Ridicarea, căderea și redenumirile adventismului

O retrospectivă a odiseei Martorilor lui Iehova

După ce am citit cărțile lui Lothar Grassman „Martorii lui Iehova” și ale lui András Szalai „Iehova și Organizația”, „Fariseii lui Iehova” a lui Teodor Ardelean și „S-au sfârșit vremurile neamurilor?” ale lui Carl Olof Jonsson, precum și „Zsolt Kovács: 1914 - O profeție împlinită?”, cartea lui Raymond Franz „Criza conștiinței” și alte cărți similare, precum și numeroase articole Wikipedia și o mare parte din publicațiile Societății Watchtower, mi s-a format următoarea imagine istorică a Mișcării Martorilor lui Iehova:

Ridicarea

Prin anii 1820 s-a ridicat printre baptișii așaziși primitivi un nou convertit pe nume William Miller, un fost căpitan de armată și a prezentat într-un cerc restrâns al fraților de credință un calcul: ”Priviți spre 1843! După cum se pare vine Domnul în acest an!”

William Miller, a fost o figură proeminentă în mișcarea adventistă zisă și millerită, care a interpretat Daniel 8:14 ca prezicând curățirea sanctuarului, despre care credea că va avea loc la sfârșitul unei perioade de 2.300 de zile. El credea că această curățire era o pregătire pentru a Doua Venire a lui Hristos, despre care credea că va avea loc pe 22 octombrie 1844. Cu toate acestea, când Hristos nu a apărut așa cum se aștepta, Miller și adepții săi au experimentat Marea Dezamăgire, ceea ce a dus la formarea Mișcării Second-Adventiste, a Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea și alte grupuri, care interpretează profeția diferit, considerând-o fie, începutul lucrării finale a lui Isus în sanctuarul ceresc, fie cu totul altceva.

Şi el mi-a zis: "Până vor trece două mii trei sute de seri şi dimineţi; apoi Sfântul Locaş va fi curăţat!" (Daniel 8:14)

Totul se baza pe interpretarea versetului în cauză din cartea profetului Daniel, scos cu totul din contextul textual și istoric, dar bine pus la punct ca teorie fictivă. Frații săi de credință au fost convinși și au decis ”să spună Lumii”, așa că au ieșit cu știrea. Au fost botezate mii de suflete și puse în așteptare. Și a venit 1843. Și apoi… o tăcere apăsătoare. Nimic. Interpretarea a fost recalculată de lideri și au răsuflat ușurați, spunând: Am greșit calculul cu un an! Au urmat și mai multe botezuri și o așteptare mai hotărâtă, spunând: De data asta suntem siguri!

Căderea

Au spus din nou Lumii și mai hotărât: ”Spunem Lumii: Priviți spre 1844! Vine Domnul în acest an!” Nimic. Mișcarea s-a prăbușit. Din cei aproximativ 50000 de mii de membrii, mișcarea s-a subțiat la circa 6000 mii, mulți au plecat, adunările s-au subțiat, la fel și fondurile, adică banii pentru lucrare. Și liderii au început să se certe între ei cu mult zel și nervi, pe diferite teme. William Miller se schimbase și el în diferite puncte de vedere, adoptând opinii noi... Încerca să-i încurajeze și spunea că a avut un vis în care Dumnezeu îi arătase venirea unui nou lider care îi va uni din nou. Era și el descurajat. Abandonase poziția de lider. Frecventa deseori cimitirul, mormintele părinților săi, unde plângea amarnic. Zicea că de dorul lor. Adunările așazise second-adventiste au rămas cu lideri dintre cei mai fanatici, care se credeau cei mai credincioși. Liderii lor s-au pus pe căutat, întrebând: Oare unde am greșit? Jarul verificării și căutării unei noi date, de data asta corecte, încă ardea. L-au întrebat și pe William Miller. Și el a recunoscut. Am greșit: Domnul nu va veni până ce nu se vor împlini timpurile fixate ale națiunilor în 1914. Liderii au rămas descurajați. Timpul era departe. S-au prezentat diferite opinii. Unii n-au mai cutezat să propună o altă dată și au susținut că data de 1844 era corectă, doar că nu au înțeles la ce se referă și s-au retras ca adventiști de ziua a șaptea, orientându-se spre sabat și anumite practici din Legea lui Moise. Alții au propus o altă dată și apoi alta și alta. Toate au eșuat. Ultima în 1878. 

Redenumirea adventismului

De rușine toate adunările acestea second-adventiste și-au schimbat numele, căci nu mai cuterzau să-și spună adventiști. Unii au abandonat totul și s-au numit Strangers Church, rupând toate legăturile cu adventismul. Dar unii lideri deznădăjduiți dintre aceștia au spus aprobator: William Miller a avut dreptate. Să privim spre 1914, cum ne-a arătat el. Și sute de predicatori ambulanți zisi colportori au început să cutreiere lumea cu mesajul: Priviți spre 1914! Vine Domnul! Când lumea îi întreba cine sunt, ei răspundeau: Suntem vestitori ai zorilor mileniului. Apoi, unul dintre lideri, un pastor tânăr pe nume Charles Taze Russell, a propus un nou nume: ”Noi suntem studenții serioși ai Bibliei. Să ne numim Studenții Bibliei!”

Au fost ei studenți serioși ai Bibliei? Sau au greșit, tocmai din cauză că nu au fost studenți serioși ai Bibliei? Va fi data de 1914 propusă de Miller corectă?

Nu. După anul 1914 a urmat perioada tipică de descurajare, dezertare din grup și discuții contradictorii. Până în anul 1931 mișcarea s-a fărâmițat în multe grupri care se urau, deși își spuneau Studenții Bibliei. Sau propus diferite nume noi: Prietenii Popoarelor, Îngerul Lui Iehova, Slujitorii lui Yah, Martorii Lui Iehova, etc..

Practic, mișcările Studenților Bibliei și a Martorilor lui Iehova sunt redenumiri ale adventismului tipic și calsic, și deși nu mai poartă numele de advențiști sunt prin tradiție miscări neo-adventiste (de practică adventistă), continuând de fapt practicile adventiștilor timpurii. Ca o exemplificatre, Adventiștii timpurii sunt străbunicii spirituali (1820-1844), Adventiștii second-adventists sunt bunicii spirituali (1844-1878), Studenții Bibliei sunt fii spirituali (1879-1931) și Martorii lui Iehova sunt nepoții spirituali (1931-prezent) ai Mișcării Adventiste.

Cum au apărut Martorii lui Iehova și de ce?

Unul dintre obiectivele de lungă durată ale lui Satan este de a schimba sensul celor 1.260 de zile din Apocalipsa, capitolul 12, adică de a-l distorsiona.

”Martorul mincinos nu rămâne nepedepsit şi cel ce spune minciuni nu va scăpa.” (Proverbe 19:5)

Apocalipsa 12:6. Si femeia a fugit in pustiu, intr-un loc pregatit de Dumnezeu, ca sa fie hranita acolo o mie doua sute saizeci de zile. 14. Si cele doua aripi ale vulturului celui mare au fost date femeii, ca sa zboare cu ele in pustiu, in locul ei unde este hranita o vreme, vremuri si jumatatea unei vremi, departe de fata sarpelui.

Văzând că nimic din ceea ce fusese prezis nu se întâmpla, cu puțin timp înainte de 1914, pastorul Russell a încercat să argumenteze că interpretarea anumitor profeții era doar o sugestie până când se putea obține o mai bună înțelegere.

