"Înţelegi tu ce citeşti?"
Faptele Apostolilor 8
26. Un înger al Domnului a vorbit lui Filip şi i-a zis: "Scoală-te şi du-te spre miazăzi, pe drumul care coboară spre Ierusalim la Gaza şi care este pustiu."
27. Filip s-a sculat şi a plecat. Şi iată că un etiopian, un famen cu mare putere la împărăteasa Candace a etiopienilor şi îngrijitorul tuturor vistieriilor ei, venit la Ierusalim ca să se închine
28. se întorcea de acolo şi şedea în carul lui şi citea pe prorocul Isaia.
29. Duhul ( adică acel înger) a zis lui Filip: "Du-te şi ajunge carul acesta!"
30. Filip a alergat şi a auzit pe etiopian citind pe prorocul Isaia. El i-a zis: "Înţelegi tu ce citeşti?"
31. Famenul a răspuns: "Cum aş putea să înţeleg, dacă nu mă va călăuzi cineva?" Şi a rugat pe Filip să se suie în car şi să şadă împreună cu el.
32. Locul din Scriptură pe care-l citea era acesta: "El a fost dus ca o oaie la tăiere; şi, ca un miel fără glas înaintea celui ce-l tunde, aşa nu Şi-a deschis gura;
33. în smerenia Lui, judecata I-a fost luată. Şi cine va zugrăvi pe cei din timpul Lui? Căci viaţa I-a fost luată de pe pământ."
34. Famenul a zis lui Filip: "Rogu-te, despre cine vorbeşte prorocul astfel? Despre sine sau despre vreun altul?"
35. Atunci Filip a luat cuvântul, a început de la Scriptura aceasta şi i-a propovăduit pe Isus.
Prezentarea cărţii
SUBIECTE BIBLICE DE IMPORTANŢĂ MAJORĂ
Aveţi în faţa voastră câteva subiecte biblice importante, pe care le-am discutat cu diferiţi fraţi şi surori de-a lungul timpului, începând din anul 1991, de când am început să studiez Biblia în mod temeinic. Toate aceste subiecte au fost dezbătute înaintea mea, practic misiunea mea a fost să le adun şi să le formez într-un buchet în această carte.
Aici am ales câteva şi dacă greşesc vă rog să mă corectaţi şi desigur unde sunt lipsuri să adaugaţi cele de trebuinţă.
1. Cum se salutau primii creştini?
Deci voua tuturor, care sunteti preaiubiti ai lui Dumnezeu in Roma, chemati sa fiti sfinti: Har si pace de la Dumnezeu, Tatal nostru, si de la Domnul Isus Hristos! (Rom.1:7)
Har si pace de la Dumnezeu, Tatal nostru, si de la Domnul Isus Hristos! (1Cor.1:3)
Har si pace voua de la Dumnezeu, Tatal nostru, si de la Domnul Isus Hristos! (2Cor.1:2)
Har si pace voua de la Dumnezeu Tatal si de la Domnul nostru Isus Hristos! (Gal.1:3)
Har si pace de la Dumnezeu, Tatal nostru, si de la Domnul Isus Hristos. (Efes.1:2)
Har voua si pace de la Dumnezeu, Tatal nostru, si de la Domnul Isus Hristos! (Filip.1:2)
catre sfintii si fratii credinciosi in Hristos care sunt in Colose: Har si pace de la Dumnezeu, Tatal nostru, si de la Domnul Isus Hristos. (Col.1:2)
Pavel, Silvan si Timotei, catre Biserica tesalonicenilor, care este in Dumnezeu Tatal si in Domnul Isus Hristos: Har si pace de la Dumnezeu, Tatal nostru, si de la Domnul Isus Hristos. (1Tes.1:1)
Har si pace de la Dumnezeu, Tatal nostru, si de la Domnul Isus Hristos! (2Tes.1:2)
catre Timotei, adevaratul meu copil in credinta: har, indurare si pace de la Dumnezeu, Tatal nostru, si de la Hristos Isus, Domnul nostru! (1Tim.1:2)
catre Timotei, copilul meu preaiubit: Har, indurare si pace de la Dumnezeu Tatal si de la Hristos Isus, Domnul nostru! (2Tim.1:2)
catre Tit, adevaratul meu copil in credinta noastra a amandurora: Har si pace de la Dumnezeu Tatal si de la Isus Hristos, Mantuitorul nostru! (Tit.1:4)
Har si pace de la Dumnezeu, Tatal nostru, si de la Domnul Isus Hristos! (Filim.1:3)
Apocalipsa 1:4. Ioan, catre cele sapte biserici care sunt in Asia: Har si pace voua din partea Celui ce este, Celui ce era si Celui ce vine, si din partea celor sapte duhuri, care stau inaintea scaunului Sau de domnie,
5. si din partea lui Isus Hristos, Martorul credincios, Cel intai nascut din morti, Domnul imparatilor pamantului! A Lui, care ne iubeste, care ne-a spalat de pacatele noastre cu sangele Sau
După cum citim din Biblie, primii creştini nu l-au uitat niciodată pe Tatăl ceresc din saluturile lor. Nu ar trebui să le urmăm exemplul? Azi, majoritatea creştinilor salută menţionându-l doar pe Fiul: „Pacea lui Isus!”. La fel, multe predici, poezii, discuţii şi cântări îl menţionează doar pe Iisus, de parcă Tatăl nici nu ar exista. Oare este bine neglijarea acordării slavei cuvenite Tatălui? Sau trebuie dată onoarea cuvenită Tatălui, după care Fiului, căci Tatăl este întotdeauna pe primul loc în Biblie?
