Enigme din cartea profetului Daniel (Partea 4)

 

Un regele misterios ajutat de îngerul lui Dumnezeu

Istoria confirmă profeţii Bibliei: Isaia, Ieremia şi Daniel

 

"Binecuvântat să fie Numele lui Dumnezeu, din veşnicie în veşnicie! A Lui este înţelepciunea şi puterea.

El schimbă vremurile şi împrejurările; El răstoarnă şi pune pe împăraţi; El dă înţelepciune înţelepţilor şi pricepere, celor pricepuţi!

El descoperă ce este adânc şi ascuns; El ştie ce este în întuneric şi la El locuieşte lumina." Daniel 2:20-22

 

Darius Medul apare ca un suveran enigmatic în Cartea profetului Daniel, mulţi dintre istorici nereuşind să îl identifice. Profetul Daniel notează că acest rege a fost ajutat de îngerul lui Dumnezeu. Nereuşind să îl identifice în istorie, unii dintre istorici au considerat că este un personaj inventat, iar ce a spus Daniel despre el este un basm.

 

Cine a fost enigmaticul Darius Medul din cartea profetului Daniel?

A trăit cu adevărat în regatul Mediei sau este o invenţie omenească?

• Şi a pus mâna pe împărăţie Darius, medul, care era în vârstă de şaizeci şi doi de ani. (Daniel 5:31)
• "În anul dintâi al lui Darius, medul, eram şi eu la el, ca să-l ajut şi să-l sprijin. (Daniel 11:1)

În prorocia despre prăbuşirea Babilonului, profetul Isaia - care a trăit cu mult timp înainte de aceste evenimente, a profeţit că Dumnezeu îi va folosi pe medi, pentru această lucrare, dar nu a dat numele unui rege:

Isaia 13:

1. Prorocie împotriva Babilonului, descoperită lui Isaia, fiul lui Amoţ. (...)

17. Iată, aţâţ împotriva lor pe medi, care nu se uită la argint şi nu poftesc aurul.

 

Nici profetul Ieremia nu dă un nume de rege al Mediei:

Ieremia 51:11. Ascuţiţi săgeţile, prindeţi scuturile! Yehowah a aţâţat duhul împăraţilor Mediei, pentru că vrea să nimicească Babilonul; căci aceasta este răzbunarea lui Yehowah, răzbunarea pentru Templul Său.

 

Numele regelui misterios - ajutat de îngerul lui Dumnezeu, îl dă doar profetul Daniel. El îl numeşte „Darius”. Dacă medii trebuiau să fie unealta lui Dumnezeu în această lucrare de pedepsire, conform profeţiei din Isaia 13, atunci textele citate din Cartea Profetului Daniel se armonizează perfect cu profeţia din Cartea Profetului Isaia şi Ieremia 51. Profetul Ieremia foloseşte forma de plural „duhul împăraţilor Mediei” şi într-adevăr ostilităţile au început pe timpul regelui Astiages, cum vedem şi din Ciropedia şi au continuat şi în timpul lui Ciaxares, numit de perşi „Darius”. Vedem aici că Biblia are dreptate, chiar şi în detalii.

 

Istoricii consemnează că Babilonului a fost cucerit în 539 î.Hr de către persanul Cirus, care a condus o alianţă a medilor şi a perşilor. Persanul Cirus este foarte bine cunoscut de istorici, pe când Darius Medul, nu. De aceea pentru a-l cunoaşte mai bine, pe lângă Biblie, sursa primară este Ciropedia, scrisă de istoricul grec Xenofon din Atena (c. 430 - 354 î.Hr.). El a fost un lider militar, filozof și istoric născut în Atena. La vârsta de 30 de ani Xenofon a fost ales comandantul celor zece mii de mercenari greci, care au fost chemaţi în Persia de un nobil persan, pentru a-l ajuta să preia domnia. Aşadar Comandantul Xenofon a avut surse de primă mână în a afla istoria perşilor şi implicit a mezilor. În această calitate el a scris Cyropaedia (Ciropedia), istoria romanţată a educaţiei, a dinastiei lui Cirus Cel Mare, regele Perşilor şi cucerirea Babilonului.