Între timp continua lupta de culise în cult pentru a se cristaliza anumite puncte de vedere, fapt care a dus la câteva sciziuni, cea mai mare fiind din cauza părerii pastorului Russell, uneori oscilatorie, despre noul legământ, dacă este sau nu în vigoare:

„… Noul legământ este un lucru care ține de viitor.” (WatchTower 6/1880 p.110)

” Noul legământ este în vigoare acum, fiind pecetluit prin sângele și moartea lui Hristos.” (WatchTower 9/1887, p. 974) …

„… Lucrarea lui Hristos pentru inaugurarea noului legământ nu putea începe până la perfecționarea propriului său corp, care este Biserica … și fiindcă sângele său încă nu a fost vărsat în întregime.” (WatchTower 4/1/1909 p.4367)

Însă după ce la 28 iulie 1914 a început primul război mondial, el a prins din nou curaj, văzând că are apă la moară şi a spus că ceea ce se întâmplă este exact ceea ce au prezis. Locul scepticismului a fost umplut de freamătul aşteptării marilor evenimente: răpirea bisericii, instaurarea împărăţiei după o mare anarhie şi învierea profeţilor şi sfinţilor din vechime, care să guverneze lumea de pe pămînt... Iată de ce Russell şi-a luat curajul ca în luna ocrombrie din 1914 să declare pompos că „lumea s-a sfârşit” şi că dreptul conducătorilor umani de a conduce a încetat. De acum aşteptau răpirea – unii chiar imediat în acel an (1914), alţii ca Russell însuşi, mai circumspecţi, îşi făceaualte calcule şi planuri.

Astfel, Russell, a trasat iarăşi nişte direcţii de interpretare a evenimentelor până la 1925, chiar înainte de moartea sa din anul 1916, lăsând un fel de testament de corectare şi completare a prezicerilor, pentru a se scrie un volul postum în memoria sa, numit „Taina Împlinită”. Una dintre ideile sale a fost că răpirea nu se va produce până spre 1918 şi că în acest timp trebuie să se facă o mare lucrare de predicare-anunţ, în care lumea şi conducătorii ei trebuia să fie anunţaţi despre ce se întâmplă: Că lumea s-a sfârşit în 1914 şi că milioane de oameni care au văzut anul 1914, nu vor muri niciodată, lumea intrând într-un proces de reaşezare care va ţine până la 1925, când vor învia profeţii şi sfinţii din vechime, care urmau să fie puşi la cârma conducerii lumii. Astfel, Russell şi asociaţii săi credeau că ei urmau să fie acel înger cu trâmbiţă, care sună în cartea Apocalipsa, ultima trâmbiţă fiind undeva la 1918, când Domnul Isus trebuia să vină să îi i-a la cer.

Ros de boala sifilisului şi de problemele de nesupunere din cult, Russell încearcă să facă un ultim efort şi porneşte într-un turneu de campanie-anunţ, murind pe drum, într-un vagon, nu înainte de a da instrucţiuni secretarului său, să îl facă o togă romană. Nu este exclus ca acest procedeu să arate că Russell a făcut parte sau se credea un fel de mason-creştin, existând multe însemne masonice pe publicaţiile editurii sale.

Evident că în ce priveşte interpretarea unor profeţii, şi tot ce a lăsat Russell ca testament final în legătură cu ele, a fost urmat orbeşte de noul preşedinte al cultului JF Rutherford, iar toată campania s-a dus cu anunţul că „Lumea s-a sfârşit şi milioane de oameni care au văzut anul 1914 nu vor muri niciodată”, urmând ca punctul final să fie anul 1925, când va fi schimbată conducerea lumii. După ce a văzut că nu s-a întâmplat nimic cu ei până la 1918 şi a căzut toată harta profetică aşteptată între1914-19125, Rutherford a mărturisit că s-a făcut un măgar şi a întreprins o revizuire a părerilor lui Russell, ceea ce a dus la o serie de schisme, plecând din cult fie aceea care nu accetau nici o schimbare, fie aceea care aveau o altă explicaţie.

Ceea ce s-a întâmplat a fost, de fapt, o repetare a ceea ce a făcut Russell după ce s-a desprins de adventiști. O nouă mișcare s-a născut: Martorii lui Iehova. Iar președintele J.F. Rutherford a trebuit să decidă de partea cui să stea: cei care apărau tradiția mișcării sau cei care căutau adevărul?

Închinătorii moderni ai lui Iehova Dumnezeu pe calea purificării

Biblia, care conține cuvântul lui Dumnezeu, a prezentat cu fidelitate greșelile și păcatele poporului antic al lui Iehova Dumnezeu, atât în ​​Vechiul Testament, cât și în Noul Testament. Așadar, de ce ar trebui să ascundem greșelile și păcatele închinătorilor moderni ai lui Iehova Dumnezeu? Și de ce ar trebui să prezentăm doar ceea ce a fost frumos și bun? De ce să nu citim cărți care critică Martorii lui Iehova și cărți scrise de foști membri despre mișcare? Pentru că atunci ar trebui să îndepărtăm din Biblie ceea ce a fost o pată rușinoasă pentru poporul lui Israel. Dacă nu ne vedem slăbiciunile, greșelile, păcatele și starea noastră reală de credință, atunci cum putem fi purificați? Istoria este ca o profeție, doar că nu privește înainte, ci înapoi, iar cel care o studiază cu sinceritate este ca un profet, doar că nu privește înainte, ci înapoi. Și veți vedea că ceea ce ați fost, sunteți. Puteți vedea acest lucru doar dacă vă cunoașteți cu adevărat istoria. Până nu știți cine ați fost cu adevărat, nu știți cine sunteți cu adevărat și, până nu știți asta, nu vă puteți schimba. După cum spune un proverb înțelept: Cine nu-și cunoaște greșelile, le repetă. Și exact asta s-a întâmplat cu toate acele profeții, timp de multe decenii după 1843. De ce au existat atâtea greșeli? Pentru că baza interpretării Bibliei a fost prezentată foarte greșit. Anumiți creștini timpurii, precum gnosticii și origeniștii, apoi anabaptiștii, adventiștii de-a doua, studenții Bibliei și, timp de mulți ani, Martorii lui Iehova, au crezut (și încă mai cred ici și colo) că Biblia este o carte cu un mesaj codificat, al cărui mesaj ascuns trebuie descifrat. Multe raționamente s-au născut din această înțelegere.

După moartea fostului Second Adventist, pe atunci pastor al Studenților Bibliei, Russell, mișcarea sa s-a divizat în mai multe ramuri, una dintre ele luând numele de „Martorii lui Iehova” în 1931. Fratele Rutherford, după eșecul dezastruos al dramei profetice din 1914-1925, a trecut de partea reformerilor și a început procesul de purificare, dar din păcate nu a abandonat „idolul” 1914. Întrucât Mișcarea Internațională a Studenților Biblici avea învățături masonice, președintele noii mișcări, Joseph Franklin Rutherford, a curățat mișcarea de aceste elemente și apoi a restaurat interpretarea corectă a doctrinei despre noul legământ. Cartea lui Roy D. Goodrich, „Turnul de veghe și demonologia”, oferă o privire asupra acelor vremuri. Roy D. Goodrich a fost un Student al Bibliei dedicat și Martor al lui Iehova care s-a opus sprijinului tacit al Societății Watch Tower Bible and Tract pentru „știința nesănătoasă”, despre care Goodrich a numit o formă de divinație demonică. El oferă o relatare interesantă și foarte grăitoare despre cum funcționa mișcarea la acea vreme.

Când a izbucnit al Doilea Război Mondial, Martorii credeau că Germania nazistă și aliații săi vor câștiga războiul, care avea să fie urmat de persecuții teribile și de Armaghedon. Din acest motiv, i-au sfătuit pe tineri să nu se căsătorească decât după Armaghedon, ci să-și dedice toate energiile lucrării lui Iehova și demascării religiei false. După cum arată istoria, acest lucru nu s-a întâmplat niciodată, ceea ce ridică unele întrebări: „Unde au greșit în interpretarea profețiilor?” Unii au devenit serios îngrijorați, precum fratele Roy Goodrich, care a luptat alături de fratele Rutherford pentru a curăța mișcarea, și Jesse Hemery, vicepreședintele Societății Watch Tower, care a propus schimbări drastice în interpretarea profețiilor, inclusiv o abandonare completă a doctrinei din 1914. Acestui lucru s-a opus noul președinte al Societății Watch Tower, Nathan Knorr, care, după ce a schimbat cronologia la o nouă dată, 1975, a propus ca aceasta să fie acceptată ca dată a Armaghedonului de la sfârșitul lumii. Pe măsură ce tensiunile dintre lideri creșteau, Knorr a luat decizia radicală de a-i excomunica pe toți cei care i se opuneau lui și noilor sale idei despre anul 1975.

