Ridicarea, căderea și redenumirile adventismului

O retrospectivă a odiseei Martorilor lui Iehova

După ce am citit cărțile lui Lothar Grassman „Martorii lui Iehova” și ale lui András Szalai „Iehova și Organizația”, „Fariseii lui Iehova” a lui Teodor Ardelean și „S-au sfârșit vremurile neamurilor?” ale lui Carl Olof Jonsson, precum și „Zsolt Kovács: 1914 - O profeție împlinită?”, cartea lui Raymond Franz „Criza conștiinței” și alte cărți similare, precum și numeroase articole Wikipedia și o mare parte din publicațiile Societății Watchtower, mi s-a format următoarea imagine istorică a Mișcării Martorilor lui Iehova:

Ridicarea

Prin anii 1820 s-a ridicat printre baptișii așaziși primitivi un nou convertit pe nume William Miller, un fost căpitan de armată și a prezentat într-un cerc restrâns al fraților de credință un calcul: ”Priviți spre 1843! După cum se pare vine Domnul în acest an!”

William Miller, a fost o figură proeminentă în mișcarea adventistă zisă și millerită, care a interpretat Daniel 8:14 ca prezicând curățirea sanctuarului, despre care credea că va avea loc la sfârșitul unei perioade de 2.300 de zile. El credea că această curățire era o pregătire pentru a Doua Venire a lui Hristos, despre care credea că va avea loc pe 22 octombrie 1844. Cu toate acestea, când Hristos nu a apărut așa cum se aștepta, Miller și adepții săi au experimentat Marea Dezamăgire, ceea ce a dus la formarea Mișcării Second-Adventiste, a Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea și alte grupuri, care interpretează profeția diferit, considerând-o fie, începutul lucrării finale a lui Isus în sanctuarul ceresc, fie cu totul altceva.

Şi el mi-a zis: "Până vor trece două mii trei sute de seri şi dimineţi; apoi Sfântul Locaş va fi curăţat!" (Daniel 8:14)

Totul se baza pe interpretarea versetului în cauză din cartea profetului Daniel, scos cu totul din contextul textual și istoric, dar bine pus la punct ca teorie fictivă. Frații săi de credință au fost convinși și au decis ”să spună Lumii”, așa că au ieșit cu știrea. Au fost botezate mii de suflete și puse în așteptare. Și a venit 1843. Și apoi… o tăcere apăsătoare. Nimic. Interpretarea a fost recalculată de lideri și au răsuflat ușurați, spunând: Am greșit calculul cu un an! Au urmat și mai multe botezuri și o așteptare mai hotărâtă, spunând: De data asta suntem siguri!

Căderea

Au spus din nou Lumii și mai hotărât: ”Spunem Lumii: Priviți spre 1844! Vine Domnul în acest an!” Nimic. Mișcarea s-a prăbușit. Din cei aproximativ 50000 de mii de membrii, mișcarea s-a subțiat la circa 6000 mii, mulți au plecat, adunările s-au subțiat, la fel și fondurile, adică banii pentru lucrare. Și liderii au început să se certe între ei cu mult zel și nervi, pe diferite teme. William Miller se schimbase și el în diferite puncte de vedere, adoptând opinii noi... Încerca să-i încurajeze și spunea că a avut un vis în care Dumnezeu îi arătase venirea unui nou lider care îi va uni din nou. Era și el descurajat. Abandonase poziția de lider. Frecventa deseori cimitirul, mormintele părinților săi, unde plângea amarnic. Zicea că de dorul lor. Adunările așazise second-adventiste au rămas cu lideri dintre cei mai fanatici, care se credeau cei mai credincioși. Liderii lor s-au pus pe căutat, întrebând: Oare unde am greșit? Jarul verificării și căutării unei noi date, de data asta corecte, încă ardea. L-au întrebat și pe William Miller. Și el a recunoscut. Am greșit: Domnul nu va veni până ce nu se vor împlini timpurile fixate ale națiunilor în 1914. Liderii au rămas descurajați. Timpul era departe. S-au prezentat diferite opinii. Unii n-au mai cutezat să propună o altă dată și au susținut că data de 1844 era corectă, doar că nu au înțeles la ce se referă și s-au retras ca adventiști de ziua a șaptea, orientându-se spre sabat și anumite practici din Legea lui Moise. Alții au propus o altă dată și apoi alta și alta. Toate au eșuat. Ultima în 1878. 

Redenumirea adventismului

De rușine toate adunările acestea second-adventiste și-au schimbat numele, căci nu mai cuterzau să-și spună adventiști. Unii au abandonat totul și s-au numit Strangers Church, rupând toate legăturile cu adventismul. Dar unii lideri deznădăjduiți dintre aceștia au spus aprobator: William Miller a avut dreptate. Să privim spre 1914, cum ne-a arătat el. Și sute de predicatori ambulanți zisi colportori au început să cutreiere lumea cu mesajul: Priviți spre 1914! Vine Domnul! Când lumea îi întreba cine sunt, ei răspundeau: Suntem vestitori ai zorilor mileniului. Apoi, unul dintre lideri, un pastor tânăr pe nume Charles Taze Russell, a propus un nou nume: ”Noi suntem studenții serioși ai Bibliei. Să ne numim Studenții Bibliei!”