 

Am pus trei citate din această carte care dizolvă misterul:

 

Cartea 1, Capitolul 2:1 Tatăl lui Cirus, așa merge povestea, a fost Cambises, un rege al perșilor și unul dintre Perseizi, care îl privesc pe Perseus ca fiind întemeietorul rasei lor. Mama sa, toţi cad de acord, era Mandane, fiica lui Astiages, rege al Medilor. 

 

Cartea 1, Capitolul 5:2 Acum, în plinătatea vârstei, Astiages a murit în Media, iar fiul său Ciaxares, fratele mamei lui Cirus, a luat împărăția în locul lui. În acest timp, regele Asiriei supusese toate triburile Siriei, îl supusese pe regele Arabiei, îi adusese pe hircanieni sub stăpânirea sa și îi ținea în asediu pe bactrieni. Prin urmare, a ajuns să creadă că, dacă ar putea să slăbească puterea medilor, i-ar fi ușor să-și extindă imperiul asupra tuturor națiunilor din jurul său, deoarece medii erau, fără îndoială, cei mai puternici dintre toți. (3) În consecință, și-a trimis mesagerii în toate părțile stăpânirii sale: la Croesus, regele Lidiei, la regele Capadociei, cât şi la Frigi, la Paflagonieni și la Indieni, la Carieni și Cilicieni. Și le-a poruncit să răspândească calomnii peste persani și medi și a spus în plus că acestea erau regate mari și puternice care se adunaseră și făcuseră alianță prin căsătorie între ele, și numai dacă un om nu ar fi circumspect cu ei și să-i doboare, nici o putere nu va putea fi, ci că ar cădea pe fiecare dintre vecinii lor la rândul lor și îi vor supune unul câte unul. Așa că națiunile i-au ascultat pe mesageri și s-au aliat cu regele Asiriei: unii au fost convinși de ceea ce a spus, iar alții au fost cuceriți de daruri și aur, pentru că bogățiile asiriene erau mari. (4) Acum Ciaxares, fiul lui Astiages, a fost conștient de aceste comploturi și pregătiri și s-a pregătit de partea lui, în măsura în care depindea de el, trimițând cuvânt statului persan și regelui Cambises, care avea pe sora lui soție. Și el l-a trimis și lui Cirus, rugându-l să vină cu toată iuţimea în fruntea oricărei forțe care ar putea fi furnizate, dacă așa ar fi putut, şi Consiliul Persiei i-ar da oameni de armă. Căci în acest moment Cirus își împlinise cei zece ani în rândul tinerilor și acum era înscris la bărbații mari. (5) Avea dreptate să meargă, iar Consiliul Bătrânilor l-a numit pentru a comanda forța pentru Media. I-au cerut să aleagă două sute de oameni dintre colegi şi fiecare dintre ei să aleagă alți patru dintre semenii lor. Astfel s-a format un corp de o mie de semeni: și fiecare dintre cei o mie avea ordine de a ridica treizeci de oameni din bunurile comune - zece țintari, zece aruncători și zece arcași - și astfel au fost prelevate trei regimente, 10 000 de arcași, 10 000 de aruncători și 10 000 țintari, deasupra celor o mie de colegi. Toată forța urma să fie pusă sub comanda lui Cirus. (6) De îndată ce a fost numit, primul său act a fost să ofere sacrificii și, când predicţiile au fost favorabile, și-a ales cei două sute de semeni, și fiecare dintre ei și-a ales cei patru tovarăși. Apoi a convocat întregul corp și le-a vorbit ...

