Ridicarea, căderea și redenumirile adventismului

O retrospectivă a odiseei Martorilor lui Iehova

După ce am citit cărțile lui Lothar Grassman „Martorii lui Iehova” și ale lui András Szalai „Iehova și Organizația”, „Fariseii lui Iehova” a lui Teodor Ardelean și „S-au sfârșit vremurile neamurilor?” ale lui Carl Olof Jonsson, precum și „Zsolt Kovács: 1914 - O profeție împlinită?”, cartea lui Raymond Franz „Criza conștiinței” și alte cărți similare, precum și numeroase articole Wikipedia și o mare parte din publicațiile Societății Watchtower, mi s-a format următoarea imagine istorică a Mișcării Martorilor lui Iehova:

Ridicarea

Prin anii 1820 s-a ridicat printre baptișii așaziși primitivi un nou convertit pe nume William Miller, un fost căpitan de armată și a prezentat într-un cerc restrâns al fraților de credință un calcul: ”Priviți spre 1843! După cum se pare vine Domnul în acest an!”

William Miller, a fost o figură proeminentă în mișcarea adventistă zisă și millerită, care a interpretat Daniel 8:14 ca prezicând curățirea sanctuarului, despre care credea că va avea loc la sfârșitul unei perioade de 2.300 de zile. El credea că această curățire era o pregătire pentru a Doua Venire a lui Hristos, despre care credea că va avea loc pe 22 octombrie 1844. Cu toate acestea, când Hristos nu a apărut așa cum se aștepta, Miller și adepții săi au experimentat Marea Dezamăgire, ceea ce a dus la formarea Mișcării Second-Adventiste, a Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea și alte grupuri, care interpretează profeția diferit, considerând-o fie, începutul lucrării finale a lui Isus în sanctuarul ceresc, fie cu totul altceva.

Şi el mi-a zis: "Până vor trece două mii trei sute de seri şi dimineţi; apoi Sfântul Locaş va fi curăţat!" (Daniel 8:14)

Totul se baza pe interpretarea versetului în cauză din cartea profetului Daniel, scos cu totul din contextul textual și istoric, dar bine pus la punct ca teorie fictivă. Frații săi de credință au fost convinși și au decis ”să spună Lumii”, așa că au ieșit cu știrea. Au fost botezate mii de suflete și puse în așteptare. Și a venit 1843. Și apoi… o tăcere apăsătoare. Nimic. Interpretarea a fost recalculată de lideri și au răsuflat ușurați, spunând: Am greșit calculul cu un an! Au urmat și mai multe botezuri și o așteptare mai hotărâtă, spunând: De data asta suntem siguri!

Căderea

Au spus din nou Lumii și mai hotărât: ”Spunem Lumii: Priviți spre 1844! Vine Domnul în acest an!” Nimic. Mișcarea s-a prăbușit. Din cei aproximativ 50000 de mii de membrii, mișcarea s-a subțiat la circa 6000 mii, mulți au plecat, adunările s-au subțiat, la fel și fondurile, adică banii pentru lucrare. Și liderii au început să se certe între ei cu mult zel și nervi, pe diferite teme. William Miller se schimbase și el în diferite puncte de vedere, adoptând opinii noi... Încerca să-i încurajeze și spunea că a avut un vis în care Dumnezeu îi arătase venirea unui nou lider care îi va uni din nou. Era și el descurajat. Abandonase poziția de lider. Frecventa deseori cimitirul, mormintele părinților săi, unde plângea amarnic. Zicea că de dorul lor. Adunările așazise second-adventiste au rămas cu lideri dintre cei mai fanatici, care se credeau cei mai credincioși. Liderii lor s-au pus pe căutat, întrebând: Oare unde am greșit? Jarul verificării și căutării unei noi date, de data asta corecte, încă ardea. L-au întrebat și pe William Miller. Și el a recunoscut. Am greșit: Domnul nu va veni până ce nu se vor împlini timpurile fixate ale națiunilor în 1914. Liderii au rămas descurajați. Timpul era departe. S-au prezentat diferite opinii. Unii n-au mai cutezat să propună o altă dată și au susținut că data de 1844 era corectă, doar că nu au înțeles la ce se referă și s-au retras ca adventiști de ziua a șaptea, orientându-se spre sabat și anumite practici din Legea lui Moise. Alții au propus o altă dată și apoi alta și alta. Toate au eșuat. Ultima în 1878. 

Redenumirea adventismului

De rușine toate adunările acestea second-adventiste și-au schimbat numele, căci nu mai cuterzau să-și spună adventiști. Unii au abandonat totul și s-au numit Strangers Church, rupând toate legăturile cu adventismul. Dar unii lideri deznădăjduiți dintre aceștia au spus aprobator: William Miller a avut dreptate. Să privim spre 1914, cum ne-a arătat el. Și sute de predicatori ambulanți zisi colportori au început să cutreiere lumea cu mesajul: Priviți spre 1914! Vine Domnul! Când lumea îi întreba cine sunt, ei răspundeau: Suntem vestitori ai zorilor mileniului. Apoi, unul dintre lideri, un pastor tânăr pe nume Charles Taze Russell, a propus un nou nume: ”Noi suntem studenții serioși ai Bibliei. Să ne numim Studenții Bibliei!”

Au fost ei studenți serioși ai Bibliei? Sau au greșit, tocmai din cauză că nu au fost studenți serioși ai Bibliei? Va fi data de 1914 propusă de Miller corectă?

Nu. După anul 1914 a urmat perioada tipică de descurajare, dezertare din grup și discuții contradictorii. Până în anul 1931 mișcarea s-a fărâmițat în multe grupri care se urau, deși își spuneau Studenții Bibliei. Sau propus diferite nume noi: Prietenii Popoarelor, Îngerul Lui Iehova, Slujitorii lui Yah, Martorii Lui Iehova, etc..

Practic, mișcările Studenților Bibliei și a Martorilor lui Iehova sunt redenumiri ale adventismului tipic și calsic, și deși nu mai poartă numele de advențiști sunt prin tradiție miscări neo-adventiste (de practică adventistă), continuând de fapt practicile adventiștilor timpurii. Ca o exemplificatre, Adventiștii timpurii sunt străbunicii spirituali (1820-1844), Adventiștii second-adventists sunt bunicii spirituali (1844-1878), Studenții Bibliei sunt fii spirituali (1879-1931) și Martorii lui Iehova sunt nepoții spirituali (1931-prezent) ai Mișcării Adventiste.