Au fost ei studenți serioși ai Bibliei? Sau au greșit, tocmai din cauză că nu au fost studenți serioși ai Bibliei? Va fi data de 1914 propusă de Miller corectă?

Nu. După anul 1914 a urmat perioada tipică de descurajare, dezertare din grup și discuții contradictorii. Până în anul 1931 mișcarea s-a fărâmițat în multe grupri care se urau, deși își spuneau Studenții Bibliei. Sau propus diferite nume noi: Prietenii Popoarelor, Îngerul Lui Iehova, Slujitorii lui Yah, Martorii Lui Iehova, etc..

Practic, mișcările Studenților Bibliei și a Martorilor lui Iehova sunt redenumiri ale adventismului tipic și calsic, și deși nu mai poartă numele de advențiști sunt prin tradiție miscări neo-adventiste (de practică adventistă), continuând de fapt practicile adventiștilor timpurii. Ca o exemplificatre, Adventiștii timpurii sunt străbunicii spirituali (1820-1844), Adventiștii second-adventists sunt bunicii spirituali (1844-1878), Studenții Bibliei sunt fii spirituali (1879-1931) și Martorii lui Iehova sunt nepoții spirituali (1931-prezent) ai Mișcării Adventiste.

Cum au apărut Martorii lui Iehova și de ce?

Unul dintre obiectivele de lungă durată ale lui Satan este de a schimba sensul celor 1.260 de zile din Apocalipsa, capitolul 12, adică de a-l distorsiona.

”Martorul mincinos nu rămâne nepedepsit şi cel ce spune minciuni nu va scăpa.” (Proverbe 19:5)

Apocalipsa 12:6. Si femeia a fugit in pustiu, intr-un loc pregatit de Dumnezeu, ca sa fie hranita acolo o mie doua sute saizeci de zile. 14. Si cele doua aripi ale vulturului celui mare au fost date femeii, ca sa zboare cu ele in pustiu, in locul ei unde este hranita o vreme, vremuri si jumatatea unei vremi, departe de fata sarpelui.

Văzând că nimic din ceea ce fusese prezis nu se întâmpla, cu puțin timp înainte de 1914, pastorul Russell a încercat să argumenteze că interpretarea anumitor profeții era doar o sugestie până când se putea obține o mai bună înțelegere.

Între timp continua lupta de culise în cult pentru a se cristaliza anumite puncte de vedere, fapt care a dus la câteva sciziuni, cea mai mare fiind din cauza părerii pastorului Russell, uneori oscilatorie, despre noul legământ, dacă este sau nu în vigoare:

„… Noul legământ este un lucru care ține de viitor.” (WatchTower 6/1880 p.110)

” Noul legământ este în vigoare acum, fiind pecetluit prin sângele și moartea lui Hristos.” (WatchTower 9/1887, p. 974) …

„… Lucrarea lui Hristos pentru inaugurarea noului legământ nu putea începe până la perfecționarea propriului său corp, care este Biserica … și fiindcă sângele său încă nu a fost vărsat în întregime.” (WatchTower 4/1/1909 p.4367)

Însă după ce la 28 iulie 1914 a început primul război mondial, el a prins din nou curaj, văzând că are apă la moară şi a spus că ceea ce se întâmplă este exact ceea ce au prezis. Locul scepticismului a fost umplut de freamătul aşteptării marilor evenimente: răpirea bisericii, instaurarea împărăţiei după o mare anarhie şi învierea profeţilor şi sfinţilor din vechime, care să guverneze lumea de pe pămînt... Iată de ce Russell şi-a luat curajul ca în luna ocrombrie din 1914 să declare pompos că „lumea s-a sfârşit” şi că dreptul conducătorilor umani de a conduce a încetat. De acum aşteptau răpirea – unii chiar imediat în acel an (1914), alţii ca Russell însuşi, mai circumspecţi, îşi făceaualte calcule şi planuri.

Astfel, Russell, a trasat iarăşi nişte direcţii de interpretare a evenimentelor până la 1925, chiar înainte de moartea sa din anul 1916, lăsând un fel de testament de corectare şi completare a prezicerilor, pentru a se scrie un volul postum în memoria sa, numit „Taina Împlinită”. Una dintre ideile sale a fost că răpirea nu se va produce până spre 1918 şi că în acest timp trebuie să se facă o mare lucrare de predicare-anunţ, în care lumea şi conducătorii ei trebuia să fie anunţaţi despre ce se întâmplă: Că lumea s-a sfârşit în 1914 şi că milioane de oameni care au văzut anul 1914, nu vor muri niciodată, lumea intrând într-un proces de reaşezare care va ţine până la 1925, când vor învia profeţii şi sfinţii din vechime, care urmau să fie puşi la cârma conducerii lumii. Astfel, Russell şi asociaţii săi credeau că ei urmau să fie acel înger cu trâmbiţă, care sună în cartea Apocalipsa, ultima trâmbiţă fiind undeva la 1918, când Domnul Isus trebuia să vină să îi i-a la cer.