După ce Charles Taze Russell și asociații săi s-au desprins de fosta lor mișcare adventistă, oamenii mișcării cunoscute sub numele de Studenți Bibliei au avut multe așteptări false până în 1925, deoarece nu examinaseră în mod corespunzător Biblia, ci fuseseră ancorați în interpretările pastorului CT Russell. Această literatură conține idei atât de copilărești încât ai putea râde de ele, dar, în același timp, conține lucruri uimitor de superficiale și periculoase în chestiuni de mântuire, pentru care ai putea chiar plânge, pentru că au indus în eroare poporul lui Dumnezeu. Din păcate, Martorii lui Iehova nu au înțeles în 1931 și majoritatea nu înțeleg acum, în 2026, că încă reprezintă doctrina lui William Miller din 1914 și sunt sub vraja acelei influențe demonice. Există înregistrări istorice despre acest lucru, conform cărora și Miller a venit cu această idee, după eșecul din 1844. Așadar, nu s-a îndreptat, nu a învățat nimic din căderea sa, pentru că a considerat mesajul Bibliei ca fiind codificat. Generația din 1914 a dispărut și nu s-a întâmplat nimic, așa cum s-a anunțat public timp de mulți ani de pretutindeni. Și asta spune multe. Așadar, Iehova Dumnezeu nu a numit pe nimeni să dea lumii o astfel de dată și un mesaj al împărăției despre aceasta. Tot ce s-a spus vreodată despre 1914 de la William Miller încoace este lucrarea secretă a lui Satan, prin care încă îi înlănțuie de orașul spiritual Babilonul cel Mare pe cei care cred stângaci și înșelător astfel de lucruri.

Ce este de făcut? Finalizarea curățirii!

Iată de ce noi, cei din Mișcarea de Reformă a Martorilor lui Iehova (Pentru Renaștere) dorim să facem niște schimbări importante în teologia noastră, printre care și abandonarea totală a vestigiilor advetiste, adică aruncarea acelui schelet adventist din dulap, care duce la 1914 și tot ce se leagă de acea dată. Toate acestea le considerăm greșite și păguboase (erezii). Desigur, mișcarea dventistă clasică a avut și puncte de credință corecte, acestea fiind moștenite și în mișcarea Studenților Bibliei și cea a Martorilor lui Iehova. De acestea nu dorim să ne dezicem. Noi nu suntem ex-Martori fără, ci Martori loiali ai lui Iehova Dumnezeu și ai Domnului Isus Christos, un fel de Martori ai lui Iehova și ai lui Isus, de tip bereean (Fapte 17:10,11). Doar avertizăm că din cauza schetelului adventist suntem încă înlănțuiți în teologia Marelui Babilon și mesajul lui Dumnezeu pentru zilele în care trăim este să fugim de tot din acest oraș simbolic. Dar cum să fugim dacă lanțul care este doctrina despre 1914 ne leagă atât de puternic de acest oraș?

Ca să fim închinători de credință adevărată ai lui Iehova Dumnezeu și urmași născuți din nou ai lui Isus Christos, care dorim să rămânem așa până la sfârșit, pentru totdeauna, trebuie să tăiem toate legăturile cu acest marele oraș simbolic, pentru a nu rămâne captivi în el spre paguba noastră veșnică:

Iesiti din Babilon, fugiti din mijlocul haldeilor! Vestiti, trambitati cu glas de veselie, dati de stire pana la capatul pamantului, spuneti: "Domnul a rascumparat pe robul Sau, Iacov!" (Isa.48:20)

Plecati, plecati, iesiti din Babilon! Nu va atingeti de nimic necurat! Iesiti din mijlocul lui! Curatati-va, cei ce purtati vasele Domnului! 

Dar nu iesiti ingramadindu-va si nu plecati fugind, ca inaintea voastra merge Domnul si in urma voastra tot El, Dumnezeul lui Israel!"

(Isa.52:11,12)

De aceea: "Iesiti din mijlocul lor si despartiti-va de ei, zice Domnul; nu va atingeti de ce este necurat, si va voi primi. (2Cor.6:17)

Apoi am auzit din cer un alt glas, care zicea: "Iesiti din mijlocul ei, poporul Meu, ca sa nu fiti partasi la pacatele ei si sa nu fiti loviti cu urgiile ei! (Apoc.18:4)

Pentru un viitor mai frumos

Pentru cei interesați de această ieșire toatală din Marele Babilon, vom organiza o întâlnire teocratică anul acesta (2026), dacă va fi voia lui Iehova Dumnezeu. Vă rog în numele Domnului Isus Christos, să dați știrea mai departe tuturor celor care se consideră ”Poporul lui Dumnezeu” ca în Apocalipsa 18:4.

Pentru mai multe informații, mă puteți contacta aici (la telefon între ora 17-20):

0748073132

ianostakacs@gmail.com

https://www.facebook.com/janos.takacs.16547008

De-a joaca cu prezicerile (partea 4)

 

Declaraţii despre timpurile profetice până la anul 1914

Din seria năzbâtâilor teologice ale lui Russell şi adepţilor săi

 

    Anul 1844 - După Miller era considerat anul „sfârşitului lumii”, după Russell era începutul celor 30 de ani de „probă”, care în opinia lui, corespundea cu cei 30 de ani din viaţa lui Isus, scurşi de la naşterea sa ca om şi până la botezul lui în apa Iordanului. Sursă: Studii În Scripturi Volumul II, p 240. Această învăţătură a fost abandonată în 1930. De remarcat că Russell şi colaboratorii săi credeau că orice eveniment Biblic, petrecut în antichitate, trebuia să aibă încă o împlinire, după aceea în viitor. Pe această preconcepţie greşită s-au pus bazele tuturor speculaţiilor lor. Şi nu este de mirare de ce au fost atâtea speculaţii cu privire la date.

Din această mișcare sectară a lui CT Russell - şi cu o astfel de abordare nebiblică a Bibliei, au apărut multe alte secte, cu ideologie ciudată, nebiblica, precum grupul numit - Servants of Yah (1925 -?)

Probabil că cel mai ciudat dintre toate grupurile de Studenți ai Bibliei care s-a format în această perioadă a fost acel grup Servants of Yah cu sediul în Brooklyn, NY și condus de C.H. Zook. Acest grup mic, numit „Slujitorii lui Yah” a ajuns să creadă (evident greşit) că numele lui Satana era de fapt „Iehova” și astfel, Martorii lui Iehova au fost cu adevărat Martori ai lui Satana; iar Martorii lui Iehova acuzau pe diverşii acuzatori că sunt acel „serv rău” care îi bate pe tovarăşii săi (Matei 24). Se lansau astfel acuzaţii uneori deplasate şi teribile din ambele părţi. Slujitorii lui Yah erau universalişti, care credeau că toţi oameniivor fi mântuiţi. Ei au negat învățăturile Armaghedonului, Potopului, Botezul în apă, Răscumpărarea, Restituirea, etc.. Aveau filiale în Levittown, New York și Viena, Austria. În afară de aceste diferențe majore, doctrinele lor erau similare cu Martorii lui Iehova. Ei credeau că doar cei 144.000 sunt destinați să descopere sensul ascuns al scripturilor și să intre în rai. Sensul este ascuns parțial pentru că ei cred că textele noastre biblice au fost modificate. Ei vedeau Biblia ca fiind în primul rând o profeție, cea mai mare parte din care se referă la secolul actual. Ei cred că toți cei care au trăit vreodată vor trăi pentru totdeauna pe un pământ paradisic, cu excepția celor 144.000 care trăiesc în ceruri. Acest grup s-a redus până la inexistență.

 

  Anul 1846 - era considerat de mişcarea adventistă din care provenea Russell ca fiind sfârşitul celor 2300 de zile-nopţi, o expresie greu de înţeles pentru mulţi, fiindcă este interpretată în ternemi necontextuali. Ea se găseşte expusă în Daniel 8:14. Era considerată o dată importantă de mişcarea Russellită, deoarece se credea că atunci George Storrs şi alţi colaboratori adventişti de seamă ai lui Russell, au abandonat învăţăturile greşite şi astfel „sanctuarul” a fost curăţit. De asemenea era considerat ca anul în care a început „alianţa evanghelică” între grupările protestante, ceea ce a fost catalogată ca „spiritism”. Sursă: Studii În Scripturi Volumul III, p 108, Studii În Scripturi Volumul VII (Taina Împlinită), p 163. Această învăţătură a fost abandonată în 1930. Dar care este adevărul?