Cum au apărut Martorii lui Iehova și de ce?

Unul dintre obiectivele de lungă durată ale lui Satan este de a schimba sensul celor 1.260 de zile din Apocalipsa, capitolul 12, adică de a-l distorsiona.

”Martorul mincinos nu rămâne nepedepsit şi cel ce spune minciuni nu va scăpa.” (Proverbe 19:5)

Apocalipsa 12:6. Si femeia a fugit in pustiu, intr-un loc pregatit de Dumnezeu, ca sa fie hranita acolo o mie doua sute saizeci de zile. 14. Si cele doua aripi ale vulturului celui mare au fost date femeii, ca sa zboare cu ele in pustiu, in locul ei unde este hranita o vreme, vremuri si jumatatea unei vremi, departe de fata sarpelui.

Văzând că nimic din ceea ce fusese prezis nu se întâmpla, cu puțin timp înainte de 1914, pastorul Russell a încercat să argumenteze că interpretarea anumitor profeții era doar o sugestie până când se putea obține o mai bună înțelegere.

Între timp continua lupta de culise în cult pentru a se cristaliza anumite puncte de vedere, fapt care a dus la câteva sciziuni, cea mai mare fiind din cauza părerii pastorului Russell, uneori oscilatorie, despre noul legământ, dacă este sau nu în vigoare:

„… Noul legământ este un lucru care ține de viitor.” (WatchTower 6/1880 p.110)

” Noul legământ este în vigoare acum, fiind pecetluit prin sângele și moartea lui Hristos.” (WatchTower 9/1887, p. 974) …

„… Lucrarea lui Hristos pentru inaugurarea noului legământ nu putea începe până la perfecționarea propriului său corp, care este Biserica … și fiindcă sângele său încă nu a fost vărsat în întregime.” (WatchTower 4/1/1909 p.4367)

Însă după ce la 28 iulie 1914 a început primul război mondial, el a prins din nou curaj, văzând că are apă la moară şi a spus că ceea ce se întâmplă este exact ceea ce au prezis. Locul scepticismului a fost umplut de freamătul aşteptării marilor evenimente: răpirea bisericii, instaurarea împărăţiei după o mare anarhie şi învierea profeţilor şi sfinţilor din vechime, care să guverneze lumea de pe pămînt... Iată de ce Russell şi-a luat curajul ca în luna ocrombrie din 1914 să declare pompos că „lumea s-a sfârşit” şi că dreptul conducătorilor umani de a conduce a încetat. De acum aşteptau răpirea – unii chiar imediat în acel an (1914), alţii ca Russell însuşi, mai circumspecţi, îşi făceaualte calcule şi planuri.

Astfel, Russell, a trasat iarăşi nişte direcţii de interpretare a evenimentelor până la 1925, chiar înainte de moartea sa din anul 1916, lăsând un fel de testament de corectare şi completare a prezicerilor, pentru a se scrie un volul postum în memoria sa, numit „Taina Împlinită”. Una dintre ideile sale a fost că răpirea nu se va produce până spre 1918 şi că în acest timp trebuie să se facă o mare lucrare de predicare-anunţ, în care lumea şi conducătorii ei trebuia să fie anunţaţi despre ce se întâmplă: Că lumea s-a sfârşit în 1914 şi că milioane de oameni care au văzut anul 1914, nu vor muri niciodată, lumea intrând într-un proces de reaşezare care va ţine până la 1925, când vor învia profeţii şi sfinţii din vechime, care urmau să fie puşi la cârma conducerii lumii. Astfel, Russell şi asociaţii săi credeau că ei urmau să fie acel înger cu trâmbiţă, care sună în cartea Apocalipsa, ultima trâmbiţă fiind undeva la 1918, când Domnul Isus trebuia să vină să îi i-a la cer.

Ros de boala sifilisului şi de problemele de nesupunere din cult, Russell încearcă să facă un ultim efort şi porneşte într-un turneu de campanie-anunţ, murind pe drum, într-un vagon, nu înainte de a da instrucţiuni secretarului său, să îl facă o togă romană. Nu este exclus ca acest procedeu să arate că Russell a făcut parte sau se credea un fel de mason-creştin, existând multe însemne masonice pe publicaţiile editurii sale.

Evident că în ce priveşte interpretarea unor profeţii, şi tot ce a lăsat Russell ca testament final în legătură cu ele, a fost urmat orbeşte de noul preşedinte al cultului JF Rutherford, iar toată campania s-a dus cu anunţul că „Lumea s-a sfârşit şi milioane de oameni care au văzut anul 1914 nu vor muri niciodată”, urmând ca punctul final să fie anul 1925, când va fi schimbată conducerea lumii. După ce a văzut că nu s-a întâmplat nimic cu ei până la 1918 şi a căzut toată harta profetică aşteptată între1914-19125, Rutherford a mărturisit că s-a făcut un măgar şi a întreprins o revizuire a părerilor lui Russell, ceea ce a dus la o serie de schisme, plecând din cult fie aceea care nu accetau nici o schimbare, fie aceea care aveau o altă explicaţie.

Ceea ce s-a întâmplat a fost, de fapt, o repetare a ceea ce a făcut Russell după ce s-a desprins de adventiști. O nouă mișcare s-a născut: Martorii lui Iehova. Iar președintele J.F. Rutherford a trebuit să decidă de partea cui să stea: cei care apărau tradiția mișcării sau cei care căutau adevărul?

