CÂND ESTE ÎNVIEREA?
CALENDARUL SOLAR BAZAT PE DATELE BIBLICE ESTE ESENŢIAL PENTRU CALCULAREA CORECTĂ A PAŞTELUI ŞI APOI A DATEI ÎNVIERII DOMNULUI NOSTRU ISUS CHRISTOS.
Anul acesta - 2024 - învierea este sărbătorită diferit în creştinătatea răsăriteană faţă de cea apuseană - inclusiv de către cei ce-şi spun "pocăiţi". Cum este posibil ca cei din vest să sărbătorească Învierea diferit faţă de cei est - şi viceversa, uneori la diferenţe mari de circa o lună?
În Biblie este arătat clar cum au fost „vremurile (anotimpurile), zilele şi anii" hotărâte de Dumnezeu şi ce anume arată cursul timpului acestora:
- soarele, luna şi stelele
Facerea (Geneza) BC 1:
14. Dumnezeu a zis: "Să fie nişte luminători în întinderea cerului, ca să despartă ziua de noapte; ei să fie nişte semne care să arate vremurile, zilele şi anii;
15. şi să slujească de luminători în întinderea cerului, ca să lumineze pământul." Şi aşa a fost.
16. Dumnezeu a făcut cei doi mari luminători, şi anume: luminătorul cel mai mare ca să stăpânească ziua, şi luminătorul cel mai mic ca să stăpânească noaptea; a făcut şi stelele.
17. Dumnezeu i-a aşezat în întinderea cerului ca să lumineze pământul,
18. să stăpânească ziua şi noaptea şi să despartă lumina de întuneric. Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun.
Biblia Ortodoxă
14. Si a zis Dumnezeu: "Sa fie luminatori pe taria cerului, ca sa lumineze pe pamant, sa desparta ziua de noapte si sa fie semne ca sa deosebeasca anotimpurile, zilele si anii,
15. Si sa slujeasca drept luminatori pe taria cerului, ca sa lumineze pamantul." Si a fost asa.
16. A facut Dumnezeu cei doi luminatori mari: luminatorul cel mai mare pentru carmuirea zilei si luminatorul cel mai mic pentru carmuirea noptii, si stelele.
17. Si le-a pus Dumnezeu pe taria cerului, ca sa lumineze pamantul,
18. Sa carmuiasca ziua si noaptea si sa desparta lumina de intuneric. Si a vazut Dumnezeu ca este bine.
Este oare important să cunoaştem şi să urmăm calendarul lui Dumnezeu, sau cel al oamenilor?
Oare când a ţinut Domnul Isus Paştele, după care calendar s-a ghidat? Din relatările Noului Testament aflăm că acel calendar urmat de Domnul Yeshua (Isus) și discipolii (ucenicii) săi faţă de cel al preoţilor şi cărturarilor avea o diferenţă de o zi. Dacă adevărul nu ar fi fost important şi nu era cazul să facă altfel decât liderii religioşi din acel timp, Domnul nostru n-ar fi ţinut sărbătoarea biblică a Paştelui în ziua hotărâtă de Lege. Aşa că putem întreba după care calendar se ghidează bisericile și denominațiuni principale care cred în Yeshua, observă ele de fapt un calendarul corect sau fac ca şi liderii religioşi din timpul acela? Asta nu înseamnă că noi trebuie să ţinem acele sărbători biblice, însă dacă dorim ca să ţinem o amintirea a morţii sale şi o sărbătoare în cinstea învierii Domnului nostru, oare nu ar trebui să ne pese când anume a murit şi a înviat? De exemplu, ar fi corect să spunem că Domnul Isus a murit şi a înviat în anotimpul iernii? Nu. Ar fi corect să spunem că a murit şi înviat toamna? Nu. Ar fi corect să spunem că a murit şi înviat vara? Nu. Ar fi corect să spunem că a murit şi înviat primăvara? Da. De unde ştim asta? Din Biblie, căci acolo ni se arată în ce anotimp era sărbătoarea Paştelui. Acum, având în vedere că un anotimp are trei luni, de unde ştim în care lună era acea sărbătoare? Evident că tot din Biblie. Aici ni se aată că Paştele era ţinut în prima lună a primăverii, care era şi prima lună a anului.