Să spunem şi noi “Har şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru ceresc şi de la Fiul său, Domnul şi Mântuitorul nostru! Slăvit şi onorat să fie Dumnezeu, Tatăl nostru ceresc şi Fiul său, Domnul şi Mântuitorul nostru Isus Christos, în veci de veci! Amin!”
2. Cine l-a ajutat pe Domnul Isus în ispitele Sale?
Biblia arată clar: „Căci n-avem un Mare Preot care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre, ci Unul care în toate lucrurile a fost ispitit ca şi noi, dar fără de păcat. (Evrei 4:15)
Care a fost succesul lui în ispite? Rugăciunea către Tatăl Său, pe care a recomandat-o şi pe care El însuşi a practicat-o cu zel:
Luca 22:40. Când a ajuns la locul acela, le-a zis: "Rugaţi-vă, ca să nu cădeţi în ispită."
41. Apoi S-a depărtat de ei ca la o aruncătură de piatră, a îngenuncheat şi a început să Se roage,
42. zicând: "Tată, dacă voieşti, depărtează paharul acesta de la Mine! Totuşi facă-se nu voia Mea, ci a Ta."
43. Atunci I s-a arătat un înger din cer, ca să-L întărească.
44. A ajuns într-un chin ca de moarte şi a început să Se roage şi mai fierbinte; şi sudoarea I se făcuse ca nişte picături mari de sânge care cădeau pe pământ.
45. După ce S-a rugat, S-a sculat şi a venit la ucenici; i-a găsit adormiţi de întristare
46. şi le-a zis: "Pentru ce dormiţi? Sculaţi-vă şi rugaţi-vă, ca să nu cădeţi în ispită."
Să ne întrebăm: Oare fără ajutorul Tatălui Său din ceruri, ar fi reuşit Domnul Isus în ispite? Noi vom reuşi în ispitele noastre dacă nu apelăm la Tatăl nostru din ceruri pentru ajutor?
3. Îl cunoşti tu pe Domnul nostru Isus cu adevărat?
"Dar voi", i-a întrebat El, "cine ziceţi că sunt?" "Hristosul lui Dumnezeu!", I-a răspuns Petru. (Luca 9:20)
Conform Dicţionarului Explicativ al Limbii Române, Hristos (substantiv propriu masculin) este supranumele lui Isus. [Adică „Unsul”, traducere grecească după ebraicul Messiah].
Conform acestui dicţionar, Isus m. («Mântuitorul»), numit și Hristos («Unsul lui Dumnezeu»), născut la Betleem din sfânta Fecioară, fu răstignit la vârsta de 33 de ani din ordinul guvernatorului roman Ponțiu Pilat.
Sursa: Șăineanu, ediţia VI (1929)
La fel, dicţionarul din 1939 îi dă cuvântului Hristos sensul de Uns, ales.