Ros de boala sifilisului şi de problemele de nesupunere din cult, Russell încearcă să facă un ultim efort şi porneşte într-un turneu de campanie-anunţ, murind pe drum, într-un vagon, nu înainte de a da instrucţiuni secretarului său, să îl facă o togă romană. Nu este exclus ca acest procedeu să arate că Russell a făcut parte sau se credea un fel de mason-creştin, existând multe însemne masonice pe publicaţiile editurii sale.

Evident că în ce priveşte interpretarea unor profeţii, şi tot ce a lăsat Russell ca testament final în legătură cu ele, a fost urmat orbeşte de noul preşedinte al cultului JF Rutherford, iar toată campania s-a dus cu anunţul că „Lumea s-a sfârşit şi milioane de oameni care au văzut anul 1914 nu vor muri niciodată”, urmând ca punctul final să fie anul 1925, când va fi schimbată conducerea lumii. După ce a văzut că nu s-a întâmplat nimic cu ei până la 1918 şi a căzut toată harta profetică aşteptată între1914-19125, Rutherford a mărturisit că s-a făcut un măgar şi a întreprins o revizuire a părerilor lui Russell, ceea ce a dus la o serie de schisme, plecând din cult fie aceea care nu accetau nici o schimbare, fie aceea care aveau o altă explicaţie.

Ceea ce s-a întâmplat a fost, de fapt, o repetare a ceea ce a făcut Russell după ce s-a desprins de adventiști. O nouă mișcare s-a născut: Martorii lui Iehova. Iar președintele J.F. Rutherford a trebuit să decidă de partea cui să stea: cei care apărau tradiția mișcării sau cei care căutau adevărul?

Închinătorii moderni ai lui Iehova Dumnezeu pe calea purificării

Biblia, care conține cuvântul lui Dumnezeu, a prezentat cu fidelitate greșelile și păcatele poporului antic al lui Iehova Dumnezeu, atât în ​​Vechiul Testament, cât și în Noul Testament. Așadar, de ce ar trebui să ascundem greșelile și păcatele închinătorilor moderni ai lui Iehova Dumnezeu? Și de ce ar trebui să prezentăm doar ceea ce a fost frumos și bun? De ce să nu citim cărți care critică Martorii lui Iehova și cărți scrise de foști membri despre mișcare? Pentru că atunci ar trebui să îndepărtăm din Biblie ceea ce a fost o pată rușinoasă pentru poporul lui Israel. Dacă nu ne vedem slăbiciunile, greșelile, păcatele și starea noastră reală de credință, atunci cum putem fi purificați? Istoria este ca o profeție, doar că nu privește înainte, ci înapoi, iar cel care o studiază cu sinceritate este ca un profet, doar că nu privește înainte, ci înapoi. Și veți vedea că ceea ce ați fost, sunteți. Puteți vedea acest lucru doar dacă vă cunoașteți cu adevărat istoria. Până nu știți cine ați fost cu adevărat, nu știți cine sunteți cu adevărat și, până nu știți asta, nu vă puteți schimba. După cum spune un proverb înțelept: Cine nu-și cunoaște greșelile, le repetă. Și exact asta s-a întâmplat cu toate acele profeții, timp de multe decenii după 1843. De ce au existat atâtea greșeli? Pentru că baza interpretării Bibliei a fost prezentată foarte greșit. Anumiți creștini timpurii, precum gnosticii și origeniștii, apoi anabaptiștii, adventiștii de-a doua, studenții Bibliei și, timp de mulți ani, Martorii lui Iehova, au crezut (și încă mai cred ici și colo) că Biblia este o carte cu un mesaj codificat, al cărui mesaj ascuns trebuie descifrat. Multe raționamente s-au născut din această înțelegere.

După moartea fostului Second Adventist, pe atunci pastor al Studenților Bibliei, Russell, mișcarea sa s-a divizat în mai multe ramuri, una dintre ele luând numele de „Martorii lui Iehova” în 1931. Fratele Rutherford, după eșecul dezastruos al dramei profetice din 1914-1925, a trecut de partea reformerilor și a început procesul de purificare, dar din păcate nu a abandonat „idolul” 1914. Întrucât Mișcarea Internațională a Studenților Biblici avea învățături masonice, președintele noii mișcări, Joseph Franklin Rutherford, a curățat mișcarea de aceste elemente și apoi a restaurat interpretarea corectă a doctrinei despre noul legământ. Cartea lui Roy D. Goodrich, „Turnul de veghe și demonologia”, oferă o privire asupra acelor vremuri. Roy D. Goodrich a fost un Student al Bibliei dedicat și Martor al lui Iehova care s-a opus sprijinului tacit al Societății Watch Tower Bible and Tract pentru „știința nesănătoasă”, despre care Goodrich a numit o formă de divinație demonică. El oferă o relatare interesantă și foarte grăitoare despre cum funcționa mișcarea la acea vreme.