Conform Legii şi acestui calendar, mieii de Paşte (de un an) trebuie cumpăraţi pe 10 Abib/Nisan, Paştele evreiesc este pe data de 14 Abib/Nisan.
Exodul (Iesirea din Egipt) 12:
1. DOMNUL a zis lui Moise şi lui Aaron în ţara Egiptului:
2. "Luna aceasta va fi pentru voi cea dintâi lună; ea va fi pentru voi cea dintâi lună a anului.
3. Vorbiţi întregii adunări a lui Israel şi spuneţi-i: "În ziua a zecea a acestei luni, fiecare om să ia un miel de fiecare familie, un miel de fiecare casă.
4. Dacă sunt prea puţini în casă pentru un miel, să-l ia cu vecinul lui cel mai de aproape, după numărul sufletelor; să faceţi socoteala cât poate mânca fiecare din mielul acesta.
5. Să fie un miel fără cusur, de parte bărbătească, de un an; veţi putea să luaţi un miel sau un ied.
6. Să-l păstraţi până în ziua a paisprezecea a lunii acesteia; şi toată adunarea lui Israel să-l înjunghie seara ("în amurg" - cf textului ebraic).
Pentru a determina când începe un an nou (Anul Nou), evreii din antichitate urmăreau mersul soarelui pe cer, în raport cu acele 12 semne ale constelaţiilor de pe cer, încă de pe timpul lui Moise.
Mărturii în acest sens
"Moise a mai poruncit ca, anual, în luna Xanthicos, numită de noi Nisan, şi cu care începe anul nostru, în a paisprezecea zi de la începutul lunii, atunci când soarele se află în constelaţia Berbecului - căci în această lună am fost noi sloboziţi din robia egiptenilor, să se aducă aceeaşi jertfă împlinită de noi, aşa cum am mai spus, la părăsirea Egiptului.”
Iosif Flaviu (din neam de preoti evrei, care a trait in secolul I AD), Antichitatile Iudaice, Cartea 3, Capitolul 10.
Din cărţile din antichitate mai aflăm detalii importante, cum ar fi:
„Moise a calculat prima lună de la începutul Echinocțiului de Primăvară,” Viata Lui Moise, Cartea II XLI, 222, Philon Alexandrinul, filozof evreu, pe numele real Yedidia Ha'alexandroni.
De la Echinocţiul de Primăvară însemna „după” acest eveniment anual:
„pentru evrei, prima lună a fost după Echinocțiul (de Primăvară)”, Eusebiu De Cezareea, Istoria ecclesistică, VII, 32
Toţi aceşti trei oameni, doi evrei şi un grec, au fost istorici, deci oameni care se ocupă cu istoria. Nu putem spune că ce au scris au scos din buzunar.
DEX: ECHINÓCȚIU ~i n. Fiecare dintre cele două date ale anului, când ziua este egală cu noaptea. Echinocțiu de primăvară. Echinocțiu de toamnă. [Sil. e-chi-noc-țiu] /<lat. aequinoctium, fr. Équinoxe
De la acest Echinocțiu de primăvară este foarte uşor să calculăm când a fost ziua de 10 a lunii în care se cumpărau mieii (sau iezii) de Paşte şi când era ziua a 14-a, când aceştia trebuiau sacrificaţi.
Dacă nu vom avea în vedere acest Calendarul, ci alte calendare omeneşti, evident că sărbătoarea Paştelui ne va ieşi anapoda, în fiecare an, la date diferite, ba chiar în lunile a doua sau a treia din primăvară. Din păcate nici chiar evreii de azi şi nici aceia care se auto-numesc „Păzitorii sărbătorilor biblice” nu observă corect în prezent ca acel calendar biblic este legat de semnele astrale de pe cer aşa cum se arată clar de către trioul Iosi Flaviu, Philon Alexandrinul şi Eusebiu De Cezareea, fapt luat de Moise din declaraţia Creatorului:
Genesa (Facerea) 1:
14. Dumnezeu a zis: "Să fie nişte luminători în întinderea cerului, ca să despartă ziua de noapte; ei să fie nişte semne care să arate vremurile, zilele şi anii;
15. şi să slujească de luminători în întinderea cerului, ca să lumineze pământul." Şi aşa a fost.