 

Cartea 8, capitolul 5: (17) Și acum, când marșul i-a adus în Media, Cirus s-a întors pentru a-l vizita pe Ciaxares. După ce s-au întâlnit și s-au îmbrățișat, Cirus a început prin a-i spune lui Ciaxares că un palat din Babilon și o moșie i-au fost puse deoparte pentru ca el să poată avea o reședință proprie ori de câte ori va veni acolo și i-a oferit alte daruri, cele mai bogate și frumoase. (18) Și Ciaxares s-a bucurat să le ia de la nepotul său, iar apoi a trimis după fiica sa, iar ea a venit, purtând o coroană de aur, brățări și un colier din aur forjat și cea mai frumoasă robă mediană, gătată cât se poate de splendidă. (19) Fecioara a așezat coroana pe capul lui Cirus și, așa cum a făcut-o, Ciaxares a spus: „O să ți-o dau, Cirus, pe propria mea fiică, ca să-ți fie soție. Tatăl tău s-a căsătorit cu fiica tatălui meu, iar tu ești fiul lor; și aceasta este micuța servitoare pe care ai purtat-o ​​în brațe când erai cu noi ca un flăcău și, ori de câte ori era întrebat cu cine vrea să se căsătorească, ea răspundea întotdeauna „Cirus”. Iar pentru zestrea ei îi voi da toată Media: din moment ce nu am nici un fiu legal. "

 

Xenofon a scris această carte pentru a lămuri lucrurile istoriei din jurul lui Cirus şi a spăla originea ponegrită a acestuia, de către babilonieni, după cum notează despre regele rival Nabonidus „În consecință, și-a trimis mesagerii în toate părțile stăpânirii sale: la Croesus, regele Lidiei, la regele Capadociei, cât şi la Frigi, la Paflagonieni și la Indieni, la Carieni și Cilicieni. Și le-a poruncit să răspândească calomnii peste persani și medi”.

 

Potrivit Cyropaediei lui Xenophon (1.5.2), Ciaxares l-a urmat pe regele Astiages pe tronul Regatului Median și el a fost fratele lui Mandane, mama lui Cirus cel Mare (1.2.1, 1.4.7). El îl descrie pe Cirus persanul drept conducătorul campaniei de cucerire a Babilonului în 539 î.Hr., în timp ce unchiul său, regele med Ciaxares a rămas să apere Media, iar tatăl său Cambises a rămas să apere Persia, în cazul unei mişcări în acest sens ale trupelor babiloniene. Ciaxares era pe atunci bătrân și Cirus era la comanda campaniei trupelor medo-persane. Cirus încă nu era regele de drept al Persiei căci tatăl său Cambises, regele oficial al Persiei mai trăia. După ce Cirus i-a învins pe babilonieni, l-a invitat pe regele Ciaxares şi nu pe tatăl său Cambises la un palat pe care i-l pregătise în Babilon, iar Ciaxares i-a acordat fiica sa (verișoara primară a lui Cirus) în căsătorie, cu regatul median ca zestre. Ulterior, Ciaxares a domnit din Babilon ca monarh-șef al noului imperiu medo-persan până la moartea sa. La moartea lui Ciaxares, imperiul a trecut în pace pe Cirus, acesta devenind rege de drept. Deci Biblia are dreptate.

 

Din această sursă putem reconstitui lista ultimilor regi ai Mediei:

 

-      Regele Astiages, este tatăl lui Darius Medul, numit aici Ciaxares. El este nepotul Regelui med Ciaxares I, zis Cel Mare, care a fost tatăl lui Astiages

-      Regele Ciaxares II, adică Darius Medul, este ultimul rege medan, fiind nepotul lui Ciaxares I.

