Cum înţelegeţi Isaia 56:1-8? De ce vedeţi doar sabatul, nu şi arderile de tot şi jertfele?

Dragi fraţi adventişti şi ceilalţi sâmbătari,

 

Vă salut cu pacea lui Dumnezeu şi mă rog în numele Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Christos, ca harul priceperii să fie cu tine, în înţelegerea adevărurilor scumpe copiilor lui Dumnezeu.

Cineva dintre voi m-a întrebat:
"Cum întelegi cele spuse de Isus în Matei 24:20 şi Apocalipsa 1:10 vis-a-vis de Isaia 66:23 şi Isaia 56:1-8?"

 Isaia 56:1-8

1 ,,Aşa vorbeşte DOMNUL (YHWH): ,Păziţi ce este drept, şi faceţi ce este bine; căci mântuirea Mea este aproape să vină, şi neprihănirea Mea este aproape să se arate.

2 Ferice de omul care face lucrul acesta, şi de fiul omului care rămîne statornic în el, păzind Sabatul, ca să nu -l pângărească, şi stăpânindu-şi mâna, ca să nu facă nici un rău!

3 Străinul care se alipeşte de DOMNUL (YHWH), să nu zică: ,DOMNUL (YHWH) mă va despărţi de poporul Său!` Şi famenul să nu zică: ,Iată, eu sunt un copac uscat!`

4 Căci aşa vorbeşte DOMNUL (YHWH): ,Famenilor, cari vor păzi Sabatele Mele, cari vor alege ce-Mi este plăcut, şi vor stărui în legămîntul Meu,

5 le voi da în Casa Mea şi înlăuntrul zidurilor Mele un loc şi un nume mai bune de cît fii şi fiice; le voi da un nume vecinic, care nu se va stinge.

6 Şi pe străinii, care se vor lipi de DOMNUL (YHWH) ca să-I slujească, şi să iubească Numele DOMNULUI (YHWH), pentru ca să fie slujitorii Lui, şi pe toţi cei ce vor păzi Sabatul, ca să nu-l pîngărească, şi vor stărui în legămîntul Meu,

7 îi voi aduce la muntele Meu cel sfînt, şi-i voi umplea de veselie în Casa Mea de rugăciune. Arderile lor de tot şi jertfele lor vor fi primite pe altarul Meu, căci Casa Mea se va numi o casă de rugăciune pentru toate popoarele.``

8 Aşa vorbeşte Stapanul DOMNUL (YHWH), care strînge pe cei risipiţi ai lui Israel: ,,Voi mai strânge şi alte popoare la cei strânşi acum din el.``

Acest text se refera la perioada în care mai exista Templu şi jertfe, versetul 7 este lămuritor: "îi voi aduce la muntele Meu cel sfânt, şi-i voi umplea de veselie în Casa Mea de rugăciune. Arderile lor de tot şi jertfele lor vor fi primite pe altarul Meu, căci Casa Mea se va numi o casă de rugăciune pentru toate popoarele."

Acest frate mi-a mai scris următoarele: "În ce priveşte Legea sau poruncile lui Dumnezeu cred că ele nu se anulează periodic şi reciproc la bunul plac al Legiuitorului, ci unele ori îşi au o împlinire la cruce, deci au ca ţintă şi finalitate crucea, ori altele sunt veşnice ca şi Dătătorul şi se completează armonios cu tot ansamblul."

Iată răspunsul meu:

a.) Ce este păcatul? 

Când vorbim de mântuire, în sensul biblic, ea se referă la mântuirea (salvarea) din starea de păcat şi moarte.

Mai întâi să vedem ce este păcatul?

Biblia descrie păcatul ca fiind "fărădelege" (fără de lege): 1Ioan 3:4. Păcatul este o eroare de gândire însoţită de un act eronat, care provoacă daune personale şi colaterale.

b.) Ce este legea, cui se da si de ce s-a dat ea (scopul ei)? 

Dumnezeu este legiuitorul. Legile lui Dumnezeu sunt porunci, care îi învaţă pe oameni ce este păcatul şi cum trebuie el evitat: 1Timotei 1:9, Romani 3:20. Aceste legi care sunt didactice, preventive şi corective, s-au dat pentru folosul şi fericirea oamenilor, pentru pacea, buna orânduială şi prosperitatea societăţii în care trăiesc şi în mod special pentru a-i pregăti pe oameni pentru regatul fără de păcat a lui Dumnezau care va veni pe pământ: Isaia 48:17-19, Matei 6:9, 1Corinteni 6:9,10.

c.) De ce s-au dat poporului lui Dumnezeu din antichitate, legi atat de aspre? 