16. Dumnezeu a făcut cei doi mari luminători, şi anume: luminătorul cel mai mare ca să stăpânească ziua, şi luminătorul cel mai mic ca să stăpânească noaptea; a făcut şi stelele.
Cum ar putea fi calculat calendarul dacă el nu este strict descris în Biblie?
În Biblie există date în legătură cu calendarul, cum ar fi menţionarea zilelelor săptămânii, a lunilor, a anotimpurilor şi a anului, la fel avem menţionarea catorva din numele constelaţiilor cerului.
Deasemenea calendarul ebraic mai este menţionat în diferite cărţi şi autori din antichitate, care ne dau diferite detalii despre alcătuirea lui.
Pe baza acestor scrieri cu valoare documentară, mai jos veți găsi un Calendar Ebraic Biblic complet reconstruit. Bazat pe aceste scrieri, putem reconstitui corect, când au fost ţinute Sărbătorile biblice şi alte evenimente cum ar fi Postul Yom Kippu - Postul din Ziua Ispăşirii - conform cu Leviticul 23:27,32:
„În ziua a zecea a acestei a şaptea luni, va fi Ziua Ispăşirii: atunci să aveţi o adunare sfântă, să vă smeriţi sufletele şi să aduceţi Domnului jertfe mistuite de foc."
"Aceasta să fie pentru voi o zi de Sabat, o zi de odihnă, şi să vă smeriţi sufletele în ziua aceasta; din seara zilei a noua până în seara următoare, să prăznuiţi Sabatul vostru.”
Deasemenea, putem observa zilele de trecere dintre anotimpuri, care sunt a 31-a zi a lunii a 3-a, a 6-a, a 9-a și a 12-a lună, astfel fiecare anotimp fiind egal, având 91 de zile. La fel, între ani este o zi de trecere, cu valoare 0, nefiind adăugată pentru ca astfel Calendarul să aibă exact 52 de săptămâni și numărul necesar de zile, pentru a asigura un ciclu calendaristic perfect. Calendarul a început de la Echinocţiului de primăvară când soarele a intrat în "semnul" astral (ceresc) numit Constelaţia Berbecului (în sau după 20 martie), corelat în aşa fel ca prima zi calendaristică să fie întotdeauna a patra zi a săptămânii (adică miercurea după calendarul secular). În mod interesant sunt 12 asemenea semne, asezate ca într-un inel, prin care trece soarele. Dacă calendarul revine în fiecare an în acest ciclu, având ca punct de reper această a patra zi, toate sărbătorile cad în aceeaşi perioadă a anului, deoarece toate sunt calculate în fiecare an de la un reper comun, neschimbător. Şi asta este aşa deoarece îcepând cu a 4-a zi, soarele, luna şi stelele au fost făcute pentru a socoti „anotimpurile, zilele şi anii”. Având un astfel de reper, întreaga problemă astronomică de 365 1/4 zile nu a fost niciodată un factor în calcularea Sărbătorilor sau Posturilor Biblice.
Dacă primul calendar făcut de Dumnezeu a început în a patra zi a săptămânii, cine are dreptul să modifice acest ciclu?
După cum era de așteptat, acest calendar solar bazat pe semnele lunare arătate de constelaţii, este total în dezacord cu calendarul lunar rabinic.
În Talmud s-a consemnat că rabinii evrei discutau în contradictoriu despre calendar, prin aceasta știm că au existat mai multe variante de calendare evreieşti, şi în cele din urmă s-a impus calendarul făcut de Hillel II în secoul IV AD. (Enciclopedia Judaica)
Din păcate, în prezent, toţi cei care consideră de la sine înțeles că acel calendar lunar rabinic făcut de Hillel II în secolul IV AD este corect, nu folosesc datele corecte din Biblie, ci folosesc opinia unui om pentru a-și determina sărbătorile și plasează Învierea lui Domnului Yeshua (Isus) în duminica următoare după Paștele evreiesc (Pesah) conform calendarului lunar al lui Hillel II.
În loc să admită că Anul Nou începe întotdeauna în a patra zi a săptămânii (primei luni), Hillel II şi tovarăşii lui din Sinedriu au anulat adevărul biblic despre a patra zi şi au dat dezlegare la alte posibilităţi: Deşi admiteau că această lună cade întotdeauna la începutul primăverii şi are 30 de zile, considerau că prima zi poate să cadă numai duminică, marți, joi sau de Șabat.