Închinătorii moderni ai lui Iehova Dumnezeu pe calea purificării

Biblia, care conține cuvântul lui Dumnezeu, a prezentat cu fidelitate greșelile și păcatele poporului antic al lui Iehova Dumnezeu, atât în ​​Vechiul Testament, cât și în Noul Testament. Așadar, de ce ar trebui să ascundem greșelile și păcatele închinătorilor moderni ai lui Iehova Dumnezeu? Și de ce ar trebui să prezentăm doar ceea ce a fost frumos și bun? De ce să nu citim cărți care critică Martorii lui Iehova și cărți scrise de foști membri despre mișcare? Pentru că atunci ar trebui să îndepărtăm din Biblie ceea ce a fost o pată rușinoasă pentru poporul lui Israel. Dacă nu ne vedem slăbiciunile, greșelile, păcatele și starea noastră reală de credință, atunci cum putem fi purificați? Istoria este ca o profeție, doar că nu privește înainte, ci înapoi, iar cel care o studiază cu sinceritate este ca un profet, doar că nu privește înainte, ci înapoi. Și veți vedea că ceea ce ați fost, sunteți. Puteți vedea acest lucru doar dacă vă cunoașteți cu adevărat istoria. Până nu știți cine ați fost cu adevărat, nu știți cine sunteți cu adevărat și, până nu știți asta, nu vă puteți schimba. După cum spune un proverb înțelept: Cine nu-și cunoaște greșelile, le repetă. Și exact asta s-a întâmplat cu toate acele profeții, timp de multe decenii după 1843. De ce au existat atâtea greșeli? Pentru că baza interpretării Bibliei a fost prezentată foarte greșit. Anumiți creștini timpurii, precum gnosticii și origeniștii, apoi anabaptiștii, adventiștii de-a doua, studenții Bibliei și, timp de mulți ani, Martorii lui Iehova, au crezut (și încă mai cred ici și colo) că Biblia este o carte cu un mesaj codificat, al cărui mesaj ascuns trebuie descifrat. Multe raționamente s-au născut din această înțelegere.

După moartea fostului Second Adventist, pe atunci pastor al Studenților Bibliei, Russell, mișcarea sa s-a divizat în mai multe ramuri, una dintre ele luând numele de „Martorii lui Iehova” în 1931. Fratele Rutherford, după eșecul dezastruos al dramei profetice din 1914-1925, a trecut de partea reformerilor și a început procesul de purificare, dar din păcate nu a abandonat „idolul” 1914. Întrucât Mișcarea Internațională a Studenților Biblici avea învățături masonice, președintele noii mișcări, Joseph Franklin Rutherford, a curățat mișcarea de aceste elemente și apoi a restaurat interpretarea corectă a doctrinei despre noul legământ. Cartea lui Roy D. Goodrich, „Turnul de veghe și demonologia”, oferă o privire asupra acelor vremuri. Roy D. Goodrich a fost un Student al Bibliei dedicat și Martor al lui Iehova care s-a opus sprijinului tacit al Societății Watch Tower Bible and Tract pentru „știința nesănătoasă”, despre care Goodrich a numit o formă de divinație demonică. El oferă o relatare interesantă și foarte grăitoare despre cum funcționa mișcarea la acea vreme.

Când a izbucnit al Doilea Război Mondial, Martorii credeau că Germania nazistă și aliații săi vor câștiga războiul, care avea să fie urmat de persecuții teribile și de Armaghedon. Din acest motiv, i-au sfătuit pe tineri să nu se căsătorească decât după Armaghedon, ci să-și dedice toate energiile lucrării lui Iehova și demascării religiei false. După cum arată istoria, acest lucru nu s-a întâmplat niciodată, ceea ce ridică unele întrebări: „Unde au greșit în interpretarea profețiilor?” Unii au devenit serios îngrijorați, precum fratele Roy Goodrich, care a luptat alături de fratele Rutherford pentru a curăța mișcarea, și Jesse Hemery, vicepreședintele Societății Watch Tower, care a propus schimbări drastice în interpretarea profețiilor, inclusiv o abandonare completă a doctrinei din 1914. Acestui lucru s-a opus noul președinte al Societății Watch Tower, Nathan Knorr, care, după ce a schimbat cronologia la o nouă dată, 1975, a propus ca aceasta să fie acceptată ca dată a Armaghedonului de la sfârșitul lumii. Pe măsură ce tensiunile dintre lideri creșteau, Knorr a luat decizia radicală de a-i excomunica pe toți cei care i se opuneau lui și noilor sale idei despre anul 1975.

După ce Charles Taze Russell și asociații săi s-au desprins de fosta lor mișcare adventistă, oamenii mișcării cunoscute sub numele de Studenți Bibliei au avut multe așteptări false până în 1925, deoarece nu examinaseră în mod corespunzător Biblia, ci fuseseră ancorați în interpretările pastorului CT Russell. Această literatură conține idei atât de copilărești încât ai putea râde de ele, dar, în același timp, conține lucruri uimitor de superficiale și periculoase în chestiuni de mântuire, pentru care ai putea chiar plânge, pentru că au indus în eroare poporul lui Dumnezeu. Din păcate, Martorii lui Iehova nu au înțeles în 1931 și majoritatea nu înțeleg acum, în 2026, că încă reprezintă doctrina lui William Miller din 1914 și sunt sub vraja acelei influențe demonice. Există înregistrări istorice despre acest lucru, conform cărora și Miller a venit cu această idee, după eșecul din 1844. Așadar, nu s-a îndreptat, nu a învățat nimic din căderea sa, pentru că a considerat mesajul Bibliei ca fiind codificat. Generația din 1914 a dispărut și nu s-a întâmplat nimic, așa cum s-a anunțat public timp de mulți ani de pretutindeni. Și asta spune multe. Așadar, Iehova Dumnezeu nu a numit pe nimeni să dea lumii o astfel de dată și un mesaj al împărăției despre aceasta. Tot ce s-a spus vreodată despre 1914 de la William Miller încoace este lucrarea secretă a lui Satan, prin care încă îi înlănțuie de orașul spiritual Babilonul cel Mare pe cei care cred stângaci și înșelător astfel de lucruri.

Ce este de făcut? Finalizarea curățirii!

Iată de ce noi, cei din Mișcarea de Reformă a Martorilor lui Iehova (Pentru Renaștere) dorim să facem niște schimbări importante în teologia noastră, printre care și abandonarea totală a vestigiilor advetiste, adică aruncarea acelui schelet adventist din dulap, care duce la 1914 și tot ce se leagă de acea dată. Toate acestea le considerăm greșite și păguboase (erezii). Desigur, mișcarea dventistă clasică a avut și puncte de credință corecte, acestea fiind moștenite și în mișcarea Studenților Bibliei și cea a Martorilor lui Iehova. De acestea nu dorim să ne dezicem. Noi nu suntem ex-Martori fără, ci Martori loiali ai lui Iehova Dumnezeu și ai Domnului Isus Christos, un fel de Martori ai lui Iehova și ai lui Isus, de tip bereean (Fapte 17:10,11). Doar avertizăm că din cauza schetelului adventist suntem încă înlănțuiți în teologia Marelui Babilon și mesajul lui Dumnezeu pentru zilele în care trăim este să fugim de tot din acest oraș simbolic. Dar cum să fugim dacă lanțul care este doctrina despre 1914 ne leagă atât de puternic de acest oraș?