Când a izbucnit al Doilea Război Mondial, Martorii credeau că Germania nazistă și aliații săi vor câștiga războiul, care avea să fie urmat de persecuții teribile și de Armaghedon. Din acest motiv, i-au sfătuit pe tineri să nu se căsătorească decât după Armaghedon, ci să-și dedice toate energiile lucrării lui Iehova și demascării religiei false. După cum arată istoria, acest lucru nu s-a întâmplat niciodată, ceea ce ridică unele întrebări: „Unde au greșit în interpretarea profețiilor?” Unii au devenit serios îngrijorați, precum fratele Roy Goodrich, care a luptat alături de fratele Rutherford pentru a curăța mișcarea, și Jesse Hemery, vicepreședintele Societății Watch Tower, care a propus schimbări drastice în interpretarea profețiilor, inclusiv o abandonare completă a doctrinei din 1914. Acestui lucru s-a opus noul președinte al Societății Watch Tower, Nathan Knorr, care, după ce a schimbat cronologia la o nouă dată, 1975, a propus ca aceasta să fie acceptată ca dată a Armaghedonului de la sfârșitul lumii. Pe măsură ce tensiunile dintre lideri creșteau, Knorr a luat decizia radicală de a-i excomunica pe toți cei care i se opuneau lui și noilor sale idei despre anul 1975.

După ce Charles Taze Russell și asociații săi s-au desprins de fosta lor mișcare adventistă, oamenii mișcării cunoscute sub numele de Studenți Bibliei au avut multe așteptări false până în 1925, deoarece nu examinaseră în mod corespunzător Biblia, ci fuseseră ancorați în interpretările pastorului CT Russell. Această literatură conține idei atât de copilărești încât ai putea râde de ele, dar, în același timp, conține lucruri uimitor de superficiale și periculoase în chestiuni de mântuire, pentru care ai putea chiar plânge, pentru că au indus în eroare poporul lui Dumnezeu. Din păcate, Martorii lui Iehova nu au înțeles în 1931 și majoritatea nu înțeleg acum, în 2026, că încă reprezintă doctrina lui William Miller din 1914 și sunt sub vraja acelei influențe demonice. Există înregistrări istorice despre acest lucru, conform cărora și Miller a venit cu această idee, după eșecul din 1844. Așadar, nu s-a îndreptat, nu a învățat nimic din căderea sa, pentru că a considerat mesajul Bibliei ca fiind codificat. Generația din 1914 a dispărut și nu s-a întâmplat nimic, așa cum s-a anunțat public timp de mulți ani de pretutindeni. Și asta spune multe. Așadar, Iehova Dumnezeu nu a numit pe nimeni să dea lumii o astfel de dată și un mesaj al împărăției despre aceasta. Tot ce s-a spus vreodată despre 1914 de la William Miller încoace este lucrarea secretă a lui Satan, prin care încă îi înlănțuie de orașul spiritual Babilonul cel Mare pe cei care cred stângaci și înșelător astfel de lucruri.

Ce este de făcut? Finalizarea curățirii!

Iată de ce noi, cei din Mișcarea de Reformă a Martorilor lui Iehova (Pentru Renaștere) dorim să facem niște schimbări importante în teologia noastră, printre care și abandonarea totală a vestigiilor advetiste, adică aruncarea acelui schelet adventist din dulap, care duce la 1914 și tot ce se leagă de acea dată. Toate acestea le considerăm greșite și păguboase (erezii). Desigur, mișcarea dventistă clasică a avut și puncte de credință corecte, acestea fiind moștenite și în mișcarea Studenților Bibliei și cea a Martorilor lui Iehova. De acestea nu dorim să ne dezicem. Noi nu suntem ex-Martori fără, ci Martori loiali ai lui Iehova Dumnezeu și ai Domnului Isus Christos, un fel de Martori ai lui Iehova și ai lui Isus, de tip bereean (Fapte 17:10,11). Doar avertizăm că din cauza schetelului adventist suntem încă înlănțuiți în teologia Marelui Babilon și mesajul lui Dumnezeu pentru zilele în care trăim este să fugim de tot din acest oraș simbolic. Dar cum să fugim dacă lanțul care este doctrina despre 1914 ne leagă atât de puternic de acest oraș?

Ca să fim închinători de credință adevărată ai lui Iehova Dumnezeu și urmași născuți din nou ai lui Isus Christos, care dorim să rămânem așa până la sfârșit, pentru totdeauna, trebuie să tăiem toate legăturile cu acest marele oraș simbolic, pentru a nu rămâne captivi în el spre paguba noastră veșnică:

Iesiti din Babilon, fugiti din mijlocul haldeilor! Vestiti, trambitati cu glas de veselie, dati de stire pana la capatul pamantului, spuneti: "Domnul a rascumparat pe robul Sau, Iacov!" (Isa.48:20)

Plecati, plecati, iesiti din Babilon! Nu va atingeti de nimic necurat! Iesiti din mijlocul lui! Curatati-va, cei ce purtati vasele Domnului! 

Dar nu iesiti ingramadindu-va si nu plecati fugind, ca inaintea voastra merge Domnul si in urma voastra tot El, Dumnezeul lui Israel!"