 

Darius Medul, este fratele lui Mandane, mama lui Cirus, fata lui Astiages. Aşadar regele Darius Medul este unchiul lui Cirus, şi avea 62 de ani când a cucerit Babilonul. Mandane, mama lui Cirus, era sora lui Darius şi era din Media, fiind fiica regelui Mediei, Astiages, măritată în curtea regală din Persia, după regele Cambises; astfel, Cirus a luat ca soţie fata regelui Darius Medul şi moştenit atât tronul medilor cât şi cel al perşilor, unind cele două ţări într-un imperiu puternic. Sub domnia lui Cirus începe repatrierea evreilor din exil.

 

Cine a fost regele Asiriei, menţionat de Xenofon în Ciropedia?

 

Chaldeea sau Babilonia a fost un district al imperiului Asiriei, condusă de la Ninive. Asiria a fost cucerită de regele babilonian răsculat, Nabopolassar, tatăl lui Nebucadneţar, fiind ajutat la aceasta de regele Mediei, Ciaxares I, tatăl lui Astiages şi bunicul lui Ciaxares II. După căderea Ninivei, Babilonia în cele din urmă a cucerit toată Asiria şi din acest motiv este succesoarea Asiriei şi este numită astfel de Xenofon. Astfel, regele Asiriei din acel timp a fost Nabonid, care era ocupat cu extinderea imperiului babilonian înspre nord, asediind Bactria şi apoi Media. În cilindrii lui Nabonid se scrie că el era în război cu Media, deoarece aceştia au distrus nişte temple babiloniene, iar acesta susţinea că zeul principal Marduc i-a ordonat să îi bată pe medi şi să reconstruiască templele. El a făcut o alinaţă cu statele vasale ei, atacând şi Media.

Armenia şi Persia erau vasale Mediei şi i-au venit în ajutor, deşi Armenia nu de bună voie, ci silită de o armată medo-perană, condusă de Cirus. Nabonid este învins şi ucis. Ulterior Cirus câştigă noi aliaţi şi înaintează spre Babilon, pe care îl cucereşte. Noul rege, Belşaţar, este ucis.

 

Situaţia geo-politică de înaintea capturării Babilonului, prezentată în Biblie:

“Atunci mi-am ridicat ochii şi am văzut, şi iată un berbece care avea două coarne (Darius Medul şi Cirus Persanul) stătea în picioare în faţa râului şi cele două coarne erau înalte, DAR UNUL ERA MAI ÎNALT ca celălalt (era mai puternic, adică Cirus) şi cel mai înalt a ieşit ultimul (Cirus era mai tânar)” Daniel 8:3

În 539 începe domnia mezilor şi perşilor peste Babilon. Primul rege al noului imperiu medo-persan a fost Ciaxares II denumit în Biblie ca Darius Medul. Darius a fost fiul lui Astiages, regele mezilor şi a condus imperiul din Babilon, unde a şi murit. Sora lui Astiages, pe nume Amitis, a fost soţia lui Nebucadneţar.

 

Darius este un nume persan, cum a ajuns un rege med să poarte nume persan şi nu median?

 

Ciaxares II este ultimul rege al Mediei, a cărui domnie este descrisă de istoricul grec Xenophon. Însă Darius este o traducere a numelui Ciaxares în limba perşilor. Perşii l-au numit astfel. Ciaxares în limba medă înseamnă „Conducător bun”, iar Darius în limba persană înseamnă aproximativ acelaşi lucru, „Cel care conduce bine”. El nu este menționat în istoriile lui Herodot sau Ctesias, deoarece nu a lăsat o dinastie, neavând fii, iar regatul mezilor s-a contopit pașnic cu cel al perșilor în aproximativ 537 î.Hr., după cum a povestit Xenophon (8.6.22, 8.7.1). Deoarece babilonienii au făcut campanie împotriva lui Astiages, regele Mediei, dar acesta a murit cu puţin timp înainte ca trupele lui Nabonidus să intre în război, iar următorul rege Ciaxares II a domnit relativ puţin, el nu a devenit un nume popular în istorie.