 

  Anul 1873 - Era considerat data la care se împlinesc cei 6000 de ani de la creaţia lui Adam şi intrarea în al 7000 de an, mia de ani din cartea Apocalipsa, „ziua Domnului”. Sursă: Studii În Scripturi Volumul II, Prefaţa, p 39; JV[2] p.631, învăţătură abandonată în 1930. Încheierea celor 6000 de ani din istoria omenirii, va fi pusă în anul 1943, ca fiind anul 1975, în cartea Adevărul vă va face liberi. Începând cu anul 1966 anul 1975 va căpăta o importantă profetică în literatura de atunci a martorilor. Sursă = Cartea: Life Everlasting (Viaţă veşnică). [vezi anul 1975].

 

  Anul 1874 - Era considerat data de la care începe prezenţa invizibilă a lui Christos. Data cea mai importantă a lui Russell. Sursă: Trei lumi, p. 175, Studii În Scripturi Volumul II, p 170, Revenirea Domnului nostru, p 27, JV 133, nota de subsol. Până la 1904 Russell aşa credea că la această dată a început Armaghedonul. Sursă: Turnul De Veghe 15/1/92, p 3, 21 (reprint la pagina 1355), Studii În Scripturi Volumul II, p 101. Această învăţătură a fost abandonată în 1930 parţial şi în 1943 total. Vezi nota de subsol 2; vezi şi JV p.47, actualmente se crede că a revenit în 1914 şi de atunci şi-a început prezenţa.

 

    Anul 1875 - Era considerat anul în care se sfârşeşte „marele jubileu”, ca încheierea a celor 1335 de zile expuse în Daniel 12:12. Era privit ca anul în care au înviat sfinţii, invizibil. Sursă: Trei lumi, p 108. Ulterior, în 1881, data învierii invizibile a sfinţilor creştini a fost mutată de pe 1875 pe 1878.

 

    Anul 1878 - Era considerat data la care se sfârşeşte epoca evanghelică şi se produce răpirea adunării sfinţilor lui Cristos, a creştinilor credincioşi. Sursă: Trei lumi, p 68, JV p 632, Martorii Lui Iehova În Planul Divin, p 19. Bineînţeles, dată abandonată după anul 1878. Se mai credea că Isus îşi asumă puterea de rege (JV p. 632) şi are loc învierile cereşti (Taina Împlinită 149,278), actualmente Martorii cred că învierile cereşti au avut loc în 1918.

 

    Anul 1873 - Se împlineau 6000 de ani de la facerea lui Adam conform lui CT Russell, dar mai târziu aceste calcule sau explicat că sunt greşite – (JV p.631).

 

    Anul 1881 – Conform lui Russell, se închidea uşa pentru clasa miresei de 144.000 (JV p. 632), apoi s-a crezut (până în 1966), ca această uşă s-a închis în 1931, ca apoi din 1966, să se creadă că această chemare s-a sfârşit în 1935, ca în anul 2007 să se renunţe la un an stabilit pentru închiderea uşi pentru clasa cerească (vezi: W 1/5 2007 p.30,31).

 

    Anul 1889 – Începutul Bătăliei Armaghedonului. Se face următoarea precizare în cartea din limba engleză, The Time is at Hand la p.101: „Aducem dovezi că întemeierea Regatului lui Dumnezeu a început deja…şi că bătălia din ziua cea mare a lui Dumnezeu cel Atotputernic (Ap.16:14) care se va sfârşi în 1914 cu completa distrugere a conducerii actuale a pământului, a început deja.”

 

    Anii 1910-1914, declaraţi ca anii marii strâmtorări: „Stresul marelui necaz va fi în curând peste noi cam între 1910 şi 1912, culminând cu sfârşitul neamurilor, octombrie 1914.” (cartea în engleză: The New Creation p.579; vezi şi Volumul 2 Studii în Scripturi p.76,77,101).

 

    Anul 1914, Armaghedonul.  Armaghedonul din Scriptură ar fi trebuit să aibă loc în acest an conform cu Volumul 3 Studii în Scripturi p.126,153.

Pentru Cei Sinceri Din Orice Casă A Credincioşilor

Pentru Cei Sinceri Din Orice CasaA Credinciosilor (Catolici, Ortodocşi, Protestanţi, Baptişti, Penticostali, Orice fel de Neoprotestanţi, Adventişti, Milenisti (Studentii Bibliei, Martori, etc.)

Dumnezeu nu mântuieşte cu forţa

Sunt unele pasaje Scripturale, pe care doresc să le analizam cu grijă.

Scriptura ne spune clar că "Este CU NEPUTINŢĂ ca Dumnezeu să mintă" Evrei 6:18

 

Textul acesta îl arată pe Marele Creator "neputincios" în faţa minciunii. Cu toate ca El este Atotputernicul Dumnezeu, îi este cu "neputinţă" să mintă. El nu poate păcătui, căci este sfânt. Şi de aceea nu poate îndemna pe nimeni la păcat. Vedem, dragii mei, că deşi Dumnezeu este Atotputernic, El nu poate "orice".

Este interesant de ştiut, că anumiţi creştini din primele secole ale erei creştine, pornind de la ideea ca Dumnezeu este atotputernic, şi neânţelegând asta corect, au ajuns la o concluzie greşită. Spuneau ei că deoarece Dumnezeu este atotputernic şi este iubire, El va salva pe toţi păcătoşii de la pierzarea veşnică. Lor li s-a părut ciudat ca un Dumnezeu care este atotputernic şi iubire, să nu-i mântuiască pe toţi. Însă problema nu este la Dumnezeu, ci la oameni, căci Dumnezeu nu mântuieşte pe nimeni cu forţa. Dacă nu vrei, nu eşti mântuit cu forţa. Oare va fi vinovat Dumnezeu că tu nu vrei să fii mântuit? Nu. Vei fi tu vinovat că n-ai vrut să fii mântuit? Da. Dumnezeu este înţelept, de aceea El nu mântuieşte pe nimeni cu forţa, doar pe cei care vor.

De ce se mânie Dumnezeu pe oameni?

Dreptatea lui Dumnezeu

Dumnezeu este întotdeauna drept. Mânia lui Dumnezeu este întotdeauna dreaptă, fiindcă El este un Dumnezeu al dreptăţii: 

'El este drept' şi se mânie pe oameni atunci când ei fac răul.

-    Caci Eu il cunosc si stiu ca are sa porunceasca fiilor lui si casei lui dupa el sa tina Calea Domnului, facand ce este drept si bine, pentru ca astfel Domnul sa implineasca fata de Avraam ce i-a fagaduit"… (Fac.18:19)
 -   El este Stanca; lucrarile Lui sunt desavarsite, caci toate caile Lui sunt drepte; El este un Dumnezeu credincios si fara nedreptate, El este drept si curat. (Deut.32:4)
-    Iata ce a facut Ezechia in tot Iuda. El a facut ce este bine, ce este drept, ce este adevarat, inaintea Domnului Dumnezeului sau. (2Cron.31:20)
-    Domnul este bun si drept: de aceea arata El pacatosilor calea. (Ps.25:8)
-    El face pe cei smeriti sa umble in tot ce este drept. El invata pe cei smeriti calea Sa. (Ps.25:9)
 -   ca sa arate ca Domnul este drept, El, Stanca mea, in care nu este nelegiuire. (Ps.92:15)
-    Celui fara prihana ii rasare o lumina in intuneric, El este milostiv, indurator si drept. (Ps.112:4)
-    Domnul este drept: El a taiat funiile celor rai. (Ps.129:4)
-    Totusi Domnul asteapta sa Se milostiveasca de voi si Se va scula sa va dea indurare, caci Domnul este un Dumnezeu drept: ferice de toti cei ce nadajduiesc in El! (Isa.30:18)

 

Mânia lui Dumnezeu

-    Dar cand a vazut pe multi din farisei si din saduchei ca vin sa primeasca botezul lui, le-a zis: "Pui de naparci, cine v-a invatat sa fugiti de mania viitoare? (Mat.3:7)