Ca să fim închinători de credință adevărată ai lui Iehova Dumnezeu și urmași născuți din nou ai lui Isus Christos, care dorim să rămânem așa până la sfârșit, pentru totdeauna, trebuie să tăiem toate legăturile cu acest marele oraș simbolic, pentru a nu rămâne captivi în el spre paguba noastră veșnică:

Iesiti din Babilon, fugiti din mijlocul haldeilor! Vestiti, trambitati cu glas de veselie, dati de stire pana la capatul pamantului, spuneti: "Domnul a rascumparat pe robul Sau, Iacov!" (Isa.48:20)

Plecati, plecati, iesiti din Babilon! Nu va atingeti de nimic necurat! Iesiti din mijlocul lui! Curatati-va, cei ce purtati vasele Domnului! 

Dar nu iesiti ingramadindu-va si nu plecati fugind, ca inaintea voastra merge Domnul si in urma voastra tot El, Dumnezeul lui Israel!"

(Isa.52:11,12)

De aceea: "Iesiti din mijlocul lor si despartiti-va de ei, zice Domnul; nu va atingeti de ce este necurat, si va voi primi. (2Cor.6:17)

Apoi am auzit din cer un alt glas, care zicea: "Iesiti din mijlocul ei, poporul Meu, ca sa nu fiti partasi la pacatele ei si sa nu fiti loviti cu urgiile ei! (Apoc.18:4)

Pentru un viitor mai frumos

Pentru cei interesați de această ieșire toatală din Marele Babilon, vom organiza o întâlnire teocratică anul acesta (2026), dacă va fi voia lui Iehova Dumnezeu. Vă rog în numele Domnului Isus Christos, să dați știrea mai departe tuturor celor care se consideră ”Poporul lui Dumnezeu” ca în Apocalipsa 18:4.

Pentru mai multe informații, mă puteți contacta aici (la telefon între ora 17-20):

0748073132

ianostakacs@gmail.com

https://www.facebook.com/janos.takacs.16547008

De-a joaca cu prezicerile (partea 7)

 

Concluzia despre mişcarea pastorului Russell şi a adepţilor săi, bazată pe dovezile arătate

 

Dacă ar fi să facem o statistică despre prezicerile neâmplinite prezise de diferite culte din lume şi cultul lui CT Russell, cu siguranţă că cei de la cârma revistei Turnul de Veghe au făcut cele mai multe.

Cartea care prezintă istoria cultului Martorii lui Iehova, scrisă de cei din cult şi numită „Martorii lui Iehova proclamatori ai Regatului lui Dumnezeu”, ne arată cu câtă uşurinţă s-a trecut peste aceste lucruri, şi practic niciodată nu şi-au cerut scuze public pentru ele, cum a făcut de exemplu papa.

Ce ar zice azi Martorii lui Iehova dacă un alt cult ar fi prezis cum că milioane de oameni din anul 1914 nu vor muri niciodată, rămânând doar foarte puţini la ora actuală din ei, nici măcar o sută?

Dacă spusele profeţite despre anul 1975 nu ar fi adevărate, de ce au părăsit oamenii cultul după acel an? După unele estimări au părăsit Organizaţia atunci cam 750.000 de martori, iar între anii 1975-2000, cam 30% dintre martori, sau aproximativ 2 milioane. Puteţi comparaanuarele cultului, de exemplu Anuarul din anul 1975 cu cele din următorii ani până la 1980 (engleză) şi cartea JW (română).

 

În ce priveşte verificarea celor scrise aici,  literatura Studenţilor în Biblie, poate fi găsită în limba română pe site-ul:

 http://www.dawnbible.com/ro/content-ro.htm

Iar cele şase Volume, Studii în Scripturi: http://agsconsulting.com/acsb/

http://www.thestudiesinthescriptures.com/Pages/Romanian/Rom%20Home.htm  

 

 

 

Întreb şi eu după cum întreabă mulţi: „După ce am trecut în revistă principalele profeţii false ale Turnului de Veghe să ne întrebăm dacă Societatea Turnului de Veghe este singurul canal de comunicare al lui Iehova?” Dacă au avut atâtea erori de interpretare, de unde ştim că nu mai au şi cât de periculoase pot fi ele?

 

Un autor de studiu despre cult, răspunde astfel:

 „Să lăsăm să răspundă însuşi Societatea la această întrebare, adică ce fel de profeţi sunt acei ale căror profeţii nu se împlinesc. Într-un articol care a tratat problema prezicerilor false cu privire la sfârşitul lumii a anumitor persoane g 8/10 1968 p. 23 (engleză) declară, şi ar trebui ca fiecare martor al lui Iehova să ia notă de principiile emise de Societate cu privire la preziceri false, aici se preciza: „Este adevărat că au fost unii în trecut care au prezis un sfârşit al lumii (faptele indică că şi martorii au făcut profeţii false[6]), anunţând o dată precisă. Sfârşitul nu a venit. Ei s-au făcut vinovaţi de profeţie falsă. De ce? Ce lipsea? Acestor oameni le lipsea adevărurile lui Dumnezeu şi dovada că El îi călăuzea şi îi folosea.” Deci care este motivul pentru care Martorii lui Iehova au făcut preziceri false? Răspunsul reiese din revistă, şi anume, aceştia sunt vinovaţi de „profeţie falsă” şi le lipsea „adevărurile lui Dumnezeu” şi călăuzirea divină.