Anotimp primăvara
Luna 1 = Abib (Nisan)
5 12 19 26 Prima zi a săpt. - Duminică
6 13 20 27 A doua zi a săpt. - Luni
7 14 21 28 A treia zi a săpt. - Marţi
1 8 15 22 29 A patra zi a săpt. - Miercuri
2 9 16 23 30 A cincia zi a săpt. - Joi
3 10 17 24 A şasea zi a săpt. - Vineri
4 11 18 25 A şaptea zi a săpt. - Sâmbătă
Luna 2 = Iyar
3 10 17 24
4 11 18 25
5 12 19 26
6 13 20 27
7 14 21 28
1 8 15 22 29
2 9 16 23 30
Luna 3 = Sivan
1 8 15 22 29
2 9 16 23 30
3 10 17 24 31
4 11 18 25
5 12 19 26
6 13 20 27
7 14 21 28
Anotimp vara
Luna 4 = Tammuz
5 12 19 26
6 13 20 27
7 14 21 28
1 8 15 22 29
2 9 16 23 30
3 10 17 24
4 11 18 25
Luna 5 = Av
3 10 17 24
4 11 18 25
5 12 19 26
6 13 20 27
7 14 21 28
1 8 15 22 29
2 9 16 23 30
Luna 6 = Elul
1 8 15 22 29
2 9 16 23 30
3 10 17 24 31
4 11 18 25
5 12 19 26
6 13 20 27
7 14 21 28
Anotimp toamna
Luna 7 = Tishri
5 12 19 26
6 13 20 27
7 14 21 28
1 8 15 22 29
2 9 16 23 30
3 10 17 24
4 11 18 25
Luna 8 = Cheshvan
3 10 17 24
4 11 18 25
5 12 19 26
6 13 20 27
7 14 21 28
1 8 15 22 29
2 9 16 23 30
Luna 9 = Kislev
1 8 15 22 29
2 9 16 23 30
3 10 17 24 31
4 11 18 25
5 12 19 26
6 13 20 27
7 14 21 28
Anotimp iarna
Luna 10 = Teves
5 12 19 26
6 13 20 27
7 14 21 28
1 8 15 22 29
2 9 16 23 30
3 10 17 24
4 11 18 25
Luna 11 = Shevat
3 10 17 24
4 11 18 25
5 12 19 26
6 13 20 27
7 14 21 28
1 8 15 22 29
2 9 16 23 30
Luna 12 = Adar
1 8 15 22 29
2 9 16 23 30
3 10 17 24 31
4 11 18 25
5 12 19 26
6 13 20 27
7 14 21 28
Perfecţiunea calendarului biblic
Nu se vorbește prea multe despre calendarul biblic în lumea creştină și nici despre descoperirile legate de acest subiect. Cu toate acestea, la Qumran, lângă Marea Moartă, unde a existat o comunitate de nazirei (un fel de călugări evrei), s-au găsit anumite texte care descriau acest calendar sau vorbeau despre el. Asta nu înseamnă că acele cărţi ar trebui incluse în canonul biblic, ci doar că acel calendar era important pentru evreii credincioşi. Una dintre aceste cărţi de acolo poartă numele de Cartea Jubileelor. Autorul acestei cărţi a avertizat că cei care urmează orice calendar lunar vor sfârși prin a sărbători Sărbătorile Biblice în zilele greșite, avertizare într-adevăr dovedită. Însă dacă calendarul biblic era observat corect în fiecare an, toate sărbătorile cădeau în aceeaşi perioadă exactă a anului.
Să examinăm câteva exemple
Dacă anul a început în prima miercuri DUPĂ ce soarele a intrat în Constelația Berbecului, în jurul datei de 20 martie, când este Echinocţiul de Primăvară, ciclul Sărbătorii Azimelor începea întotdeauna într-o zi de miercuri în prima lună - Abib zis şi Nisan, la cei care observau calendarul acesta. De asemenea, şi celelalte Sărbători Biblice au fost sărbătorite corect în zilele stabilite, cum ar fi Shavuot (Rusaliile) - întotdeauna într-o duminică din luna a treia numită Sivan și Yom Kippur - mereu vineri, în luna a şaptea numită Tişhrei.
