferit, ci şi lumina, care nu este o lumină solară, ci o lumină divină perpetuă, compară te rog cu lumina puternică din 1Tiomotei 6:16. Deci raportul timp şi lumină trebuie să fie altfel decât pe pământ.
2. Biblia ta îţi spune clar în cartea Apocalipsa ca în cetatea lui Dumnezeu nu există alternanţă zi şi noapte. Acestea au fost create doar pentru pământeni, nu şi pentru fiinţele din ceruri.
3. "Nu ştii? N-ai auzit? Dumnezeul cel Veşnic, Iehova, a făcut marginile pământului. El nu oboseşte, nici nu osteneşte; priceperea Lui nu poate fi pătrunsă." (Isaia 40:28) Aici, Biblia ta îţi spune clar că Dumnezeu nu oboseste fizic, căci puterea lui este fără margini. Singurul lucru ce îl oboseşte sunt păcatele oamenilor, care nu se pocăiesc (Maleahi 2:17). De aici putem deduce că nici fiinţele din cer nu obosesc şi din cauza aceasta nu au nevoie de o odihnă trupească, deci nu au nevoie de noapte şi de somn. Înseamnă că la fel vom fi şi noi, nu vom oboşi şi nu ne vom culca. Iată de ce Sabatul şi sărbătorile lunilor noi de pe pământ au fost făcute pentru oameni, pentru odihna lor, nu şi pentru odihna îngerilor. De altfel cum ar putea un înger să ocroteasca pe copiii lui Dumnezeu în sabat şi să nu lucreze? Ar fi la muncă, la datorie, ar lucra. Noi, “Mireasa”, vom fi în cer, şi Domnul Isus declară că vom fi "ca îngerii" (Matei 22:30), deci nu vom obosi, nu ne va trebui o noapte pentru odihnă şi nici un sabat de 24 de ore pentru recuperare.

Întrebare: Cum ţinem sabatul de 24 de ore în cer în aceste condiţii, fără soare, fără noapte, o zi cerească fiind aproximativ o mie de ani pămanteşti sau poate chiar mai mult, dat fiind că se vorbeşte şi de straja de noapte? Vom dormi ziua, după ce vor trece 1000 de ani, ca să ne odihnim puţin? Întreb retoric. La fel stau lucrurile şi cu duminica, deci întrebarea se adresează şi celor de altă zi, duminicarilor.

Din punct de vedere escatologic, lucrurile din viitor sunt arătate astfel:
1.    Venirea Fiului lui Dumnezeu, Domnul şi Mântuitorul nostru Iesus Christos, este pentru ca să judece pe cei vii şi pe cei morţi cu dreptate, şi să-şi instaureze Regatul Mesianic pe pământ, o împărăţie ce va dura o mie de ani. Biblia nu arată că cei din Mireasa lui, care au murit, se vor face din nou oameni şi vor trăi în carne şi oase pe pământ, însurându-se şi făcând copii. Din contră, ni se spune că vor fi ca îngerii şi nu ca oamenii. Deci, vor urca pe o treaptă superioară a existenţei şi percepţiei. De aceea ei nici nu vor trăi pe pământ, ci în cer, neavând trebuinţă de cele pământeşti pentru existenţă, cum ar fi odihna sabatică sau lunară şi lumina solară.
2.    Misiunea de după Răpirea “Miresei” în cer este clar arătată: ei vor fi mandataţi (unşi, adică investiţi) pentru a fi regi şi preoţi pe o perioadă de o mie de ani, alături de Regele Christos, după cum scrie în Cartea profetului Daniel “sfinţii celui Prea Înalt vor primi Împărăţia” şi de către apostolul Pavel “nu ştiţi că sfinţii vor judeca lumea --- nu ştiţi că noi vom judeca pe îngeri?”. Asta înseamnă că Dumnezeu şi Christos cu ei vor împărăţii (adică guverna) Lumea oamenilor. 

În termeni moderni, ierarhia viitorului se prezintă astfel:

- Dumnezeu va fi Presedintele Universului

- Isus Christos va fi Prim-ministrul (Premierul) Universului

- Mireasa lui vor fi Miniştrii Universului

- Îngerii sfinţi vor fi Funcţionarii instituţiilor ministeriale Cereşti

- Oamenii de pe pământ vor fi supuşii sau cetăţenii administraţiei Regatului Cerurilor

- Supuşii oamenilor vor fi animalele, care vor fi vegetariene ca şi oamenii. Nu va fi permisă nici o vătămare, nici în lumea omenească, nici în cea a animalelor, iar tentativele de păcătuire vor fi pedepsite drastic.

- Această administraţie va fi în cer pe o perioadă de o mie de ani, până ce orice păcat şi moartea va fi eradicată. Odată ce oamenii şi animalele vor popula deplin pământul, li se va lua dreptul la reproducere, fapt care va fi probabil cauza marii revolte de la finalul celor o mie de ani mesianici. Atunci vor fi eliminaţi definitiv Satana, îngerii decăzuţi şi oamenii care s-au împotrivit.

- După perioada de o mie de ani, scopul fiind atins, administraţia va fi predată în mâna lui Dumnezeu, El devenind Unicul monarh pe veci. Atunci Dumnezeu va locui printre oameni şi oamenii vor vedea faţa lui într-o fericire veşnică, fiind toţi nemuritori.
3.  Există un text străin în Cartea Apocalipsa, din cauza căruia s-a crezut că judecata oamenilor care au murit nemântuţi se va face după cei o mie de ani. Închipuiţi-vă cum ar fi paradisul pământesc cu milioane de morminte. Ar fi frumos să te plimbi între morminte sau să dai de oasele celor morţi când sapi grădina? Acest raţionament nu este biblic. 