(Isa.52:11,12)

De aceea: "Iesiti din mijlocul lor si despartiti-va de ei, zice Domnul; nu va atingeti de ce este necurat, si va voi primi. (2Cor.6:17)

Apoi am auzit din cer un alt glas, care zicea: "Iesiti din mijlocul ei, poporul Meu, ca sa nu fiti partasi la pacatele ei si sa nu fiti loviti cu urgiile ei! (Apoc.18:4)

Pentru un viitor mai frumos

Pentru cei interesați de această ieșire toatală din Marele Babilon, vom organiza o întâlnire teocratică anul acesta (2026), dacă va fi voia lui Iehova Dumnezeu. Vă rog în numele Domnului Isus Christos, să dați știrea mai departe tuturor celor care se consideră ”Poporul lui Dumnezeu” ca în Apocalipsa 18:4.

Pentru mai multe informații, mă puteți contacta aici (la telefon între ora 17-20):

0748073132

ianostakacs@gmail.com

https://www.facebook.com/janos.takacs.16547008

De-a joaca cu prezicerile (partea 4)

 

Declaraţii despre timpurile profetice până la anul 1914

Din seria năzbâtâilor teologice ale lui Russell şi adepţilor săi

 

    Anul 1844 - După Miller era considerat anul „sfârşitului lumii”, după Russell era începutul celor 30 de ani de „probă”, care în opinia lui, corespundea cu cei 30 de ani din viaţa lui Isus, scurşi de la naşterea sa ca om şi până la botezul lui în apa Iordanului. Sursă: Studii În Scripturi Volumul II, p 240. Această învăţătură a fost abandonată în 1930. De remarcat că Russell şi colaboratorii săi credeau că orice eveniment Biblic, petrecut în antichitate, trebuia să aibă încă o împlinire, după aceea în viitor. Pe această preconcepţie greşită s-au pus bazele tuturor speculaţiilor lor. Şi nu este de mirare de ce au fost atâtea speculaţii cu privire la date.

Din această mișcare sectară a lui CT Russell - şi cu o astfel de abordare nebiblică a Bibliei, au apărut multe alte secte, cu ideologie ciudată, nebiblica, precum grupul numit - Servants of Yah (1925 -?)

Probabil că cel mai ciudat dintre toate grupurile de Studenți ai Bibliei care s-a format în această perioadă a fost acel grup Servants of Yah cu sediul în Brooklyn, NY și condus de C.H. Zook. Acest grup mic, numit „Slujitorii lui Yah” a ajuns să creadă (evident greşit) că numele lui Satana era de fapt „Iehova” și astfel, Martorii lui Iehova au fost cu adevărat Martori ai lui Satana; iar Martorii lui Iehova acuzau pe diverşii acuzatori că sunt acel „serv rău” care îi bate pe tovarăşii săi (Matei 24). Se lansau astfel acuzaţii uneori deplasate şi teribile din ambele părţi. Slujitorii lui Yah erau universalişti, care credeau că toţi oameniivor fi mântuiţi. Ei au negat învățăturile Armaghedonului, Potopului, Botezul în apă, Răscumpărarea, Restituirea, etc.. Aveau filiale în Levittown, New York și Viena, Austria. În afară de aceste diferențe majore, doctrinele lor erau similare cu Martorii lui Iehova. Ei credeau că doar cei 144.000 sunt destinați să descopere sensul ascuns al scripturilor și să intre în rai. Sensul este ascuns parțial pentru că ei cred că textele noastre biblice au fost modificate. Ei vedeau Biblia ca fiind în primul rând o profeție, cea mai mare parte din care se referă la secolul actual. Ei cred că toți cei care au trăit vreodată vor trăi pentru totdeauna pe un pământ paradisic, cu excepția celor 144.000 care trăiesc în ceruri. Acest grup s-a redus până la inexistență.

 

  Anul 1846 - era considerat de mişcarea adventistă din care provenea Russell ca fiind sfârşitul celor 2300 de zile-nopţi, o expresie greu de înţeles pentru mulţi, fiindcă este interpretată în ternemi necontextuali. Ea se găseşte expusă în Daniel 8:14. Era considerată o dată importantă de mişcarea Russellită, deoarece se credea că atunci George Storrs şi alţi colaboratori adventişti de seamă ai lui Russell, au abandonat învăţăturile greşite şi astfel „sanctuarul” a fost curăţit. De asemenea era considerat ca anul în care a început „alianţa evanghelică” între grupările protestante, ceea ce a fost catalogată ca „spiritism”. Sursă: Studii În Scripturi Volumul III, p 108, Studii În Scripturi Volumul VII (Taina Împlinită), p 163. Această învăţătură a fost abandonată în 1930. Dar care este adevărul?

 

  Anul 1873 - Era considerat data la care se împlinesc cei 6000 de ani de la creaţia lui Adam şi intrarea în al 7000 de an, mia de ani din cartea Apocalipsa, „ziua Domnului”. Sursă: Studii În Scripturi Volumul II, Prefaţa, p 39; JV[2] p.631, învăţătură abandonată în 1930. Încheierea celor 6000 de ani din istoria omenirii, va fi pusă în anul 1943, ca fiind anul 1975, în cartea Adevărul vă va face liberi. Începând cu anul 1966 anul 1975 va căpăta o importantă profetică în literatura de atunci a martorilor. Sursă = Cartea: Life Everlasting (Viaţă veşnică). [vezi anul 1975].