 

Să ne gândim puţin logic, oare este prea greu de înţeles ceea ce spune Domnul Isus: „Nu vă aparţine vouă să cunoaşteţi timpurile şi perioadele.” (Fapte 1:7 NW). Ne întrebăm: ori Sclavul fidel şi prevăzător (conducerea Martorilor), nu a înţeles acest text, dar atunci nu pot fi canalul de comunicare al lui Dumnezeu, deoarece şi un copil de 10 ani ar înţelege un astfel de text simplu, care interzice să facem speculaţii, şi cu atât mai mult să-i inducem în eroare şi pe alţii. Dar dacă conducerea Turnului de Veghe l-a înţeles, însă nu l-au respectat, atunci îi descalifică din rolul de „Sclav fidel şi prevăzător” (Matei 24:45-47 NW; vezi şi Luca 6:46), pentru că un sclav fidel, adică credincios, ascultă de Stăpânul, care  ne-a spus să nu ne preocupăm cu timpurile şi perioadele. Oare Dumnezeu minte, cu siguranţă NU (Tit 1:2), dar atunci cum se face că organizaţia prin care vorbeşte Iehova Dumnezeu, au dat sute de învăţături greşite, de fapt mai mult de jumătate din scrierile lui Russell sau dovedit mai târziu false.

 

În Ieremia 23:28-32 BCR se precizează: 

„…cine a auzit Cuvântul Meu, să spună întocmai Cuvântul Meu! Pentru ce să amesteci paiele cu grâul? zice Domnul. Nu este Cuvântul Meu ca un foc, zice Domnul, şi ca un ciocan care sfărâmă stânca? De aceea, iată, zice Domnul, am necaz pe proorocii care îşi ascund unul altuia cuvintele Mele. Iată, zice Domnul, am necaz pe proorocii care iau cuvântul lor şi-l dau drept cuvânt al Meu… şi rătăcesc pe poporul Meu, cu minciunile şi cu mândria lor; nu Eu i-am trimis, nu Eu le-am dat poruncă, şi nu Sunt de nici un folos poporului acestuia, zice Domnul.” 

Deci cei ce fac profeţii false nu spun cuvântul lui Iehova; ci, cuvântul lor, astfel ei mint şi sunt mândri şi rătăcesc poporul lui Iehova, oare nu asta au făcut cei din conducerea Societăţii?

 

Dar vei spune: lumina creşte în timp, şi apostolii au greşit (Luca 19:11; Fapte 1:6; Ioan 21:22-23).

Este adevărat, dar au comis ei preziceri false pe care să le răspândească ca adevăruri categorice? Şi-au permis ei să stabilească data sfârşitului? Au emis ei doctrine fundamentale false în calitate de corp de guvernare? Ce exemple de păreri greşite poţi să-mi dai după coborârea Spiritului Sfânt de la Penticosta din 33 e.n, nu înainte de acest eveniment? Ei au fost umili şi au spus: „…în prezent cunosc parţial…” (1Corinteni 13:12 NW), şi chiar dacă s-ar fi emis explicaţii eronate în primul secol ele nu pot constitui o paralelă cu erorile Societăţii Turnul de Veghe. Poate vei spune că în cazul erorilor Turnului de Veghere, se aplică principiul din Proverbe 4:18 ? Aici se spune: „Dar cărarea celor drepţi este ca lumina strălucitoare, care merge mereu crescând până la miezul zilei.”  Din păcate acest principiu nu se poate aplica la erorile Turnului de Veghere, din următoarele motive:

Putem compara învăţăturile adevărului cu picurii de apă, cu care încercăm să umplem un pahar, după cum paharul se umple treptat, tot aşa şi lumina vine treptat, dar odată ce am pus un picur, nu îl vom înlocui peste câtva timp cu altul, căci adevărul rămâne adevăr, ci la acela care este în pahar, mai adăugăm alţi picuri;

Au fost lucruri care au fost explicate bine la început, dar noile explicaţii, au înlocuit picurii buni cu alţii falşi, astfel putem spune că în Organizaţia Martorii lui Iehova au fost perioade când lumina a fost în scădere, ca de pildă: Russell, explică corect pasajul din Romani 13:1-7 că se aplică la autorităţile guvernamentale umane (JV p.147), dar vine al doilea preşedinte al Turnului de Veghere şi dă o altă explicaţie, şi anume că aceste autorităţi nu sunt cele guvernamentale umane, ci Iehova şi Isus care-şi exercita autoritatea prin Organizaţie, această învăţătură a fost promovată în rândurile Martorilor din 1929 până în 1962. Un alt exemplu de lumină în scădere este sistarea cântărilor creştine de la întrunirile Martorilor lui Iehova, din anul 1938 până în 1944 (W 1/2 1997 p.26), deci conducerea luminată oare, de cine, a suspendat pe timp de 6 ani cântările de laudă la adresa lui Iehova, oare pe ce temei biblic (Efeseni 5:19)?

În 1952, lumina a crescut, locuitorii Sodomei şi Gomorei, nu vor fi mai înviaţi (W 1952 1/6 p.338), lumina nou venită în 1965 susţine că ce s-a spus până atunci, era fals, căci în W 1965 1/8 p.479 se susţine că locuitorii Sodomei şi Gomorei vor învia, pentru ca să vină W 1988 1/6 p.30,31 şi să spună că totuşi nu vor învia, păi ce lumină în creştere este aceasta ? Şi acestea sunt doar câteva exemple care arată clar că principiul din Proverbe 4:18, nu se poate aplica la învăţăturile Turnului de Veghe.

 

Societatea Turnul de Veghe aplică unele profeţii Biblice la adresa ei şi astfel susţin că cunosc mai mult decât s-a cunoscut în primul secol e.n., de pildă aplică Daniel 12:4, la adresa conducerii începând cu anul 1914, sau textul din Apocalipsa 16:18 care este explicat ca fulgere de lumină asupra clasei Ioan, sau 2Petru 1:19 care în viziunea Societăţii, s-a împlinit în 1914 când Luceafărul Isus a apărut pe scena lumii, astfel lumina asupra cuvântului profetic a crescut fără precedent. Având în vedere aceste pretenţii ale Societăţii, cum se explică atâtea greşeli? Dacă într-adevăr ei sunt cei înţelepţi din Daniel cap. 11, 12, atunci Organizaţia nu ar fi trebuit să facă greşelile pe care nimeni nu le-a făcut, doar ei. De ce nu au făcut alţii aceste preziceri false?

În plus, în W 15/7 1996 p. 20 se sugera că în acel an adică în 1996„adevărul străluceşte ca soarele în amiază”adică când este lumina mai mare, dar curios că în acel an nu s-a oprit schimbarea explicaţiilor, că în anii 1998 şi 1999 au avut loc schimbări destul de importante în învăţături (vezi W 1998 15/9; W 1999 1/5).