Calendarul lăsat de Dumnezeu poate fi reconstituit pe baza Bibliei
Dumnezeu a făcut un calendar perfect şi l-a încredinţat preoţilor evrei. În acest calendar toate sărbătorile închinate lui Dumnezeu, cădeau în aceeaşi perioadă a anului.
Avem în Biblie nişte date calendaristice exacte, pe care ne putem baza.
De exemplu, la Exodul 16:1 ni se spune clar că "în a cincisprezecea zi a lunii a doua" Moise cu evreii care au ieşit din Egipt au ajuns în pustiul Sin. Deci în ziua a 15-a a lunii a doua au călătorit. Apoi, evreilor li s-a spus: "mâine este ziua de odihnă, şhabbatul închinat lui Yehovah;" (Exodul 16:23). Aşadar, unul dintre sabatele lunii a doua, luna Zif (Iyar), cade pe data de 16 a lunii. Iată că avem o dovadă precisă din Biblie, despre corectitudinea calendarului găsit în Sulurile de la Marea Moartă. Dacă calculăm înapoi, observăm că prima lună din an, Abib, nu are cum să aibă 31 de zile, deoarece data de 16 Zif s-ar modifica la 17 Zif. Aşadar, conform acestei date exacte, prima lună a anului are exact 30 de zile, întotdeauna, într-un ciclu perpetuu şi perfect.
Având în vedere aceste detaţii din Biblie, putem concluziona că mieii de Paşte de un an, conform cerinţei din Lege, erau cumpăraţi şi separaţi de turmă în data de 10 Abib (Nisan), care era întotdeauna într-o zi de vineri. Apoi urma şabatul (ziua de odihnă) şi încă trei zile, până în amurgul zilei de 14 Abib, care pica întotdeauna într-o zi de marţi. Aşadar, Domnul Isus şi ucenicii săi au consumat cina pascală în cursul noţii de marţi spre miercuri, în această noapte fiind şi trădat. Această observaţie coincide cu o veche tradiţie a bisericilor creştine răsăritene care ţineau o zi de post în memoria Domnului într-o zi de miercuri, considerând-o ca zi a răstignirii. Deoarece trupul Domnului a fost pus în mormântul de piatră în cursul serii de miercuri, această zi nu poate fi pusă alături de celelalte trei zile în care a stat efectiv în mormânt, după cum El însuşi a profeţit.
În profeţia despre moartea sa, Domnul nostru Isus Christos a spus că va sta în inima pământului (adică în mormânt) trei zile şi trei nopţi: “Căci, după cum Iona a stat trei zile şi trei nopţi în pântecele chitului, tot aşa şi Fiul omului va sta trei zile şi trei nopţi în inima pământului.” (Matei 12:40)
Conform tradiţiei de la Roma (sec. II), El ar fi murit într-o zi de vineri, de aceea se ţine post în ziua numită “Vinerea Mare”, din Săptămâna Mare, numită şi Săptămâna Patimilor. Dar oare se poate încadra profeţia Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Christos despre cele “trei zile şi trei nopţi” în această perioadă? Aflăm din Istoria Creştinismului că tocmai de aceea s-a dus la Roma episcopul Policarp al Smirnei (sec. II), ca reprezentant trimis de bisericile creştine din sfera grecească a Imperiului Roman, care aveau o altă tradiţie. Conform tradiţiei greceşti a bisericii din secolul II, Domnul Isus Christos a murit într-o zi de miercuri, de aceea bisericile greceşti din secolul II, posteau în Miercurea Mare. Deoarece diferenţa era bătătoare la ochi, s-a propus o discuţie între cei mai de seamă reprezentanţi ai bisericilor greceşti şi latine. Discuţia a avut loc la Roma între Policarp, episcopul trimis de bisericile greceşti şi episcopul Anicetus, care reprezenta bisericile latine, fiind episcop la Roma. Din păcate, nu s-a ajuns la un numitor comun, urmând ca fiecare biserică să ţină datina pe care o avea.
Cum a fost privită ziua morţii Domnului Isus de către unii şi de ce?