 

  Anul 1874 - Era considerat data de la care începe prezenţa invizibilă a lui Christos. Data cea mai importantă a lui Russell. Sursă: Trei lumi, p. 175, Studii În Scripturi Volumul II, p 170, Revenirea Domnului nostru, p 27, JV 133, nota de subsol. Până la 1904 Russell aşa credea că la această dată a început Armaghedonul. Sursă: Turnul De Veghe 15/1/92, p 3, 21 (reprint la pagina 1355), Studii În Scripturi Volumul II, p 101. Această învăţătură a fost abandonată în 1930 parţial şi în 1943 total. Vezi nota de subsol 2; vezi şi JV p.47, actualmente se crede că a revenit în 1914 şi de atunci şi-a început prezenţa.

 

    Anul 1875 - Era considerat anul în care se sfârşeşte „marele jubileu”, ca încheierea a celor 1335 de zile expuse în Daniel 12:12. Era privit ca anul în care au înviat sfinţii, invizibil. Sursă: Trei lumi, p 108. Ulterior, în 1881, data învierii invizibile a sfinţilor creştini a fost mutată de pe 1875 pe 1878.

 

    Anul 1878 - Era considerat data la care se sfârşeşte epoca evanghelică şi se produce răpirea adunării sfinţilor lui Cristos, a creştinilor credincioşi. Sursă: Trei lumi, p 68, JV p 632, Martorii Lui Iehova În Planul Divin, p 19. Bineînţeles, dată abandonată după anul 1878. Se mai credea că Isus îşi asumă puterea de rege (JV p. 632) şi are loc învierile cereşti (Taina Împlinită 149,278), actualmente Martorii cred că învierile cereşti au avut loc în 1918.

 

    Anul 1873 - Se împlineau 6000 de ani de la facerea lui Adam conform lui CT Russell, dar mai târziu aceste calcule sau explicat că sunt greşite – (JV p.631).

 

    Anul 1881 – Conform lui Russell, se închidea uşa pentru clasa miresei de 144.000 (JV p. 632), apoi s-a crezut (până în 1966), ca această uşă s-a închis în 1931, ca apoi din 1966, să se creadă că această chemare s-a sfârşit în 1935, ca în anul 2007 să se renunţe la un an stabilit pentru închiderea uşi pentru clasa cerească (vezi: W 1/5 2007 p.30,31).

 

    Anul 1889 – Începutul Bătăliei Armaghedonului. Se face următoarea precizare în cartea din limba engleză, The Time is at Hand la p.101: „Aducem dovezi că întemeierea Regatului lui Dumnezeu a început deja…şi că bătălia din ziua cea mare a lui Dumnezeu cel Atotputernic (Ap.16:14) care se va sfârşi în 1914 cu completa distrugere a conducerii actuale a pământului, a început deja.”

 

    Anii 1910-1914, declaraţi ca anii marii strâmtorări: „Stresul marelui necaz va fi în curând peste noi cam între 1910 şi 1912, culminând cu sfârşitul neamurilor, octombrie 1914.” (cartea în engleză: The New Creation p.579; vezi şi Volumul 2 Studii în Scripturi p.76,77,101).

 

    Anul 1914, Armaghedonul.  Armaghedonul din Scriptură ar fi trebuit să aibă loc în acest an conform cu Volumul 3 Studii în Scripturi p.126,153.

Pericolul în care suntem noi, Martorii lui Iehova p1

 

AR TREBUI CA ATÂT NOI CÂT ŞI CEI CARE NU SUNT MARTORII LUI IEHOVA SĂ NE EXAMINĂM DUPĂ DREPTATE?

 

În drumul nostru spre viaţă veşnică suntem avertizaţi cu toţii, inclusiv noi, martorii lui Iehova şi orice alt om: 2Ioan 1:9. Oricine o ia înainte, şi nu rămâne în învăţătura lui Hristos, n-are pe Dumnezeu. Cine rămâne în învăţătura aceasta are pe Tatăl şi pe Fiul.

Pericolul de a o lua „înante” înseamnă a spune ceea ce Cuvântul lui Dumnezeu nu spune. Acestea sunt teorii, învăţături şi practici omeneşti, care nu dau slavă lui Dumnezeu şi în spatele cărora se ascund lămurit dracii, după cum ne şi avertizează Cuvântul lui Dumnezeu:

Dar Duhul spune lămurit ca, în vremurile din urma, unii se vor lepăda de credinţă, ca să se alipească de duhuri înşelătoare şi de învăţăturile dracilor, (1Timotei 4:1)

Oare există acest pericol şi pentru noi sau pentru cei care nu sunt în cultul Martorii lui Iehova? Nu putem ştii dacă nu ne auto-examinăm imparţial, după dreptate studiind cu atenţie Cuvântul lui Dumnezeu, Biblia.

 

Istoric controversat şi periculos

Noi, ca Martorii lui Iehova ne tragem dintr-o ramură a adventiştilor timpurii, după ce familia pastorului Charles Taze Russell a fost botezată de un pastor adventist pe nume George Storrs, unde tânărul CT Russell a fost ordinat ca pastor, după un studiu de doi ani.