-    Ioan zicea, dar, noroadelor care veneau sa fie botezate de el: "Pui de naparci, cine v-a invatat sa fugiti de mania viitoare? (Luc.3:7)

-    Cine crede in Fiul are viata vesnica; dar cine nu crede in Fiul nu va vedea viata, ci mania lui Dumnezeu ramane peste el." (Ioan.3:36)
-    Mania lui Dumnezeu se descopera din cer impotriva oricarei necinstiri a lui Dumnezeu si impotriva oricarei nelegiuiri a oamenilor care inabusa adevarul in nelegiuirea lor. (Rom.1:18)
-    Dar, daca nelegiuirea noastra pune in lumina neprihanirea lui Dumnezeu, ce vom zice? Nu cumva Dumnezeu este nedrept cand Isi dezlantuie mania? (Vorbesc in felul oamenilor.) (Rom.3:5)
-    Deci cu atat mai mult acum, cand suntem socotiti neprihaniti, prin sangele Lui, vom fi mantuiti prin El de mania lui Dumnezeu. (Rom.5:9)
-    Preaiubitilor, nu va razbunati singuri; ci lasati sa se razbune mania lui Dumnezeu; caci este scris: "Razbunarea este a Mea; Eu voi rasplati", zice Domnul. (Rom.12:19)
-    Nimeni sa nu va insele cu vorbe desarte; caci din pricina acestor lucruri vine mania lui Dumnezeu peste oamenii neascultatori. (Efes.5:6)
-    Din pricina acestor lucruri vine mania lui Dumnezeu peste fiii neascultarii. (Col.3:6)
-    caci ne opresc sa vorbim Neamurilor, ca sa fie mantuite. Astfel ei totdeauna pun varf pacatelor lor. Dar, la urma, i-a ajuns mania lui Dumnezeu! (1Tes.2:16)
-    Apoi am vazut in cer un alt semn mare si minunat: sapte ingeri care aveau sapte urgii, cele din urma, caci cu ele s-a ispravit mania lui Dumnezeu. (Apoc.15:1)
-    Si una din cele patru fapturi vii a dat celor sapte ingeri sapte potire de aur pline de mania lui Dumnezeu, care este viu in vecii vecilor. (Apoc.15:7)

Dacă vrei să fii mântuit, fii drept şi fă binele, ca Avraam, prietenul lui Dumnezeu şi El nu va privi spre tine cu mânie, ci cu dragoste..

Nu amesteca ideile lumii cu ideile lui Dumnezeu

1Ioan 4:5. Ei sunt din lume; de aceea vorbesc ca din lume, si lumea ii asculta.
6. Noi insa suntem din Dumnezeu; cine cunoaste pe Dumnezeu ne asculta; cine nu este din Dumnezeu nu ne asculta. Prin aceasta cunoastem Duhul adevarului si duhul ratacirii. 

Vedem din textul de mai sus, că unii dintre cei care au fost cu apostolii, propovaduiau ideile lumii şi de aceea lumea îi asculta.

Însă învăţăturile din lume au origini oculte, fiindcă toată lumea zace căzută sub infuenţa malefică a Celui Rău.

 Stim ca suntem din Dumnezeu si ca toata lumea zace in cel rau. (1Ioan.5:19)

 Suflete preacurvare! Nu stiti ca prietenia lumii este vrajmasie cu Dumnezeu? Asa ca cine vrea sa fie prieten cu lumea se face vrajmas cu Dumnezeu. (Iac.4:4)

 

Prin comuniunea cu lumea decăzută şi ideile ei, treptat, ocultismul lumii s-a străcurat şi în biserici, prin influenţa unor teologi infectaţi de ideile în spatele cărora erau dracii.

 Dar Duhul spune lamurit ca, in vremurile din urma, unii se vor lepada de credinta, ca sa se alipeasca de duhuri inselatoare si de invataturile dracilor, (1Tim.4:1)

O astfel de idee a fost "universalismul", conceptul prin care s-a presupus că orice om va fi mântuit, chiar şi îngerii decâzuţi. Şi astăzi, mulţi oameni cred în punctul de vedere al “mântuirii universale” - ideea că toţi oamenii vor ajunge în final în Rai cu Dumnezeu, sau măcar le va o şansă de mântuire în Rai.

Însă Domnul Isus a spus un categoric nu, în această privinţă: poţi fi mântuit acum, în această viaţă, sau niciodată:

Matei 25:46 spune: “Şi aceştia [care n-au făcut binele] vor merge în pedeapsa VEŞNICĂ, iar cei neprihăniţi (drepţi BOR) [care au făcut binele] vor merge în viaţa VEŞNICĂ”.

 

Dintre teologii bănuiţi de această învăţătură, putem aminti pe Clement şi Origene din Alexandria.

Clement din Alexandria (150 - 211/216), bine versat în literatura păgână, a unit tradiţiile filosofe greceşti contemporane lui (gnosticismul) cu învăţătura creştină, dezvoltând un creştinism platonic.

Origene, născut în 185, manifestă multe asemănări cu filosofii neoplatonici, ca Plotin, existând argumente care pot duce la concluzia că Origene şi Plotin au fost elevi ai aceluiaşi maestru (Ammonius Saccas).

Episcopul Epifanie al Salaminei şi patriarhului Teofil al Alexandriei vor examina cu atenţie ideile lui Origen şi le pun sub acuzare, iar în anul 543 Origen este condamnat ca eretic, de către un sinod din acel timp, iar în anul 553, se dă o altă condamnare, atribuită Sinodului V Ecumenic (Constantinopol II) peste origeniştii acelei vremii.

 

“Litera omoara” (2Corinteni 3:6): cum?

 

Un singur cuvânt sau frază, interpretat scos din contextul întregii Biblii poate fi foarte periculos şi poate duce la moartea noastra duhovnicească (spirituală). Dacă nu ne trezim din această moarte şi în cele din urma ajungem la moartea noastra fizica, nu mai avem cale de scăpare. Învierea aduce moartea a doua pentru toţi cei găsiţi nevrednici, acea moarte groaznica, unde sunt duşi "toţi cei înşelaţi şi minţiţi de Diavol".

-    Dar, cat despre fricosi, necredinciosi, scarbosi, ucigasi, curvari, vrajitori, inchinatorii la idoli si toti mincinosii (acestei Ere sau Sistem), partea lor este in iazul care arde cu foc si cu pucioasa, adica moartea a doua." (Apoc.21:8)

Unii tind să creadă că aici este vorba de păcătoşii şi faptele din Era care va veni, dar nici vorbă de aşa ceva:

-    Dumnezeu nu tine seama de vremurile de nestiinta si PORUNCESTE ACUM TUTUROR oamenilor de pretutindeni sa se pocaiasca; (Fapt.17:30)
-    Adu-le aminte de aceste lucruri si roaga-i fierbinte, inaintea lui Dumnezeu, sa se fereasca de certurile de cuvinte, care nu duc la alt folos decat la pieirea celor ce le asculta. (2Tim.2:14)
-     Caci suntem in clipa cand judecata sta sa inceapa de la Casa lui Dumnezeu. Si, daca incepe cu noi, care va fi sfarsitul celor ce nu asculta de Evanghelia lui Dumnezeu? (1Pet.4:17)

Cu atat mai mult fratilor, sa nu lasam ca sa fim omorati de literele unui cuvant, ci cu mare grija sa privim dincolo de cuvant, la contextul in care acest cuvant a fost scris, ca sa putem deveni vii, dupa cum se spune ca "Duhul da viata" 2Corinteni 3:6. Sa punem, prin urmare, intelepciunea noastra limitata la o parte si sa cerem prin Duhul Sfant iluminarea si calauzirea care se da de sus, din ceruri, de la Tatal ceresc, prin intermediul Fiului Sau, Domnul nostru Isus Christos. Sa nu ne lasam furati de intelepciunea noastra sau a altora, ca Clement si Origene. Sa dam "firescul" nostru la o parte.

Toata aceasta introducere, am facut-o cu scopul de a arata slabiciunea teoriilor care cladesc pe un singur cuvant sau uneori chiar litere, sau ortografie gresita, ca in cazul din Luca 23:43, neglijand contextul intreg al Scripturii.