 

Concluzia este clară: Nici liderii din cult şi nici cultul în sine nu au fost niciodată un fel de canal de comunicare a lui Dumnezeu cu oamenii, nici înainte de 1914, nici după acel an. Iar conducearea cultului asta a spus dintotdeauna: că ei sunt singurii aprobaţi şi folosit de Dumnezeu în relaţia sa cu omenirea. A afirma asta în mod clar te face cu siguranţă echivalentul unui profet (proroc). Dar ca să faci o astfel de declaraţie îţi trebuie un mandat pe care să-l prezinţi lumii. Au ei un astfel de mandat? Nu. Din contră, toate afirmaţiile profetice (prezicerile sau explicaţiile date) au fost false, dovedindu-se contrariul, că au vorbit fără mandat din partea lui Dumnezeu, din pură îndrăzneală, fiind înşelaţi de către Satan Diavolul:

-      Iata, zice Domnul, am necaz pe cei ce prorocesc vise neadevarate, care le istorisesc si ratacesc pe poporul Meu cu minciunile si cu indrazneala lor; nu i-am trimis Eu, nu Eu le-am dat porunca si nu sunt de niciun folos poporului acestuia, zice Iehova. (Ieremia 23:32)

 

Aţi aroga o desemnare la care nu ai mandat se pedepseşte chiar şi în sfera conducerii seculare sau economice a lumii, cu cât mai grav este dacă o faci în sfera credinţei în Dumnezeu. Iată de ce profeţii falşi sunt atât de aspru condamnaţi şi pedepsiţi de Dumnezeu.

Deuteronomul 18:

20. Dar prorocul care va avea indrazneala sa spuna in Numele Meu un cuvant pe care nu-i voi porunci sa-l spuna, sau care va vorbi in numele altor dumnezei, prorocul acela sa fie pedepsit cu moartea."

21. Poate ca vei zice in inima ta: "Cum vom cunoaste cuvantul pe care nu-l va spune Iehova?"

22. Cand ceea ce va spune prorocul acela in Numele lui Iehova nu va avea loc si nu se va intampla, va fi un cuvant pe care nu l-a spus Iehova. Prorocul acela l-a spus din indrazneala: sa n-ai teama de el.

 

Mai jos harta profetică a lui CT Russell

 

 

De-a joaca cu prezicerile (partea 5)

 

 

Interpretările profetice eşuate ale cultului Martorii lui Iehova (Russell-Rutherford)

De-a joaca cu profeţiile

 

Declaraţii despre timpurile profetice după anul 1914

Din seria năzbâtâilor teologice ale lui Russell şi adepţilor săi

 

 

Anul 1914, mai târziu s-a susţinut că în acest an nu se va sfârşi Armaghedonul; ci, atunci va începe (Pastor Russell¢s Serrmons p.676), iar după moartea primului preşedinte s-a susţinut că în acest an a început necazul cel mare, învăţătură rămasă în vigoare până în anul 1969 (W 1/5 1999 p.16). Ulterior, până prin anul 1995 s-a susţinut că nu va trece generaţia oamenilor care au văzut anul 1914 fără să vadă promisiunile Lumii Noi. Această declaraţie fără acoperire Biblică – au numit-o pompos „promisiunea Creatorului” şi au printat-o în fiecare număr al revistei internaţionale a cultului Martorii Lui Iehova, numită „Treziţi-vă!”. Dumnezeu nu a făcut nici o astfel de declaraţie în Biblie şi liderii cultului au fost obligaţi de împrejurarea trecerii anilor să-şi retragă afirmaţia. Iată că suntem în anul 2024, trecând aproape 110 ani, rămânând foarte puţini oameni din acea generaţieşi probabil că în câţiva ani nu va rămânea nici unul. În România există un singur om care s-a născut înainte de anul 1914 şi se numeşte Ilie Ciocan, din judeţul Vâlcea, având acum 110 ani.

    Anul 1915, este anul când anarhia din lume va atinge apogeul (JV p.632), şi se va stabili împărăţia milenară (Taina Împlinită p.162).

    Anul 1916, Russell după moartea sa, a înviat la cer de unde supraveghează organizaţia Turnul de Veghe (Taina Împlinită p.314).

    Anul 1918, va fi pentru creştinism o groază foarte mare (Taina Împlinită p.77; „Timpul este aproape” (paginile 98 si 99), publicată în 1889, citim următoarele:

 

„Este adevărat că faptul de a pretinde, aşa cum spunem noi, ca în următorii douăzeci şi şase de ani toate guvernele prezente vor fi răsturnate şi desfiinţate înseamnă să aşteptam lucruri mareţe; dar noi trăim intr-o perioada de timp speciala, „Ziua lui Iehova”, in care lucrurile culminează cu rapiditate; şi este scris, „O lucrare scurta va face Domnul asupra pământului.” (Vezi Vol. I., cap XV.)

 

Având în vedere aceasta dovada biblica puternica referitoare la timpurile neamurilor, noi consideram acest fapt ca un adevăr întemeiat, ca finalul regatelor acestei lumi si instaurarea completa a Regatului lui Dumnezeu, vor avea loc la finalul anului 1914 e.n. Atunci rugăciunea bisericii, rostita de la plecarea Domnului ei – „Sa vina regatul tău” – va primi răspuns; şi sub acea administraţie dreapta şi înţeleptă, întregul pământ va fi umplut de gloria Domnului – cu cunoştinţa şi dreptate şi pace (Psalm 72:19; Isaia 6:3; Habacuc 2:14); şi voinţa lui Dumnezeu va fi îndeplinită „pe pământ aşa cum este şi în cer.”

 

În aceeaşi publicaţie, la pagina 101, se poate citi următoarea afirmaţie:

 

„Să nu vă surprindă, aşadar, când în capitolele următoare vom prezenta dovezi ca instaurarea Regatului lui Dumnezeu a început deja, ca profeţiile indică spre anul 1878 e.n. ca trebuie să înceapă domnia şi că „bătălia zilei celei mari a Dumnezeului celui Atotputernic” (Apoc. 16:14), care se va încheia în 1914 e.n. şi va duce la răsturnarea completa a conducerii prezente a pământului, a început deja. Strângerea armatelor este vizibila clar, din punctul de vedere al Cuvântului lui Dumnezeu. Daca viziunea noastră este întunecată de prejudecăţi, când ajustam în mod potrivit telescopul Cuvântului lui Dumnezeu, putem vedea cu claritate sensul multor evenimente prevăzute pentru „Ziua Domnului” – că ne aflam chiar în mijlocul evenimentelor şi ca „ziua cea mare a mâniei sale urmează să vină”.