Fraza "Ceilalţi morţi n-au înviat până nu s-au sfârşit cei o mie de ani." (Apoc. 20:5) lipseşte din multe manuscrise vechi ale Cărţii Apocalipsa. Luând în calcul ce spun cercetătorii, am putea comenta astfel textul: Textul nu se găseşte în anumite mss greceşti, Sinaiticus, Vatican nr. 1209 și 1160, nici ms siriac.
Există atât motive critice de formă, cât și motive critice de text pentru a trata pasajul ca pe o glosă. Forma literară a pasajului este aceea a unei remarci între paranteze care întrerupe cursul textului. Versetul 4 se referă la „prima înviere” a sfinților și v. 5b-6 se referă, de asemenea, la „prima înviere”, referirea la „restul morților” din v. 5a întrerupe acest lanț de referință prin referire la „a doua înviere” implicită. Deitic hauté din v. 5b trebuie astfel să ocolească v. 5a pentru a-și găsi antecedentul potrivit în v. 4. Există, de asemenea, o disparitate textuală în reprezentarea acestui text în manuscrisele timpurii. Codex Sinaiticus (secolul al IV-lea), versiunea tradusă în Peshitta siriacă (secolul al V-lea) și câteva manuscrise și comentarii patristice ulterioare din epoca bizantină omit v. 5a (cf. Oecumenius, Victorinus Beatus etc.). Omisiunea în Codex Vaticanus (MS. 1209) este totuşi relevantă, deoarece deşi codexul original din secolul al IV-lea nu are Apocalipsa ca întreg, el a fost completat mai târziu într-un stil după mss minuscule, care reflectă textul din secolul al IV-lea. Aceste omisiuni pot reflecta un text mai original căruia îi lipsea v. 5a.

Judecata celor morţi se va face în prezenţa lui Dumnezeu şi Christos, dar şi în prezenţa Miresei, deoarece ei sunt mandataţi alături de Christos, să judece "Lumea", adică atât pe cei morţi, cât şi pe cei vii, la începutul celor o mie de ani. Judecarea celor încă vii, care nu fac parte din “Mireasa”, adica a tuturor popoarelor rămase pe pământ după Răpire, se va face în timpul Marelui Necaz Apocaliptic, prin îndepărtarea nesupusilor şi legarea Satanei (şi a demonilor lui) pe o perioadă de o mie de ani. Apoi, guvernarea se va face pe baza dreptăţii divine arătată de Dumnezeu în Vechiul Testament, până la eradicarea totală a păcatului şi a morţii de pe pământ (Apocalipsa 15:3).
4.    Dezlegarea Satanei la finalul celor o miei de ani mesianici, se va face pe motivul testării omenirii, aşa cum s-a făcut şi cu prima pereche de oameni în Eden. Satan va juca şi aici rolul lui "Gică Contra".  Gică Contra s. (iron.) este un epitet atribuit unei persoane care adoptă întotdeauna puncte de vedere diferite de cele ale majorității. El va pieri mistuit alături de cei pe care i-a înşelat şi urma lor li se va pierde pentru totdeauna. Apoi va urma predarea mandatului regal judecatoresc, precum şi depunerea oficiului preoţesc. Toata autoritatea este predata Tatălui, ca El să fie totul în toţi.

Mulţi dintre scriitorii primelor secole creştine au fost “chiliaşti”, care şi-au exprimat credința într-o împărăție de o mie de ani a lui Cristos pe pământ. Papias, Irineu, Iustin Martirul, Tertulian, Policarp, Pseudo-Barnaba, Metodiu, Lactantius, Modian, Melito, Hippolytus al Romei, Victorinus din Pettau, Nepos, Julius Africanus, Tatian, Montanus şi alţii au crezut într-o împărăţie literală de o mie de ani pe un nou pământ. Unii, din cauza unor excese de interpretare a unora, au căzut în extrema respingerii. Regatul Mesianic (Împaraţia de o mie de ani) este o era de regenerare şi restabilire a tuturor lucrurilor după scopul lor original de pe pâmânt. Sabatul, împreună cu alte sărbatori descrise în Vechiul Testamant, ca de exemplu sărbătoarea lunilor noi şi a corturilor vor fi reaşezate şi ţinute pe întreg pământul înnoit în împărăţia de o mie de ani, la fel şi legile drastice pentru ordine sociala şi armonie economica. 

O, dacă am fi vrednici să vedem Gloria Împărăţiei acelor zile! Fie ca bunul Dumnezeu sa ne ajute la aceasta, ca să fim găsiţi în Mireasă! Amin!
Pentru alte informaţii asupra subiectului sau dacă doriţi contactarea mea vă rog să îmi scrieti într-un mesaj, la comentarii.

Vă doresc multă sănătate, trupească şi mentală, alături de har şi pace şi să staţi în libertatea glorioasă a copiilor lui Dumnezeu!
Cu dragoste crestina,
Un creştin Ante-Nicean (Creştin vechi)

Blog: Har Si Mantuire
https://harsimantuire.blogspot.com/

Blog: Biblia Antica
https://bibliaantica.blogspot.com/

Blog: Ce Spun Dumnezeu Si Satan Despre Moarte?
https://sufletulestemuritor.blogspot.com/