S-a pocăit Iuda Iscarioteanul, ca să poată fi mântuit?

S-a ridicat pretenţia de către unii ca Iuda vânzătorul va fi iertat, căci el s-a pocăit. Ei vad "pocăinţa" lui Iuda, în faptul că el s-a dus şi a dat banii înapoi marilor preoţi - Matei 27:3-5. Dacă căinta sa ar fi fost sincera, nu s-ar fi dat Satanei, ca sa se spânzure. El spera ca Isus nu v-a fi condamnat la moarte, ci la ceva "acceptabil", dar când a văzut ca El a fost condamnat la moarte, "orgoliul uman" a strigat din el, şi nu o adevărată pocăinţă. A strigat către oameni, nu către Dumnezeu. Daca Iuda va fi iertat şi salvat, atunci Domnul Isus n-ar fi zis: 

"Negresit, Fiul Omului se duce dupa cum este scris despre El, dar vai de omul acela prin care este vandut Fiul Omului! Mai bine ar fi fost pentru el sa nu se fi nascut!" Matei 26:24.

Si acum dragii mei, voi care poate credeti ca el "mai are o şansă", veti trece oare testul ascultarii de Domnul Isus Christos sau veţi răstalmacii cuvintele Lui, pentru paguba voastra şi în folosul iluzoriu al unei închipuiri doctrinare frumos meşteşugite, care vrea să placă în ochii lumii? Veţi pune părerea voastra mai presus de părerea Lui?

Să nu uitaţi ca este scris: "Dumnezeu nu poate sa mintă". Prin urmare nici Fiul lui Dumnezeu nu poata să mintă, fiindca El face întocmai ce îl vede pe Tatal lui facand. 

El a mai spus: "Dacă rămâneţi în cuvântul meu, sunteţi în adevăr ucenicii Mei, veţi cunoaşte adevărul şi adevărul vă va face liberi" Ioan 8:32. 

Acum, voi care va ziceti "creştini", daca doriti sa va considerati păzitori ai cuvintelor lui Christos, trebuie sa ramaneti la cuvintele Domnului vostru care a zis: "Vai de omul acela". Dar daca spuneţi ca nu este nici un "vai" pentru omul acela, pentru ca el s-a pocait si va fi salvat, sau ca se va putea pocăi în viitor în mileniu, atunci voi ori nu voiti să ascultati glasul Domnului vostru, ori nu cunoaşteti Scriptura. Cu parerea voastra, voi, da voi, vă ridicati mai presus de parerea lui Christos, care a fost făcut de Tatal Său, Judecatorul celor morti şi al celor vii, după cum este scris: "Tatăl nici nu mai judecă pe nimeni, ci toată judecata a dat-o Fiului".

De ce nu poate fi salvat Iuda vânzătorul şi alţii ca el?

 

Să nu uitam ca in Vechiul Testament s-a scris: "Blestemat este oricine atarna (spanzura) de lemn". Ori, Iuda tocmai asta a luat asupra sa (acest blestem) cand s-a spanzurat. Mai mult chiar, el cunostea Vechiul Testament, fiind evreu, mai mult chiar, el a vazut toate minunile si semnele pe care le-a facut Christos si chiar si el a primit puterea Duhului Sfant ca sa vindece si sa scoata demoni. Cu toate acestea, pentru un castig urat, a fost in stare sa se lepede de toate acestea. Ca arata toate acestea? Ca desii el a fost martor la lucrarea Duhului Sfant, a respins cu necredinta aceasta lucrare si a acceptat mai degraba ca indoiala sa puna stapanire pe el, pana ce indoiala la corupt sa fure din banii obstii (din punga comuna) si sa-l vanda pe Christos. Tocmai acest lucru este catalogat ca fiind "hula impotriva Duhului Sfant", care nu se iarta nici in veacul acesta, nici in cel viitor - Matei 12:30-37. Păcatul conştient, făcut cu voia în mod repetat, nu se iartă. Este o batjocură la adresa lui Dumnezeu, care nu se lasă batjocorit. Atenţie mare!

Indiferent cine ce spune, indiferent cât de înalt este în ierarhia bisericească sau bine văzut ca scriitor faimos, cum a fost Origene, dacă îl prezintă pe Dumnezeu că iarta orice păcat şi îl "înghesuie" pe păcătos în Împărăţia Sa, să ştiţi că este cel mai de plâns dintre toţi creştinii, care au vorbit vreodată de păcat şi pedeapsă, har şi mântuire. În teologia "noului Orogene", CT Russell, ni se spune că sângele lui Christos aduce ispăsire pentru orice om care a existat vreodata, oricât de mare păcat ar fi făcut şi a rămas în el nepocăit, dându-i-se o nouă ocazie, nu atunci şi definitiv cât timp a trăit - şi pentru cei prezenţi azi, nu acum şi definitiv în această viaţă - ci această ocazie de împăcare pe care chipurile nu ar fi avut-o, din cauza imperfecţiunii, se va da în Împărăţia lui Dumnezeu, când toţi vor fi făcuţi perfecţi. Să examinăm deci, această pretenţie a "noului Origene", Russell, în lumina Bibliei.

Biblia arată clar că Dumnezeu nu face iertare nerodnică 

Dacă Dumnezeu ar proceda după teologia lui Russell, ca să aducă toate creaturile la ascultare, supunere şi salvare, făcându-i din nou perfecţi, cum a fost Adam şi Eva înainte de cădere - iertându-i fără rost, n-ar continua ei să păcătuiască, în ideea că orice fac, poate că Dumnezeu îi va ierta? Pentru că asta ar putea genera mintea cuiva, că precedentul iertării poate deschide o listă a iertării, până ce el îşi va da seama cândva - nu ştiu când - că ar fi bine totuşi să nu-şi mai facă de cap. Aşa de fapt, se va continua păcatul şi în Împărăţie. Dacă păcatul va continua şi în Împărăţia Sa, nu s-ar putea ajunge niciodata la stabilitatea şi binele comun al omenirii, din cauza a multor "Gică Contra" care şi-ar face de cap şi acolo. Spun asta, fiindcă o creatură îşi poate face un viciu păcătos, indiferent cât de sănătos trupesc sau mental este sau oricât de sănătos trupesc sau mental şi bogat este, sunt multe cazuri în acest sens, când copii sănătoşi tun ai unor aomeni bogaţi au ajuns epave pe moarte din cauza unor conjuncturi în care s-au antrenat, sau seduşi, comiţând crime înfiorătoare. De ce ar mai permite Dumnezeu crime în Împărăţia sa, violuri sau orice alt păcat? Spunea cineva dintre mileniştii lui Russell, că Dumnezeu va acţiona la prima mişcare greşită, deci nu se va ajunge chiar acolo, deoarece individul va fi "blocat" la timp. Ei na, ce idee, cum de nu i-a venit şi lui Dumnezeu ideea de a-l bloca pe Şarpe mai repede. Nu ne putem baza pe nişte ipoteze sau presupuneri, când Biblia spune clar ce se va întâmpla, iar noi să răstălmăcim aceste adevăruri clare, din cauza împietririi cuiva de a le accepta, crezând că el are soluţii mai bune. Dar nu mă mai mir de ce "nebunii utopici" - în frunte cu Satana - se cred mai înţelepţi ca Dumnezeu. Deci dragi nebuni utopişti, daţi liber la tot felul de iertări şi bazaţi-vă pe soluţiile voastre de "îndreptare", paralizându-l  (blocându-l) la timp pe nebunul care ar păcatui, şi apoi mai faceţi câte încercări doriţi, că timp va fi, har Domnului, nu-i aşa? De ce să ne grăbim şi să nu dăm vreo 200-300 de ani de îndreptare, nu-i aşa? Ei, dar de ce numai atât, dacă există atâta amar de timp? Căci iată că cei din adunarea COG dau o mie de ani de îndreptare? Dragi milenişi ai lui Russell, de ce sunteţi voi mai negeneroşi şi daţi doar atâţia ani, fiţi mai largi în bunătate şi oferiţi peste ce oferă aceia! Poate că Dumnezeu este cu mult mai bun decât free-masonul Russell şi cei de la COG şi ar da 3000 de ani, ce ziceţi? Eu zic să mai scoateţi din buzunar câteva mii de ani, căci cifre sunt destule, nu-i aşa?