 

Cu doi ani după publicarea acestei cărţi, în 1891, Russell a publicat o alta carte, „Sa vina Regatul tău” şi la pagina 153 găsim următoarele: „Lucrarea secerişului. Prăbuşirea, epidemiile, distrugerea, etc., prezise ca se vor abate asupra misticului Babilon, au fost prefigurate prin marele necaz si distrugerea naţionala care a survenit asupra Israelului carnal şi care s-a sfârşit cu căderea definitiva a naţiunii în 70 e.n. Iar perioada căderii îşi găseşte, de asemenea, corespondenta; pentru ca de la momentul când Domnul nostru a zis, „Casa vi se lasă pustie”, în 33 e.n. pana în 70 e.n. au trecut 36 ½ ani; şi de la 1878 e.n. pana la sfârşitul anului 1914 e.n. sunt 36 ½ de ani. Iar odată cu sfârşitul anului 1914 e.n., ceea ce Dumnezeu numeşte Babilon şi ceea ce lumea numeşte Creştinătate va pieri, aşa cum se arata în profeţii.”

 

Tot Russell a mai afirmat: „Noi nu vedem nici un motiv ca numerele sa trebuiască schimbate – nici nu am putea să le schimbăm şi dacă am dori. Acestea sunt, credem noi, calendarul lui Dumnezeu, nu al nostru. Insa nu uitaţi, ca sfârşitul anului 1914 nu este momentul începutului, ci al sfârşitului necazului.”

 

Noi nu vedem nici un motiv pentru a schimba opinia exprimata în punctul de vedere prezentat în Turnul de Veghe din 15 ianuarie, 1892. Îndemnul nostru este să-l citiţi din nou, şi să luaţi o decizie dacă Perspicacitate în Scripturi (vol. II, pagina 468), are dreptate când spune: Russell a făcut referiri la el însuşi ca purtătorul de cuvânt al lui Dumnezeu şi a prezentat prezicerile cronologice ca şi rezultatul îndrumării lui Dumnezeu asupra poporului Său.

Alte interpretări greşite:

 

    Anul 1925, vor avea loc învierile credincioşilor din vechime, al lui Avraam, Isac, Iacov, etc. cât şi poate luarea la cer a creştinilor (JV p.78) susţinea Rutherford, în timp ce Russell declara: „Stabilirea Împărăţiei în Palestina va fi probabil prin 1925” (Taina Împlinită p.162).

 

Al doilea preşedinte al Societăţii, Rutherford, continuă cu prezicerile false, susţinând tot anul 1925 dar pentru alte evenimente, astfel în W 1/9 1922 p.262 (engleză) se spunea: „Data de 1925 este încă şi mai limpede arătată de Scriptură, deoarece este fixată de legea lui Dumnezeu, dată lui Israel.” Iar în W 1/4 1923 p.106 se preciza: „Crezul nostru este că anul 1925 este în mod clar stabilit în Scriptură.” Pe lângă aceste afirmaţii, în cartea: „Milioane de oameni care trăiesc acum nu vor mai muri niciodată”[3] (1920), la p.89,90 se spunea: „după cum am afirmat mai înainte, marele ciclu de jubileu trebuie să înceapă în 1925. În acest timp va fi recunoscută etapă pământească a Regatului. De aceea ne putem aştepta cu încredere că anul 1925 va marca întoarcerea lui Avraam, Isac şi Iacob şi a profeţilor credincioşi din vechime, cei amintiţi de apostol în Evrei 11 la starea de perfecţiune omenească.” (vezi şi JV unde se arată că pentru ai primi pe patriarhi au construit şi casa prinţilor, şi mulţi credeau că rămăşiţa va merge la cer în acel an).

 

Câtă deziluzie a adus acel an, făcând ca mulţi studenţi în Biblie să părăsească Organizaţia, cum s-a întâmplat şi după moartea lui Russell (JV p.78). De asemenea este curios că punctul de vedere greşit cu privire la anul 1925 s-a corectat doar în 1950, (JV p.76 n.s.), oare a fost nevoie de 25 de ani să-şi dea seama că au greşit? Ei care pretind că sunt umili şi receptivi!

 

În anii care au urmat după 1925, sau făcut zeci de preziceri iminente ale Armaghedonului, de pildă între anii 1940-1943 sau făcut cel puţin 44 de preziceri ale iminenţei sfârşitului (W15/9 1941 p.276; W15/1 1942 p.28; W1/5 1942 p.139; W1/5 1943; W1/9 1944 p.264; etc), să facem o spicuire concretă: „Sfârşitul final este aproape…lunile rămase până la Armaghedon.”

 

De-a joaca cu prezicerile (partea 4)

 

Declaraţii despre timpurile profetice până la anul 1914

Din seria năzbâtâilor teologice ale lui Russell şi adepţilor săi

 

    Anul 1844 - După Miller era considerat anul „sfârşitului lumii”, după Russell era începutul celor 30 de ani de „probă”, care în opinia lui, corespundea cu cei 30 de ani din viaţa lui Isus, scurşi de la naşterea sa ca om şi până la botezul lui în apa Iordanului. Sursă: Studii În Scripturi Volumul II, p 240. Această învăţătură a fost abandonată în 1930. De remarcat că Russell şi colaboratorii săi credeau că orice eveniment Biblic, petrecut în antichitate, trebuia să aibă încă o împlinire, după aceea în viitor. Pe această preconcepţie greşită s-au pus bazele tuturor speculaţiilor lor. Şi nu este de mirare de ce au fost atâtea speculaţii cu privire la date.

Din această mișcare sectară a lui CT Russell - şi cu o astfel de abordare nebiblică a Bibliei, au apărut multe alte secte, cu ideologie ciudată, nebiblica, precum grupul numit - Servants of Yah (1925 -?)