 

Vedem şi din acest capitol al istoriei că în ciuda criticilor, totuşi Biblia are dreptate.

 

 Conform istoricul grec Herodot, Babilonul, cetatea în care a fost dus captiv evreul Daniel, avea un zid de apărare de 100 m înălţime, 30 de m lăţime şi 250 turnuri de apărare şi era bine aprovizionat. Părea imposibil de cucerit cu armate. Şi totuşi a fost.

Cronologia împăraţilor Babilonului, pe cei 70 de ani de supremaţie:

Ascensiunea s-a făcut în a doua parte a domniei lui Nabopolasar.

625 - 605 Nabopolasar, întemeietorul imperiului chaldeu (20 de ani de domnie). Încă de pe timpul domniei tatălui său, Nebucadneţar a fost implicat în campanii militare, fiind comandantul suprem al armatelor babiloniene, şi conducea războiae de cucerire - pe una dintre tăbliţele de lut găsindu-se scris rangul său “sar sarim” (comandantul comandanţilor). În acest fel îl vedem mai târziu pe tânărul prinţ Cirus, care la comanda trupelor aliate medo-persane şi a aliaţilor ulteriori, cucereşte Babilonia.

605 - 562 Nebucadneţar, fiul lui Nabopolasar (43 de ani de domnie)

562 - 560 Evil Merodac (2 ani de domnie)

560 - 556 Nergal Sareţer (4 ani de domnie) menţionat în Ieremia 39:3

556 – Labashi Marduc, doar câteva luni, fiind ucis de Nabonidus

556 - 538 Nabonidus şi Belşaţar (12 ani de domnie)

539 - Nu ştim exact când a murit Nabonidus şi cât a domnit împreună cu fiul său Belşaţar şi cât a domnit fiul său după moartea tatălui său, dar cert este că regele mai tânăr pierde tronul Babilonului în acest an, după ce continuă războiul început de tatăl său cu Media, acesta fiind cucerit de alianţa mezilor şi perşilor, condusă de Cirus, suveranul suprem fiind Darius Medul, aşa cum spune Biblia şi Xenofon.

 

Ambasadorii babilonieni - la porunca lui Nabonidus - au lansat un război psihologic lansând unele falsităţi, ţesând legenda falsă că deşi este din neam regal, Cirus a fost crescut de un păstor, după ce a fost luat cuforţa de la părinţi şi dat să fie ucis, fiind ascuns şi salvat de un păstor şi astfel nu ar avea educaţia necesară pentru a domnii peste popoare. Pe regele med Astiages, strămoşul pe linia maternă al lui Cirus, l-au zugrăvit ca pe un tiran peste măsură de crud, sugerând că Cirus poate fi la fel de crud.  Iată de ce, varianta istorică a lui Xenofon este contestată azi de istoriografia moderna, fără temei. Atunci când avem relatări istorice diferite, trebuie să analizăm în principal credibilitatea sursei. Cine citeşte Ciropedia lui Xenofon şi apoi citeşte Istoriile lui Herodot, îşi poate da seama care poate fi mai credibil. Da, Ciropedia ar putea fi considerat un roman istoric, dar bazat pe resurse istorice de la faţa locului (cântece şi istorisiri,de care autorul aminteşte vag), în acelaşi timp poate fi chiar o versiune persană a evenimentelor, o epopee adusă din timpul expediţiei condusă de Xenofon, tradusă şi aranjată în limba greacă.

 

Enigme din cartea profetului Daniel (Partea 3)

O LECŢIE DE ISTORIE

 Te-ai informat corect?