"Scriind în revista Eternity, editorul ei, Donald Grey Barnhouse, a spus: „Eu personal am susţinut totdeauna că au fost două sabate în ultima săptămâna a Domnului nostru - sabatul de sâmbăta şi sabatul de Paste, cel din urma fiind joi. Ei s-au grăbit să-I ia jos trupul după o crucificare care a avut loc miercuri, şi El a stat trei zile şi trei nopţi (cel putţn 72 de ore) în mormânt". El citeaza dovezi din Sulurile de la Marea Moarta care ar plasa Ultima Cina în ziua de marţi, şi citează dintr-un ziar romano-catolic publicat în Franta că „o veche tradiţie creştină, atestată de Didascalia Apostolorum, ca şi de Epiphanius şi Victorinus din Pettau (care a murit în anul 304), arată seara de marţi ca data a Ultimei Cine şi prescrie un post pentru ziua de miercuri în vederea comemorării arestării lui Christos".
Deşi susţine cu tărie o crucificare care a avut loc în ziua de vineri, The Catholic Encyclopedia spune că nu toţi învăţaţii au crezut astfel. Epiphanius, Lactantius, Wescott, Cassiodorus şi Grigore din Tours sunt menţionaţi respingând vinerea ca zi a crucificării.
În cartea sa Bible Questions Answered (Răspunsuri la întrebari din Biblie), W. L. Pettingill dă această întrebare şi răspuns: "În ce zi a săptămânii a fost Domnul nostru crucificat? Nouă ni se pare perfect evident că miercuri a avut loc crucificarea".
Dake's Annotated Reference Bible spune într-o nota pe marginea pasajului din Matei 12:40: „Christos a fost mort timp de trei zile pline şi de trei nopţi pline. A fost pus în mormânt miercuri chiar înaintea asfinţitului şi a înviat la sfârsitul zilei de sâmbată la asfinţitul soarelui... Nicăieri nu se afirmă că a fost înmormântat vineri la asfinţit. Aceasta ar face ca El să stea în mormânt doar o zi şi o noapte, dovedind că propriile Lui cuvinte sunt neadevărate".
Citatele prezentate aici care provin de la diferiţi oameni ai lui Dumnezeu, fiind semnificative în mod special, deoarece această credinţă nu era poziţia general acceptată a diverselor organizaţii bisericeşti la care erau afiliaţi aceştia. În astfel de cazuri, oamenii vorbesc din proprie convingere şi nu din interes sau comoditate. Acesta a fost cazul lui R. A. Torrey, cunoscut evanghelist şi decan de institut biblic, ale cărui cuvinte (scrise în 1907) rezumă bine poziţia pe care am prezentat-o aici:
„Potrivit traditiei comun acceptate a Bisericii, Isus a fost crucificat vineri... şi a înviat dintre cei morţi foarte devreme în dimineata duminicii următoare. Mulţi cititori ai Bibliei sunt nedumeriţi să afle cum poate fi înţeles intervalul dintre vineri după-amiaza târziu şi duminica dimineaţa devreme că este de trei zile şi trei nopţi. Pare mai degrabă să fie două nopţi, o zi şi o parte foarte mică dintr-o altă zi.
Soluţia pentru această dificultate evidentă, propusă de mulţi comentatori, este că „o zi şi o noapte" este pur şi simplu un alt mod de a spune ,o zi' şi că evreii din antichitate socoteau o fracţiune dintr-o zi ca o zi întreagă... Sunt multe persoane pe care această soluţie nu le satisface pe deplin, şi cel ce scrie aceste cuvinte e liber să mărturisească faptul că nici pe el nu-l satisface deloc. Mie mi se pare a fi un paliativ... Biblia nu spune nicăieri, nici nu implică faptul că Isus a fost crucificat şi a murit vineri. S-a spus că Isus a fost crucificat în ,ziua dinaintea sabatului'... Ei bine, Biblia nu ne lasă să speculăm privitor la care zi de sabat este vorba în acest caz... nu era ziua dinaintea sabatului săptămânal (adică, vineri), ci era ziua dinaintea sabatului Paştelui, care cădea anul acela în ziua de joi - ceea ce înseamna că ziua în care a fost crucificat Isus Cristos a fost miercuri. Ioan face limpede ca bună ziua lucrul acesta.
Isus a fost înmormântat chiar în preajma asfinţitului în ziua de miercuri. După saptezeci şi doua de ore... El a înviat din mormânt. Când femeile au vizitat mormântul chiar înaintea zorilor dimineaţa, ele au găsit că mormântul era deja gol.