 

Totuşi, să lăsăm gluma la o parte şi haideţi să ne sfinţim mintea prin Cuvântul clar al lui Dumnezeu:

"Dacă ierţi pe cel rău, el nu învaţă dreptatea, se dedă la râu în ţara dreptăţii şi nu caută măreţia lui Iehova." Isaia 26:10

Au fost atâtea cazuri care au arătat asta în timpul istoriei, atât lui Dumnezeu, cât şi nouă, aşadar de ce ar continua El noi experienţe ale iertării?

In lipsa unei legislatii ferme care sa condamne si sa pedepseasca cu exemplaritate pacatul, lumea ar deveni haotica si anarhica si tocmai asta doreste Satan sa faca, sa o poata stapani cu cruzime. Este imposibil de atins dezideratul "vechiului şi noului Origene" in cazul creaturilor. Nici măcar în cazul in care Dumnezeu ar inlocui statutul oamenilor si al ingerilor cu statut de masină perfectă (robot, pe care să-i blocheze şi deblocheze la nesfârşit). N-ar putea păcătui un robot umanoid, dacă ar avea liberul albitru al deciziei? Ei, na, de unde ştii că nu? Ai garanta o lume mai bună a lor, în cazul acesta? Şi pe cine i-ai pune să-i supravegheze, secundă de secundă, la nesfârşit, ca să-i "blocheze" la timp? Aşadar, pe cine ar pune Dumnezeu să "blocheze" pe păcătoşi la timp în Împărăţia sa? Şi de ce n-a făcut-o până acum? Să îţi spun eu? Pentru că nu asta este cea mai bună soluţie. Altfel, Dumnezeu nu aştepta să o inventaţi voi.

 

Dumnezeu nu doreşte o lume plina de robotici fără o voinţă sfântă şi hotărâtă împotriva păcatului, pe care să-i blocheze şi deblocheze la nesfârşit. Nu! Caci omul este mai mult decat o masina perfecta (robot), el este "chipul si asemanarea lui Dumnezeu". Noi suntem mai mult decat masini perfecte, suntem din neam din Dumnezeu, "vlastarii Lui suntem" - Fapte 17:28,29. Asadar armonia nu se poate sustine in Univers numai prin "iertarea perpetua a iubirii", ci trebuie si putere si intelepciune si dreptate.

Experimente propuse pentru "salvarea celor nemântuiţi"

 

Teologii nerodnice, inspirate de Diavol

Satana a lansat de mult timp nişte idei, prin care să se propună lui Dumnezeu nişte experimente pentru "salvarea celor nemântuiţi"  

 

Deşi ideea a fost mai veche şi era susţinută de nişte rabini şi păgâni iluştrii, Satana l-a lansat pe Origene în sfera creştină, ca să bată câmpii cu această idee că cei nemântuiţi ar putea fi salvaţi, dacă ar fi chinuiţi prin foc de toate păcatele făcute, crezând astfel că le-a veni mintea la loc. Apoi, aceştia care au fost chinuiţi în aşazisul purgator de foc (care înseamnă focul curăţitor de păcate) trebuiau să fie reintroduşi în lume ca să se vadă "efectul". Dacă nici în a doua viaţă nu se reuşea "reeducarea" şi nici în celelalte vieţi - care urmau să i se dea cu atâta generozitate, experimentul trebuia continuat la nesfârşit, până ce, cu chiu cu vai, individul certat grav cu ideea de a nu păcătui, ar fi căzut de acord cu Divinitatea bună. Considerat a fi "ultimul mare gnostic", teologia lui Origene a fost dezbătută până în secolul VI, când i s-a pus stop în Biserica de Est, deoarece se vedea clar că este contrară multor declaraţii ale Cuvântului inspirat al Bibiei. Din păcate, catolicii o acceptă de bună, până în ziua de azi, fiind robiţi de mirajul mântuirii ei.

Să ne întoarcem privirile şi spre teologia "de mântuire", propusă lui Dumnezeu de ilustrul mason liber CT Russell. Daca teologia ciudata a lui Origene o putem numi "nenumăratele şanse ale mântuirii (salvării)", teologia de izbăvire propusă de pastorul ex-adventist Russell, o putem numi "marea şansa a salvării", pe o perioadă limitată de 200-300 de ani. Russell a "stins" iadul şi purgatorul, ca să facă un experiment "de mântuire" într-un paradis, pentru toţi nemântuiţii. După ilustra sa părere de mason liber-cugetător, un individ care a murit ca nemântuit, trebuia să fie înviat şi ridicat la perfecţiunea lui Adam şi Eva - pe care au avut-o înainte de cădere şi apoi să i se dea o "şcolarizare de îndreptare" pe o perioadă de 200-300 de ani, după care urma să fie "testat". El vine să justifice în mod eronat, că "din cauza mediului omului decăzut" majoritatea oamenilor "nu pot mai mult" şi că pentru cei mai mulţi nu acum este ocazia de împacare cu Dumnezeu, din cauza acestor condiţii vitregi, ci într-un timp mai îndepartat, pe care l-a fixat D-zeu în mileniul cărţii Apocalipsei.

Se vede clar, că "teologiile ajutătoare de Dumezeu" care sustin într-un fel sau altul ideea unui "purgator" (curăţitor de păcate), în care cu un pic de "har" dat de oameni (rugaciune, bani, ceremonii) sau Dumnezeu (un nou timp de împăcare), sunt de fapt "soluţii" propuse de Diavol, prin oameni ca Origene sau Russell. Ideea este veche şi îşi are rădăcina în filozofia religioasă a "desăvârşirii treptate a sufletelor", predată de brahmanii (preoţii) păgâni ai Indiei, deci, vine din păgânism. Brahmanii erau preoţii supremi ai zeului Brahma, considerat a fi zeul creaţiei, din trinitatea (trimurti) hindusă (alături de Shiva şi Visnu).

În teologia de mântuire inspirată (propusă în mod ocult) de Satan lui Russell, se oglindeste o idee de "purgator" de cel mai înalt grad (vorba masonilor), "mai luminat" decât toate celelalte idei de pe vremea brahmanilor şi a lui Origene. Evident că nici brahmanii, nici Origene şi nici Russell, nu ar fi acceptat în ruptul capului, că ideea lor vine tocmai de la "divinitatea" Cea Rea (2Corinteni 4:4), de la "dumnezeul" veacului acestuia. 

Purgatorul (cu foc sau fără foc), fie el branhamic, gnostic, rabinic, origenic, catolic, sau russellit, este un "curăţitor" de păcatele care au rămas în omul care a murit. La catolici, omul care se afla în acest curăţitor, se purifică prin chinul focului şi cu un pic de ajutor dinafară (cei apropiaţi care se roaga şi aduc ofrande pentru el), sperând că poate fi scăpat. La Russell "purgatorul" sau "curăţitorul" este chiar Împărăţia de o mie de ani, în care păcătosul este pus în condiţii perfecte de viaţă, confort şi sănătate deplina, ca nimic să nu-l poata împiedica sau distrage de a asculta de Dumnezeu. Putem vorbi deci la teologia lui ca de un "purgator fara chin", un purgator edenic. În mia de ani văzuti de Russell, cei nemântuiti acum, care din cauza mizeriei de acum nu au avut sansa de a-l cunoaste pe Dumnezeu, vor putea fi mântuiti prin condiţii de viata, confort şi studiu biblic, având o sănatate mintala şi fizică perfectă. Aceasta idee este sustinuta de diferitele curente mileniste, printre care Studentii Bibliei sau Sacred Name Movement (Miscarea Numelui sfant) şi ramurile lor. O astfel de ramura este şi Martorii Lui Iehova (cu ramurile ei) care susţin ideea miei de ani, ca purgator "curatitor" prin conditiile foarte bune de viata, confortul si studiul Biblic. 