Cu mulţi ani în urmă, tatăl meu m-a întrebat, cam aşa: oare mai este mult până se va împlini profeţia despre pustiirea Ierusalimului (Luca 21:20)? Tot auzea despre conflictul dintre evrei şi arabi şi în sinea lui se gândea dacă nu cumva timpul acela este aproape... Nu ştia faptul că Ierusalimul a fost pustiit în anul 70 AD! De unde să ştie? Avea doar patru clase la zi şi încă patru în stil comunist, făcute la plan şi deşi era credincios de mult timp şi citea Biblia zilnic, de mulţi ani, nu a auzit nimic despre pustiirea Ierusalimului de către armata condusă de generalul Titus. Acesta era fiul împăratului roman Vespasian. Sub comanda acestuia s-a împlinit profeţia despre distrugerea Templului din Ierusalim (Daniel capitolul 9), împlinind şi profeţia din Matei 24:1,2. Vedem în acest exemplu, ce uşor este să interpretezi greşit nişte profeţii relativ simple, dacă nu eşti informat.

Tatăl meu nu a fost informat, fiindcă mediul de la sat în care trăia nu cunoştea istoria antică. Însă unii care au fost bine informaţi, dar au respins informaţia, nu au fost bine pregătiţi din punct de vedere al înţelepciunii interioare, lăsându-se seduşi de alte interese şi au plătit scump, cu propriile lor vieţi, nu înainte de a suferi cumplit.

Logica greşită le-a fost fatală. În timpul asediului Ierusalimului, pe care l-ar fi putut evita, au murit foarte mulţi oameni, evrei şi prozeliţi, aşa că au încetat să-i mai numere. Pe lângă populaţia însemnată a oraşului, mai erau acolo circa 2 milioane de oaspeţi din multe părţi ale ţării şi a lumii şi majoritatea au murit în chinuri cumplite, de foamete, boli sau jaf. Au venit la o sărbătoare, dar au ajuns în groapă... Şi ar fi putut să se salveze, dacă ar fi acţionat logic! Iată un exemplu, la care putem să medităm.

Cartea Profetului Daniel are încă câteva profeţii neâmplinite. Vom putea fi noi logici în timpul examinării dovezilor? Sau vom repeta greşelile istoriei?

Dacă orizonturile profetice ale Bibliei cu privire la trecut şi prezent sunt veridice, trebuie să ne aşteptăm să fie la fel şi cu privire la viitor. Fie ca Dumnezeu să ne dea o minte înţeleaptă pentru timpul în care trăim - căci cine ştie, putem păţi ca cei pe care i-a prins asediul în Ierusalim, murind în chinuri lungi şi groaznice, deşi lumea a fost avertizată despre ce i se va întâmpla acestui oraş.

Internetul ne pune la picioare multe referinţe principale, ce privesc evenimentele descrise în Cartea profetului Daniel.

Citeşte şi studiază direct Cartea Profetului Daniel din Biblia ta şi caută cu pasiune să o înţelegi. Unde nu o înţelegi, informează-te de la alţii.

Werner Keller, în cartea sa numită The Bible As History - Biblia Ca Istorie (Şi Totuşi Biblia Are Dreptate (varianta în română a cărţii) scria următoarele: 

     "Având în vedere abundenţa de dovezi autentice, precum şi efortul
scepticismului  care  din  secolul  al  XVIII-lea  încearcă  să  desfiinţeze  Biblia,  
nu-mi  rămâne  decât  o  singură  concluzie  îndreptăţită:  „Biblia  are  totuşi
dreptate”.  (Hamburg, Septembrie 1955)