Nu există absolut nimic în favoarea crucificării în ziua de vineri, ci totul din Scriptură se armonizează perfect cu crucificarea de miercuri. Este remarcabil să vedem cât de multe pasaje profetice şi prefigurative din Vechiul Testament sunt împlinite, şi câte discrepanţe aparente din relatările evangheliilor sunt rezolvate atunci când ajungem să înţelegem că Isus a murit miercuri, şi nu vineri".
Până când a stat Domnul Isus Christos pe cruce în ziua răstignirii?
Dacă Domnul nostru Isus a stat trei zile şi trei nopţi în mormânt, şi prima etapă a fost noaptea de miercuri spre joi, învierea a fost cu siguranţă în noaptea de sâmbătă spre duminică. Şi deoarece la evrei ziua începe seara, la apusul soarelui şi nu la miezul nopţii ca la romani, noaptea de sâmbătă spre duminică era considerată ca parte din prima zi a săptămânii. Deci Domnul Isus a înviat în prima zi a săptămâni (duminica). Dar când anume? Oare la miezul nopţii?
Tradiţia bisericească ne spune că Mântuitorul Isus Christos a înviat la miezul nopţii (ora 24), în taina absolută a mormântului, iar îngerul care a ridicat piatra de la mormânt s-a pogorât din ceruri după Învierea lui Hristos din morţi, pentru a arăta Învierea. (Doxologia)
Părerea aceasta nu are sens, dacă cunoaştem detaliile din jurul morţii Domnului. Conform Evangheliei, El a murit la ora 15, însă Scriptura nu arată că la acea oră a fost luat jos de pe cruce. Conform Evangheliei ştim cine l-a dat jos de pe cruce şi în ce fază a zilei:
La Marcu 15:46 avem următorul rezumat: „Şi Iosif a cumpărat o pânză subţire de in, a dat jos pe Isus de pe cruce, L-a înfăşurat în pânza de in şi L-a pus într-un mormânt săpat în stâncă. Apoi a prăvălit o piatră la uşa mormântului.” Acest act s-a produs seara. Când este seară? Seara este perioada cuprinsă între sfârșitul după amiezii și noapte când lumina zilei este în scădere. Convenţional, considerăm seara după ora 18, după cină.
Cornilescu are o redare incorectă, deoarece textul grec nu spune că era „spre seară”, ci chiar seara. La Matei 27:57 textul grec este clar şi spune "Seara acum venind..." şi la Marcu 15:42 tot textul grec spune clar că
„Şi deja seara venind ... „
În Biblia ortodoxă avem o redare corectă: Matei 27:57 Iar facandu-se seara, a venit un om bogat din Arimateea, cu numele Iosif, care si el era un ucenic al lui Iisus.
Marcu 15:42 Si facandu-se seara, ...
La Marcu 15:42 chiar Cornilescu admite: 42 Când s-a înserat. Iar dacă s-a înserat era seară, deci n-a fost „spre seară”.
Concluzia este clară, Iosif a coborât trupul Domnului Isus de pe cruce seara. Până seara trupul Domnului n-a fost în mormânt, ci pe cruce. Acum, de la această seară, calculaţi înainte trei zile şi trei nopţi, sau ca să nu vă încurcaţi, trei nopţi şi trei zile. Când se vor termina? Oare la miezul nopţii? Nu, este evident. Se vor termina tot seara, sâmbătă seara spre duminică. Aşadar Învierea s-a produs nu în şabat, ci după venirea serii şi nici la miezul nopţii, ci după 72 de ore, socotiţi din seara în care Iosif a luat trupul Domnului de pe cruce.
Există de mult timp o mare confuzie în acest subiect, deoarece bisericile nu cunosc bine sărbătorile biblice din Vechiul Testament, neacordând suficientă atenţie acestui studiu şi când o fac, unii o fac partinic sau bazânduse pe anumite traduceri greşite. Aşadar, studiul şi reconstituirea acestui calendar biblic despre care am vorbit - dar pierdut şi uitat în negura timpului, nu numai că este benefic, pentru oricine citeşte Biblia, ci şi necesar pentru a înţelege mai bine timpul acestor sărbători, dintre care prima, este legată de moartea şi învierea Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Christos.
Finalul documentarului „Când este Învierea?”