Aşadar Hristos înseamnă „Unsul” sau „Alesul” lui Dumnezeu, după cum ne spune clar şi Biblia, Sfânta noastră Scriptură, a creştinilor de pretutindeni:
"Iată Robul Meu pe care L-am ales, Preaiubitul Meu, în care sufletul Meu îşi găseşte plăcerea. Voi pune Duhul Meu peste El, şi va vesti Neamurilor judecata." (Matei 12:18)
Iată de ce, când apostolul Petru şi primii creştini mergeau la adunare (biserică), sau îşi scriau scrisori, sau se întâlneau pe stradă cu un frate sau soră, era plăcut pentru ei să spună un salut călduros, cerând harul şi pacea lui Dumnezeu şi a Fiului Său, să fie peste ei! Iar fraţii şi surorile peste care era chemată această binecuvântare frumoasă şi solemnă, spuneau „Amin!”.
Avem nevoie şi noi de harul, pacea şi adevărul care vine de la Dumnezeu Tatăl şi Fiul Său. Ei sunt două fiinţe distincte, cereşti: Dumnezeu şi Fiul Său. Problema e că unii nu pot să facă această diferenţă, considerând că atât Tatăl, cât şi Fiul sunt parte a unei singure fiinţe. Deci, spun ei, fie că vorbeşti de Tatăl, fie că vorbeşti de Fiul, vorbeşti de acelaşi Dumnezeu. Dar vai, ce mare eroare este această închipuire!
Dacă şi tu crezi că Tatăl este Fiul, sau altfel spus, că Dumnezeu este Fiul lui Dumnezeu, ambii fiind acelaş Dumnezeu – dă-ne voie să îţi spunem cu iubire, frăţeşte – că încă nu ai înţeles corect nişte adevăruri elementare din Evanghelie, chiar dacă ai citit Biblia mai mult de 100 de ori! Tocmai de aceea, te invităm cu dragoste creştină, să te informezi temeinic.
Ioan 3:16. Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.
Când facem un enunţ biblic de felul acesta, intenţia noastră nu este să supărăm, nici să ne evidenţiem cu ştiinţa noastră, că nu asta a fost intenţia, ci doar să dăm un îndemn biblic, de îndreptare, spunând adevărul din dragoste:
"Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire" (2Timotei 3:16)
4. Cu ce scop principal trebuie să studiem Biblia?
Apostolul Pavel ne îndeamnă să ne cercetăm, dacă suntem în credinţă (2Corinteni
13:5). Cum putem face asta şi de ce este important? Studiind Biblia cu
sârguinţă şi cu rugăciune, căutând în cel mai sincer mod posibil răspunsuri
adevărate la întrebările ce ne frământă, putem evita marile capcane puse pe
drumul credinţei de Satan şi îngerii lui:
“Când un om aude Cuvântul privitor la Împărăţie, şi nu-l înţelege, vine cel rău (adică Satan Diavolul) şi răpeşte ce a fost semănat în inima lui. Acesta este sămânţa căzută lângă drum.” (Matei 13:19)
Dacă Satan este numit cu supranumele de “Cel Rău”, cei care îl urmează sunt
numiţi la fel “cei răi”. Trebuie să fim conştienţi că marele obstacol, uneori
ce pare de netrecut ce stă în faţa adevărului este răutatea, o formă a
păcatului. Suntem avertizaţi de un înger sfânt al lui Dumnezeu, că cei răi nu
vor înţelege adevărul:
“Mulţi vor fi curăţaţi, albiţi şi lămuriţi; cei răi vor face răul şi niciunul din cei răi nu va înţelege, dar cei pricepuţi vor înţelege.” (Daniel 12:10).
Ce este răul? Răul este considerat a fi opusul binelui. Răul este cauzat de relele intenții făcute în mod deliberat sau din neştiinţă, cum a fost cazul celor din Ninive:
"Şi Mie să nu-Mi fie milă de Ninive, cetatea cea mare, în care se află mai mult de o sută douăzeci de mii de oameni care nu ştiu să deosebească dreapta de stânga lor, afară de o mulţime de vite!" Iona 4:11.