Iosif Flaviu (Josephus), autor evreu din secolul I AD, a scris Războiul iudeu. Citind "Războiul iudaic” (în greacă :Περί τού Ίουδαίκοΰ πολέμου, latină: Bellum Judaicum), putem înţelege prin ce urgie catastrofală a trebuit să treacă poporul evreu, acel mare "vai" l-a care s-a referit Domnul Isus.
Luca 21:20. Când veţi vedea Ierusalimul înconjurat de oşti, să ştiţi că atunci pustiirea lui este aproape.
21. Atunci, cei din Iudeea să fugă la munţi, cei din mijlocul Ierusalimului să iasă afară din el, şi cei de prin ogoare să nu intre în el.
22. Căci zilele acelea vor fi zile de răzbunare, ca să se împlinească tot ce este scris.
23. Vai de femeile care vor fi însărcinate şi de cele ce vor da ţâţă în acele zile! Pentru că va fi o strâmtorare mare în ţară şi mânie împotriva norodului acestuia.
24. Vor cădea sub ascuţişul sabiei, vor fi luaţi robi printre toate neamurile; şi Ierusalimul va fi călcat în picioare de Neamuri, până se vor împlini vremurile Neamurilor.
Cartea descrie războiul anti-roman din Iudea început la 66 AD, şi prezintă suferinţele cumplite îndurate de toată naţia până la cucerirea și distrugerea Ierusalimului de către Titus şi chiar după. Scrisă inițial în arameică a fost tradusă de Iosephus în limba greacă prin anii 75-79. Într-o secvenţă din carte surprinde şi relatează rezistența unui grup de luptători evrei care s-au refugiat în pustiu, la Masada, o cetate de pază construită de regele Irod, pe un pisc din apropierea Mării Moarte. Aici au rezistat un timp îndelungat atacurilor romane, apoi, după ce şi-au dat seama că vor fi cuceriţi, majoritatea lor s-a sinucis, împreună cu soțiile și copii.

Biblia De La Geneva, apărută la 1599, este o Biblie protestantă având multe comentarii interesante, pe care le poţi şi la Cartea Profetului Daniel.

John H. Alexander a scris Cartea Profetului Daniel, interpretând evenimentele descrise acolo.

Carl Olof Johnson, a scris Timpurile Naţiunilor Reconsiderat, încercând să clarifice când anume a căzut Ierusalimul în mâinile lui Nebucadneţar, regele din Babilon.

Cărţile Macabeilor sunt cărţi istorice, care prezintă perioada de cucerire a Iudeii, de către greci, sub Alexandru Cel Mare şi asuprirea ce a urmat din partea lor, culminând cu eliberarea promisă în Cartea Profetului Daniel.

În cartea "Istorii", scrisă de istoricul antic de Herodot, poţi "vedea" lumea antică din orientul mijlociu (şi nu numai) de înainte de cucerirea Ierusalimului de către regele Nebucadneţar. Istoriile (în greaca veche Ἱστορίαι, Historíai) lui Herodot, cel considerat părintele fondator al studiului istoriei, a fost scrisă între anii 450-420 î.Hr. şi este un tezaur de informații despre vechile tradiții antice, politică, geografie și ciocniri ale diverselor culturi cunoscute din zona Mării Mediterane și Asiei de Sud-Vest în antichitate.
Cartea descrie ridicarea Imperiului Persan și rǎzboaiele lor cu grecii din secolul V-lea î.Hr.
Istoriile lui Herodot au fost studiate cu pasiune secole la rând, fiind o sursa principalǎ despre lumea antică pentru numeroși curioşi şi istorici.

Cyropedia, cartea scrisă de grecul Xenofon oferă date importante despre conflictul dintre mezi şi babilonieni (pe care el îi numeşte diferit). Cyropedia, este o biografie romanţată a lui Cirus cel Mare, fondatorul primul Imperiu Persan. Cartea a fost scrisă în jurul anului 370 î.Hr. de Xenofon, un atenian, devenit comandantul suprem al unui corp de armată de mercenari greci, care a luptat în Persia. În timpul acestei expediţii militare a cules informaţiile prezentate în cartea sa. Xenofon, ca student al lui Socrate se remarcă ca bun istoric, care ştie prezenta în chip real tainele evenimentelor istorice. Titlul latinizat Cyropaedia derivă din greaca Kúrou paideía (Κύρου παιδεία), care înseamnă „Educația lui Cirus”.