Publicaţiile noastre timpurii arată că există o legătură clară cu adventismul timpuriu, fondat de William Miller, un predicator baptist şi pericolul vine din faptul că ei au susţinut şi în parte mai susţin nişte viziuni adventiste timpurii şi neo-adventiste despre anumite evenimente, dovedite clar ca fiind greşite. Apoi din aceste doctrine adventiste timpurii frații şi-au dezvoltat propria lor interpretare, cum că lumea rea şi veche s-a sfârşit odată cu timpurile acordate de Dumnezeu naţiunilor în 1914, deoarece „timpul naţiunilor” pentru a domni pe pământ s-a sfârşit în 1914, când a fost înscăunat Domnul Isus Christos ca rege executiv peste pământ. De aceea frații cred că înscăunarea în autoritatea regală executivă a Domnului Isus Christos a avut loc abia la 1914 şi nu după înălţarea sa la cer. Ei cred că Domnul Isus a luat locul lui Satan la guvernarea pământului, întronându-se în locul lui Satan la afacerile acestei lumi, abia în octombrie 1914. Ei mai cred că în 1918 Domnul Isus a vizitat toată creştinătatea şi a aprobat doar cultul Martorilor, înviind în acel an pe cei ce au murit aprobaţi pentru a merge la cer. De asemenea, ei susţin că Dumnezeu a investit (uns) pe primului lider Charles Taze Russell şi apoi pe ceilalţi şefi ai organizaţiei lor ca agenţi direcţi ai lui Dumnezeu, un fel de canal de comunicare cu pământenii, respingând pe ceilalţi lideri şi culte a creştinătăţii.

Mai jos sunt nişte informaţii despre Roy D. Goodrich şi Jesse Hemery, doi membrii proeminenţi, înţelepţi şi curajoşi dintre membrii cultului Martorii lui Iehova, care au fost daţi afară din acest cult, pentru că au criticat tocmai aceste doctrine greşite ale cultului.

Iată câteva date despre aceştia.

Roy D. Goodrich, misionar al cultului Martorii lui Iehova

"Înapoi la Calea Biblică" a fost numele unei reviste produse între 1952 și 1977 de către Roy D. Goodrich (15 octombrie 1886 - decembrie 1976), un misionar al cultului Martorii lui Iehova şi apropiat al preşedintelui cultului JF Rutherford. A avut sediul în Fort Lauderdale, Florida, SUA şi a avut în jud de 3000 de abonaţi.

Goodrich a devenit un membru al cultului Studenţii Bibliei în anul 1919, devenit mai apoi Martorii lui Iehova, când Rutherford a preluat controlul, sfătuindu-l pe acesta să se opună pseudo-ştiinţelor, intoduse de unii dintre cei din cult. El a fost excomunicat împreună cu soţia sa, Maud, in 1944, la 2 ani după moartea lui Rutherford, pe timpul preşedintelui cultului Nathan Knorr. El fusese excomunicat de stafful Martorii lui Iehova pentru că nu era de acord cu punctul lor de vedere despre importanţa lui Charles Taze Russell, respingând interpretarea acestora despre el, precum și doctrina despre 1914. Deasemenea, a corectat punctul de vedere greşit al lui CT Russell despre preţul de răscumpărare, argumentând, că vor beneficia de el, doar cei ce vor crede.

El şi alţii care credeau la fel, au fost daţi afarăşi şi fizic, cu tot cu bagaje, de la un congres al cultului Martorilor, din SUA.

Cele mai importante lucrări scrise de Goodrich sunt: Înapoi la Calea Biblică (Un Jurnal al Credinței Non-Sectariene, Iubirii și Reformaţiunii), 1961) şi Demonismul şi Turnul De Veghere, Fort Lauderdale, FL.: The Bible Way Publications, 1969, SUA. Ambele cărţi se pot găsi pe Amazon.

https://www.amazon.com/s?i=stripbooks&rh=p_27%3ARoy+D.+Goodrich&s=relevancerank&text=Roy+D.+Goodrich&ref=dp_byline_sr_book_1

 

DOI MARTORI AI LUI IEHOVA DE SEAMĂ, CARE AU RESPINS DOCTRINA GREŞITĂ A CULTULUI DESPRE 1914

Jesse Hemery, vicepreşedintele cultului Martorii lui Iehova

Jesse Hemery a fost unul dintre cei mai respectați membrii din cultul Studenţi ai Bibliei/Martorii Lui Iehova din generaţia sa. S-a născut în 1864 și a murit în 1963 în vârstă de nouăzeci și nouă de ani. Timp de mulți ani a slujit în Londra, Anglia, fiind primul președinte al Asociației Internaţionale Studenții Bibliei din UK.

El a fost în funcția de vicepreședinte al IBSA, o poziție pe care a avut-o până în 1946 de la numirea sa de către pastorul Russell în 1901. In timpul celui de al doilea război mondial a fost închis refuzând înrolarea în armata UK. A fost excomunicat de presedintele cultului, Nathan H. Knorr, în 1951, din pricina reformelor propuse de acesta, cum ar fi renunarea la doctrina despre 1914.