Probabil că cel mai ciudat dintre toate grupurile de Studenți ai Bibliei care s-a format în această perioadă a fost acel grup Servants of Yah cu sediul în Brooklyn, NY și condus de C.H. Zook. Acest grup mic, numit „Slujitorii lui Yah” a ajuns să creadă (evident greşit) că numele lui Satana era de fapt „Iehova” și astfel, Martorii lui Iehova au fost cu adevărat Martori ai lui Satana; iar Martorii lui Iehova acuzau pe diverşii acuzatori că sunt acel „serv rău” care îi bate pe tovarăşii săi (Matei 24). Se lansau astfel acuzaţii uneori deplasate şi teribile din ambele părţi. Slujitorii lui Yah erau universalişti, care credeau că toţi oameniivor fi mântuiţi. Ei au negat învățăturile Armaghedonului, Potopului, Botezul în apă, Răscumpărarea, Restituirea, etc.. Aveau filiale în Levittown, New York și Viena, Austria. În afară de aceste diferențe majore, doctrinele lor erau similare cu Martorii lui Iehova. Ei credeau că doar cei 144.000 sunt destinați să descopere sensul ascuns al scripturilor și să intre în rai. Sensul este ascuns parțial pentru că ei cred că textele noastre biblice au fost modificate. Ei vedeau Biblia ca fiind în primul rând o profeție, cea mai mare parte din care se referă la secolul actual. Ei cred că toți cei care au trăit vreodată vor trăi pentru totdeauna pe un pământ paradisic, cu excepția celor 144.000 care trăiesc în ceruri. Acest grup s-a redus până la inexistență.

 

  Anul 1846 - era considerat de mişcarea adventistă din care provenea Russell ca fiind sfârşitul celor 2300 de zile-nopţi, o expresie greu de înţeles pentru mulţi, fiindcă este interpretată în ternemi necontextuali. Ea se găseşte expusă în Daniel 8:14. Era considerată o dată importantă de mişcarea Russellită, deoarece se credea că atunci George Storrs şi alţi colaboratori adventişti de seamă ai lui Russell, au abandonat învăţăturile greşite şi astfel „sanctuarul” a fost curăţit. De asemenea era considerat ca anul în care a început „alianţa evanghelică” între grupările protestante, ceea ce a fost catalogată ca „spiritism”. Sursă: Studii În Scripturi Volumul III, p 108, Studii În Scripturi Volumul VII (Taina Împlinită), p 163. Această învăţătură a fost abandonată în 1930. Dar care este adevărul?

 

  Anul 1873 - Era considerat data la care se împlinesc cei 6000 de ani de la creaţia lui Adam şi intrarea în al 7000 de an, mia de ani din cartea Apocalipsa, „ziua Domnului”. Sursă: Studii În Scripturi Volumul II, Prefaţa, p 39; JV[2] p.631, învăţătură abandonată în 1930. Încheierea celor 6000 de ani din istoria omenirii, va fi pusă în anul 1943, ca fiind anul 1975, în cartea Adevărul vă va face liberi. Începând cu anul 1966 anul 1975 va căpăta o importantă profetică în literatura de atunci a martorilor. Sursă = Cartea: Life Everlasting (Viaţă veşnică). [vezi anul 1975].

 

  Anul 1874 - Era considerat data de la care începe prezenţa invizibilă a lui Christos. Data cea mai importantă a lui Russell. Sursă: Trei lumi, p. 175, Studii În Scripturi Volumul II, p 170, Revenirea Domnului nostru, p 27, JV 133, nota de subsol. Până la 1904 Russell aşa credea că la această dată a început Armaghedonul. Sursă: Turnul De Veghe 15/1/92, p 3, 21 (reprint la pagina 1355), Studii În Scripturi Volumul II, p 101. Această învăţătură a fost abandonată în 1930 parţial şi în 1943 total. Vezi nota de subsol 2; vezi şi JV p.47, actualmente se crede că a revenit în 1914 şi de atunci şi-a început prezenţa.

 

    Anul 1875 - Era considerat anul în care se sfârşeşte „marele jubileu”, ca încheierea a celor 1335 de zile expuse în Daniel 12:12. Era privit ca anul în care au înviat sfinţii, invizibil. Sursă: Trei lumi, p 108. Ulterior, în 1881, data învierii invizibile a sfinţilor creştini a fost mutată de pe 1875 pe 1878.

 

    Anul 1878 - Era considerat data la care se sfârşeşte epoca evanghelică şi se produce răpirea adunării sfinţilor lui Cristos, a creştinilor credincioşi. Sursă: Trei lumi, p 68, JV p 632, Martorii Lui Iehova În Planul Divin, p 19. Bineînţeles, dată abandonată după anul 1878. Se mai credea că Isus îşi asumă puterea de rege (JV p. 632) şi are loc învierile cereşti (Taina Împlinită 149,278), actualmente Martorii cred că învierile cereşti au avut loc în 1918.

 

    Anul 1873 - Se împlineau 6000 de ani de la facerea lui Adam conform lui CT Russell, dar mai târziu aceste calcule sau explicat că sunt greşite – (JV p.631).

 

    Anul 1881 – Conform lui Russell, se închidea uşa pentru clasa miresei de 144.000 (JV p. 632), apoi s-a crezut (până în 1966), ca această uşă s-a închis în 1931, ca apoi din 1966, să se creadă că această chemare s-a sfârşit în 1935, ca în anul 2007 să se renunţe la un an stabilit pentru închiderea uşi pentru clasa cerească (vezi: W 1/5 2007 p.30,31).

 

    Anul 1889 – Începutul Bătăliei Armaghedonului. Se face următoarea precizare în cartea din limba engleză, The Time is at Hand la p.101: „Aducem dovezi că întemeierea Regatului lui Dumnezeu a început deja…şi că bătălia din ziua cea mare a lui Dumnezeu cel Atotputernic (Ap.16:14) care se va sfârşi în 1914 cu completa distrugere a conducerii actuale a pământului, a început deja.”

 

    Anii 1910-1914, declaraţi ca anii marii strâmtorări: „Stresul marelui necaz va fi în curând peste noi cam între 1910 şi 1912, culminând cu sfârşitul neamurilor, octombrie 1914.” (cartea în engleză: The New Creation p.579; vezi şi Volumul 2 Studii în Scripturi p.76,77,101).

 

    Anul 1914, Armaghedonul.  Armaghedonul din Scriptură ar fi trebuit să aibă loc în acest an conform cu Volumul 3 Studii în Scripturi p.126,153.