Viaţa lui Alexandru Cel Mare a fost prezentată de mulţi scriitori. La fiecare aflii noi şi noi detalii. Aici aflăm şi amânunte despre "diadohi", aceştia fiind generalii din armata lui Alexandru, care s-au bătut pentru a prelua domnia în noul imperiu macedonean-grec, după moartea acestuia.

Conflictul dintre clanurile conducătoare din Iudea, cel al Oniazilor versus cel al Tobiazilor este relatat parţial de istoricul mai sus numit, Iosif Flaviu (Josephus), în cărţile sale, numite Războiul iudaic şi Antichităţi  iudaice. Clanul ce a condus Iudeea sub persi, Oniazii, fiind detronaţi de clanul Tobiazilor (cu ajutorul grecilor sirieni, stabiliţi la Antiochia) sunt nevoiţi să fugă în Egiptul Ptolemaic (la grecii stabiliţi la Alexandria). Aici, clanul a primit dreptul de a construi Templul iudeu de la Leontopolis. Relatarea lui Iosif Flaviu din cartea Antichități este, că un tânăr pretendent la conducerea Iudeii, în momentul morții tatălui său - acesta fiind asasinat de clanul rival, a fugit la curtea din Alexandria ca urmare a persecuțiilor siriene, crezând că ajutorul va veni pentru poporul său persecutat din Egipt. Ptolemeu al VI-lea era regele Egiptului la acea vreme şi nu renunțase încă la pretențiile sale teritoriale din Orientul Mijlociu și Iudeea. El a primit cu bucurie un astfel de personaj important din țara vecină. Onias i-a cerut regelui și soției sale, Cleopatra, să-i permită să construiască un sanctuar în Egipt asemănător cu cel de la Ierusalim, unde avea să angajeze leviți și preoți din propriul său clan. El a citit o profeţie al profetului Isaia că un templu evreiesc va fi ridicat în Egipt. Acest fapt arată că în acel timp se studiau cu interes profeţiile Bibliei şi căutau să desluşească interpretarea lor.

Potrivit lui Josephus, împăratul roman Vespasian se temea că prin acest templu Egiptul ar putea deveni un nou centru pentru evrei şi ar putea da motiv la o nouă rebeliune, prin urmare, a ordonat demolarea edificiului. Templul a fost închis, personalul a fost alungat, comorile au fost confiscate, iar construcţia a fost demolată în anul 73 AD. La săpăturile de la Tell al-Yahudi din anii 1905-1906, arheologul Flinders Petrie a scos la suprafaţă rămășițele acestui templu măreţ. 

Interesul pentru descifrarea profeţiilor Bibliei o aflăm şi din descrierea epopeii revoltei (răscoalei) Macabeilor, descrisă în Cărțile I și II ale Macabeilor. Răscoala Macabeilor este privită ca o mișcare de rezistenta națională şi de credinţă contra politicii culturale de aservire. Regele grec din Antiochia, Antiochus IV este chemat să intervină în disputele dintre evreii tradiționaliști și cei elenizați. Autoritățile rânduite de el modifică drastic cultului iudaic (practic îl desfiinţează), ceea ce a provocat în anul 166 î.Hr. răscoala evreilor sub conducerea preotului Matatia (Matityahu) din familia Hasmoneilor. Conflictul este câştigat de tradiţionalişti, iar  elenizaţii iau calea exilului în Siria. Devin independente Iudeea, Samaria și Galileea, și împreună cu alte câteva regiuni adiacente, formează, sub conducerea urmașilor lui Matatia, a fraților Macabei, a unui nou stat evreiesc independent. 

Desigur, există multe alte surse interesante, care întăresc relatările profeţiilor şi evenimentelor din Biblie.

Cu toate aceste dovezi, unii doresc încă să-l arunce pe profetul Daniel în groapa de gunoi a istoriei, contestând chiar existenţa lui, după cum şi alţii l-au aruncat în groapa cu lei, contestând astfel misiunea lui de profet.