Deși a acceptat o mare parte din interpretările lui Russell, a respins doctrina despre 1914, crezând că Apocalipsa urma să fie îndeplinită în viitor, scriind câteva cărţi, despre Apocalipsa și alte cărți profetice.

Roy D. Goodrich şi Jesse Hemery se cunoşteau şi au avut o poziţie comuna respingând doctrina despre 1914, respectiv au împărtăsit ambii soarta excomunicarii pentru susţinerea adevărului în mod public. Cei care nu au făcut-o în mod public, deşi nu au crezut în doctrina despre 1914 au fost toleraţi şi chiar au ajuns în poziţii înalte în Corpul De Guvernare, după cum citim în cartea lui Raymond Franz, Criza Conştiinţei, apărută şi în diferite limbi. Spre sfârşitul vieţii lui JF Rutherford, opinia oficială a Martorilor lui Iehova era că al doilea război mondial va fi câştigat de Germania şi aliaţii lor, care va culmina cu o mare persecuţie din partea acestora şi apoi va veni Armaghedonul. Având în vedere aceste perspective sumbre, preşedintele de atunci al Martorilor lui Iehova, JF Rutherford, îndemna tineretul să nu se căsătorească, iar cuplurile să nu facă copii, până după Armaghedon (ceea ce mulţi au şi făcut).

După prăbuşirea acestei ipoteze, s-a căutat o soluţie pentru situaţia delicată în care se aflau. Au ieşit la rampă trei orientări: unii susţineau ca doctrina despre 1914 să fie abandonată şi să se accepte că evenimentele descrise în cartea Apocalipsa sunt încă în faţa lor, recunoscând că au greşit (Roy D. Goodrich - Jesse Hemery), alţii, deşi nu mai credeau în 1914, se fereau de o astfel de recunoaştere, crezând că efectul va fi unul demoralizator şi demobilizator, iar alţii au pedalat pe ideea că doctrina despre 1914 este corectă, dând vina pe greşelile de interpretare a cronologiei, propunând o corecţie asupra cronologiei, care să crească moralul şi mobilizarea membrilor. Așa s-a ajuns la legarea anului 1975 (data la care trebuia să înceapă Armaghedonul) de doctrina despre 1914. Cum era de aşteptat, toate aşteptările despe 1975 au fost zadarnice şi foarte mulţi membrii au sancţionat liderii cultului Martorilor prin plecarea lor.

Dacă evenimentele din cartea Apocalipsa bat la uşa noastra şi nu va fi cum spune stafful Martorilor – că aceste evenimente s-au împlinit deja, având o semnificaţie simbolică, care va fi soarta fraților din mișcarea Martorilor lui Iehova, care nu vor recunoaşte pericolul şi nu vor ştice să facă?

Luca 21:25. Vor fi semne în soare, în lună şi în stele. Şi pe pământ va fi strâmtorare printre neamuri, care nu vor şti ce să facă la auzul urletului mării şi al valurilor;

26. oamenii îşi vor da sufletul de groază, în aşteptarea lucrurilor care se vor întâmpla pe pământ; căci puterile cerurilor vor fi clătinate.

27. Atunci vor vedea pe Fiul omului venind pe un nor cu putere şi slavă mare.

28. Când vor începe să se întâmple aceste lucruri, să vă uitaţi în sus şi să vă ridicaţi capetele, pentru că izbăvirea voastră se apropie."

 

Argumentul greşit al liderilor Martorilor lui Iehova cu privire la Psalmul 110

Psalmul 110:1. Zis-a Yehowah Domnului Meu: "Şezi de-a dreapta Mea, până ce voi pune pe vrăjmaşii Tăi aşternut picioarelor Tale". 2. Toiagul puterii Tale ţi-l va trimite Yehowah din Sion, zicând: "Stăpâneşte în mijlocul vrăjmaşilor Tăi.

Textul de mai sus arată clar două lucruri pe care Martorii lui Iehova le comasează într-un singur lucru, pentru a sprijini doctrina lor despre 1914.

1.   la versetul 1, textul arată că trebuie să treacă un timp, până la biruinţa finală a Unsului (care în greceşte este Christos), când el stă la dreapta lui Dumnezeu

2.   la versetul 2, nu se arată o inactivitate, el nu sta degeaba la dreapta Tatălui său, ci textul arată că va exista un timp în care stăpânirea Unsului va fi exercitată în mijlocul duşmanilor săi, fapt confirmat din Apocalipsa capitolele 1-3, că după înălţarea la cer, el avea deja o autoritate regală şi o exercita aşa cum dorea el, deci nu trebuia să aştepte până la 1914 ca să şi-o ia.

3.   Unsul este deja investit cu autoritate regală (atât de jure cât şi de facto), înainte de 1914, altfel nu ar putea avea titlul de Domnul imparatilor pământului arătat la Apocalipsa 1:5 şi aşa cum arată Apocalipsa 1:16 el are deja sabia autorităţii, iar în capitolele 2 şi 3 din Apocalipsa se arată clar că el lucrează deja cu această sabie şi chiar poate pedepsi pe cine doreşte, chiar cu moartea (Apocalipsa 2:23).