Poporului lui Dumnezeu din antichitate, i s-au dat anumite legi aspre, ca legea talionului, legile cu privire la păstrarea curăţiei spirituale, etc.; înseamnă acest lucru că Dumnezeu este rău: Exodul 21:22-25, Exodul 21:17, Exodul 22:18-20? Nu, ci aceste legi au fost legi preventive, ele aveau menirea de a arăta gravitatea unor păcate în ochii lui Dumnezeu: Romani 7:13. Dacă oamenii ar fi ascultat de legile lui Dumnezeu, nimeni nu ar fi trebuit să sufere aceste consecinţe dramatice: Deuteronom 30:19.

d.) De ce s-a schimbat legea si cum a fost posibil asa ceva? 

Biblia ne învaţă că odată cu schimbarea preoţiei Aaronice a avut loc şi o schimbare a legii: Evrei 7:12, Luca 16:16. Până la începerea misiunii Domnului nostru Isus Christos, legea a avut un rol de îndrumător, dar acest rol l-a cedat Fiului lui Dumnezeu, care a fost "Profetul" prezis de Moise: Galateni 3:18-29, Deuteronom 18:15-19. Schimbarea legii nu se putea face fără a intra sub incidenţa penală a legii, act pe care şi l-a asumat Fiul lui Dumnezeu, luând blestemul legii asupra Lui: Galateni 3:13, 2Corinteni 5:21. Însa sensul schimbării nu este în sensul de ceva ce nu a mai fost, nu în sensul unui produs complet nou, ci în sensul de "innoit" (Matei 19:28): lucruri vechi + lucruri noi= înnoirea (actualizarea) legii, pe temeiul unui nou legământ. Această schimbare s-a făcut pe temeiul promisiunii lui Dumnezeu faţă de Avraam, pentru a înlesni împăcarea şi intrarea tuturor naţiunilor într-o relaţie apropiată cu Dumnezeu, Creatorul lor: Geneza 22:18, Galateni 3:14, Efeseni 2:10-22, Coloseni 2:8-14, 2Corinteni 3:2-13. Noua lege, denumită "legea lui Christos", "legea împărătească" şi "legea slobozeniei" dezleagă anumite porunci vechi, ţine pe mai departe anumite porunci vechi şi în acelaşi timp aduce anumite porunci noi: 1Corinteni 9:21, Galateni 6:2, Iacov 2:8,12, Ioan 5:16-18, Marcu 7:18-23, Matei 19:16-19, Matei 5:31-48, Matei 13:52.   

e.) Cate tipuri de pacate sunt?

De reţinut: Nu orice păcat se iartă, sunt oameni care s-au întinat cu păcate de neiertat, căci sunt două categorii de păcate, păcate ce se pot ierta şi păcate ce nu se pot ierta: Matei 7:6, Matei 12:31,32, 1Ioan 5:16. 

f.) Cum trebuie privit lupta cu pacatul?

În lupta cu păcatul trebuie să fim categorici şi să respingem orice formă de păcat ştiind că oamenii lui Dumnezeu au putere de sus pentru a rezista păcatelor: 1Ioan 3:6,9, 1Ioan 5:18. Dacă totuşi păcătuim, aceste păcate trebuie să fie din cauza imperfecţiunii firii noastre, ele nu trebuie să fie voite, ele trebuie să vină foarte rar, ca un fel de „accident” neintenţionat în viaţa noastră şi nu ca să facă parte din modul nostru de viaţă; însă trebuie ca după aceea să ne căim sincer şi adânc, să ne silim să evităm pe viitor păcatul comis, cerând harul lui Dumnezeu prin sfatul şi sprijinul fratilor: Iacov 5:16, Romani 8:31-39.

Mai trebuie să ştim ce este moartea: un blestem şi un vrăjmaş. Este un blestem, deoarece ne face să suferim şi un vrăjmaş deoarece se luptă împotriva noastră.

bibliaatica@yahoo.com