Cineva care a "studiat" cu "martorii", un orăşean, a pus o întrebare unuia dintre ei, acest "martor" fiind unul dintre cei mai important din acel oraş:

Omul: Domnule, dacă eu am făcut tot ce am vrut, adică păcate, în această viaţă şi totuşi am dreptul la viaţă veşnică în Regatul lui Dumnezeu, ca şi dumneata, care ai făcut totul ce ţi s-a cerut, atunci care este rostul ca să mă fac ca dumneata (dacă indiferent câte rele faci, ai aceeaşi răsplată ca martorii, viaţa veşnică)? Nu e mai bine să am şi plăcerile acestei vieţi, dar şi plăcerile vieţii veşnice viitoare?

Martorul: Nu domnule, deoarece eu mă voi conforma mai bine regulilor de acolo, pe când dumneta te vei conforma mai greu.

Acum vă întreb: Oare a putut convinge acest "martor de top" acest biet suflet rătăcit şi răzvrătit, acest om plin de păcate, cu un astfel de răspuns? De ce ţi-ar fi greu ca după un lux edenic şi un studiu complet de 200-300 de ani să ratezi mântuirea? Nu bătea totuşi acel martor de lux câmpii, contrazicându-se?

Russell, ca şi continuatorii săi, Martorii Lui Iehova, credea că cei care şi-au permis păcate care sunt considerate hulă împotriva duhului lui Dumnezeu, vor rata mântuirea de acolo, din cauza că păcatele lor vechi, nu le vor da pace de îndreptare. Păi, asta înseamnă clar că au o breşă în ideologia lor de mântuire. Ei spun că la înviere toţi cei înviaţi devin perfecţi ca Adam şi Eva înainte de căderea în păcat, atât în trup, cât şi în minte. Deci acel om păcătos a sesizat bine martorului de top, că în mod normal ar trebui să li se înnoiască-curăţească şi mintea odată cu trupul şi atunci nu mai este nici o diferenţă între unul care a trăit în câte păcate a vrut şi un biet martor care şi-a tocit toată ziua încălţămintea predicând, o aiureală de mântuire pentru toată lumea. 

Însă stimaţi şi dragi martori, fie că sunteţi de top sau nu, mesajul lui Dumnezeu conţine cu totul altceva: viaţa veşnică li se promite DOAR ACELORA CARE SE SCHIMBĂ DE ACUM (Ioan 3:16 spune clar, cine crede să nu piară), chiar şi în ultima zi, ca tâlharul ce s-a pocăit pe cruce, auzind mesajul lui Christos. Toacmai de aceea, Domnul nostru Iesus Christos a predicat mesajul corect despre mântuire, până a putut, dând şi pe cruce, din răsputeri, o ultimă bătălie pentru un suflet, care de atfel ar fi pierit pentru totdeauna.

Aşadar şi noi, împotrivindu-ne tuturor mesajelor de mântuire false şi grosolane la adresa justiţiei divine, să luptăm pe orice cruce ce ni se dă, până la ultima suflare, pentru păcătoşii de lângă noi.

Cuvântul lui Dumezeu spune clar:

    - Cei răi n-au pace, zice Iehova. (Isa.48:22)
    - Cei răi n-au pace, zice Dumnezeul meu. - (Isa.57:21)
    - Cine crede în Fiul are viaţa veşnică; dar cine nu crede în Fiul nu va vedea viaţa, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el." (Ioan 3:36)

Nu este Dumnezeu bun, care ar fi motivul pentru o asemenea stricteţe? 

- "Dacă ierţi pe cel rău, el nu învaţă dreptatea, se dedă la râu în ţara dreptăţii şi nu caută măreţia lui Iehova." Isaia 26:10

- Deci, cum se smulge neghina si se arde in foc, asa va fi si la sfarsitul veacului. (Mat.13:40)
- Fiul omului va trimite pe ingerii Sai, si ei vor smulge din Imparatia Lui toate lucrurile care sunt pricina de pacatuire si pe cei ce savarsesc faradelegea (Mat.13:41) 

Dacă citiţi textele cu atenţie, păcătoşii care nu s-au înnoit acum, nu vor fi mântuiţi pentru că nu se schimbă nici după iertare, de aceea ei vor fi smulşi acum, la sfârşitul acestui veac şi nu acolo, în noul veac, unde ar crea probleme... Gândiţi-vă cum ar fi Împărăţia pe care o aşteptaţi, cu toţi păcătoşii din toate timpurile, claie-grămadă peste voi. 

Vorba unui ateu: decât o aşa societate, mai bine m-aş pune din nou în mormânt şi aş striga să mă acopere cu pământ. Gândiţi-vă că asta a spus-o UN ATEU, celor care predicau o mântuire nedreaptă.

Pasajul din Matei 12:32, nu se poate aplica oamenilor care au murit, în sensul că şi în veacul viitor vor putea face acelaşi lucru, şi Russell îl interpreta în acest sens. Aceşti oameni - care vor păcătui împotriva Duhului Sfânt în veacul viitor, nu sunt oamenii înviaţi şi aduşi acolo ca să fie "mântuiţi cu forţa sau prin linguşiri divine" după teologia mântuirilor nebiblice, ci sunt urmaşii oamenilor care vor trece pe viu, prin plăgile marilor cataclisme ale Marelui Necaz Apocaliptic care va veni peste lume, cum a venit Potopul, pe timpul lui Noe. Evenimentele cele mai grave din Marelele Necaz Apocaliptic încep după Răpire, iar Biblia arată clar că mulţi oameni care au ratat cerul, se vor pocăi la vederea Răpirii (Apocalipsa 11:13). Evident că aceia care vor rata cerul, dar se vor pocăi în ultimul ceas ca tâlharul pe cruce, vor avea uşa deschisă spre Împărăţia Noului Pământ. Dar, după cum unul dintre fii lui Noe şi nepotul său, s-au îndepărtat de sfinţenie şi au râs pe seama lui, acesta fiind păcat, la fel poate şi dintre aceştia unii se vor îndepărta şi vor alege să păcătuiască împotriva Duhului Sfânt. La finalul celor o mie de ani, chiar vor fi mulţi, ca nisipul mării:

- si va iesi din temnita lui, ca sa insele neamurile care sunt in cele patru colturi ale pamantului, pe Gog si pe Magog, ca sa-i adune pentru razboi. Numarul lor va fi ca nisipul marii. (Apoc.20:8)

Prin urmare, ideea lui Russell, ca mileniul din cartea Apocalipsa va fi un fel de "purgator - curatitor" cu conditii excelente de viata, confort şi studiu Biblic pentru nemântuiţi, sustinut şi de către Martorii Lui Iehova, este TOTAL FALS.  În Împărăţie nimeni nu intră nepocăit, nici în cer, nici pe pământ, ci rămâne afară ca femeia lui Lot.

Din punct de vedere Scriptural, aceasta filozofie a lui Origene şi CT Russell, preluata şi de Martori, nu stă în picioare, adica, nu este conformă cu Scriptura, deoarece: "Toţi cei care au pacatuit fara lege (sau Biblie), vor pieri fara lege (deci nu li se va cere să fi cunoscut Legea sau Biblia," Romani 2:12 

De ce o astfel de judecata strictă? Nu cumva este ea nedreapta? Nu, deoarece, "natiunile fac din fire lucrurile legii"! Romani 2:14. Cine ii invata sa faca asta? Tocmai legea firii, implantata de Creator in oameni, acea constiinta povatuitoare si mustratoare care ghideaza orice om: Romani 2:14,15. Când oamenii calca în picioare acest ghid divin, şi nu mai doresc sa asculte de el, devin pasibili de pedeapa eterna a distrugerii totale din fiinta, deoarece devin incorigibili! Şi acest lucru se va face la judecata lui Dumnezeu: Romani 2:9,16

În acest punct de vedere atat catolicii şi toţi cei care cred în Purgator, dar şi adepţii lui Russell, Studentii Bibliei, cât şi Martorii lui Iehova greşesc, deoarece urmează o logică greşită, având ca ghid pe fondatorul acestor doctrine, Origene şi CT Russell şi nu Biblia. Vă doresc tuturor care credeţi în aceste purgatorii (cu foc sau lux edenic), revenirea urgentă la ghidul sigur, sfânta Biblie.

www.bibliaantica.blogspot.ro

www.sufletulestemuritor.blogspot.ro