Însă, când un om ştie ce este rău şi totuşi îl face deliberat, fără dorinţa de a se îndrepta vreodată, se face vrednic pentru a fi pedepsit:
"într-o flacără de foc, ca să pedepsească pe cei ce nu cunosc pe Dumnezeu şi pe cei ce nu ascultă de Evanghelia Domnului nostru Isus Hristos. Ei vor avea ca pedeapsă o pierzare veşnică de la faţa Domnului şi de la slava puterii Lui," 2Tesaloniceni 1:8,9
Dar ce este binele? Binele este un lucru bun, care ne foloseşte. Prin bine, înțelegem aşadar ceea ce știm cu siguranță că ne este util. Cum putem practica binele? Domnul Isus a descris acest drum astfel: "Tot ce voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel; căci în aceasta este cuprinsă Legea şi Prorocii." Matei 7:12
Aşadar, primul lucru ce trebuie făcut înaintea unui studiu ce se vrea serios şi temeinic, este să ne deschidem inima spre a asculta adevărul şi a-l împlini, curăţindu-ne prin Cuvântul lui Dumnezeu de orice răutate, dorind cu înfocare să facem bine, atât nouă cât şi altora. Mai mult chiar, dacă ştim că am făcut un păcat sau mai multe, să ne pară rău că am făcut acel păcat, să mărturisim păcatul, prin rugăciune şi să promitem lui Dumnezeu, în numele Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos, că suntem hotărâţi să nu mai facem altele, ci suntem ferm decişi să luptăm împotriva păcatului de orice fel.
De asemenea, este foarte important să nu uităm să ne rugăm şi pentru păcatele neştiute. Dacă vom face acest lucru putem să ne aşezăm la un studiu Biblic, dar nu oricum, ci cerând îndrumare şi înţelepciune de la Dumnezeu, prin rugăciune şi în numele Domnului nostru Isus, Fiul său.
Aşadar, scopul principal al studierii Bibliei trebuie să fie învăţarea noastră spre cunoaştere, zidire şi îndreptare, ca să ştim voia lui Dumnezeu spre împlinire, în fiecare zi. Făcând astfel vom experimenta binecuvântări zilnice, nebănuite şi apoi vom avea răsplata cea mare, care va fi viaţa veşnică în fericire eternă. Amin!
5. Cum să studiem Biblia?
În Sfânta Scriptură avem patru "dacă" de o mare importanţă pentru un studiu Biblic sănătos:
Citez din Proverbele 2:1-15 după Biblia tradusă de Dumitru Cornilescu
"Fiul meu, (1)dacă vei primi cuvintele mele şi vei păstra cu tine învăţăturile mele,”
- Asta înseamnă acceptarea şi păstrarea Cuvântului lui Dumnezeu, oricât de neânţeles ar părea la prima vedere. Amintiţi-vă ce greu a fost să învăţăm anumite materii la şcoală, cum ar fi fizica sau chimia. Dacă nu am fi acceptat sau nu am fi rămas la ceea ce ne-a prezentat profesorul, niciodată nu am fi ajus să cunoaştem aceste materii. La fel, nu vom înţelege Biblia, dacă nu acceptăm şi nu rămânem la ceea ce este în această carte.
“(2)dacă vei lua aminte la înţelepciune”
- Asta înseamnă să fim atenţi şi să avem grijă în a păstra informaţia din Cuvântul lui Dumnezeu, a nu le uita. Un proverb înţelept spune că “Repetiţia este mama învăţăturii.” Noi oamenii suntem imperfecţi; dacă nu repetăm, uităm. De aceea trebuie să citim zilnic Cuvântul lui Dumnezeu şi trebuie să ne stea mintea la cele citite, altfel pe un ochi ne intră şi pe celălalt ne iese informaţia citită.
“şi (3)dacă-ţi vei pleca inima la pricepere,”
- Priceperea este capacitatea sau facultatea de a înțelege, de a pătrunde ceva cu mintea. Aici trebuie gândire raţională. Dacă nu înţelegem ceva, trebuie să perseverăm în gândirea noastră, până ce vom înţelege despre ce este vorba. Există pericolul de a fi tocilar, dar a nu fi priceput. Sunt oameni care au citit Biblia de mai multe ori şi se consideră credincioşi care cred în ea, dar nu au înţeles nimic din esenţa ei şi de aceea au rămas la practicarea lucrurilor pe care Biblia le condamnă cu veghemenţă.
“(4)dacă o vei căuta ca argintul şi vei umbla după ea ca după o comoară ascunsă,”
- Căutarea în Cuvântul lui Dumnezeu şi umblarea după a cunoaşte detalii importante este o cheie în succesul pătrunderii mesajului Divin (Dumnezeiesc). Inginerii, medicii, profesorii şi alte categorii fac cursuri de master, ca să-şi poată practica meseria la superlativ, asta înseamnă cursuri suplimentare şi superioare. La asta ne îndeamnă şi Dumnezeu: căutând şi umblând după înţelegerea profundă, detaliată a Cuvântului lui Dumnezeu, ne putem ajuta şi pe noi, dar şi pe alţii.
