O casă curată (înnoire mentală, curățenie mentală)

Medicii spun - si pe buna dreptate - ca esti ceea ce mananci. Adica, mananci sanatos si esti sanatos, mananci nesanatos si esti bolnav.
Asa e si cu mintea umana. Te hranesti sanatos, din punct de vedere spiritual si esti sanatos din punct de vedere spiritual. Daca nu, e invers.

Ce ar fi de facut?
1.Sa ne pocaim zi de zi, adica sa ne facem un autocontrol zilnic, depistand neajunsurile starii noastre.
2.Sa ne hranim mintea si inima regulat, zilnic, din Cuvantul lui D-zeu, citind, meditand si implinind cele citite.
3.Sa evitam statul la sfat cu cei rai si prietenia cu lumea instrainata de D-zeu, din care trebuie sa iesim, dar neizolandu-ne de ea, ci mentinand o legatura rezonabila si folositoare, atat pentru noi cat si pentru cei din lume
4.Partasia cu fratii, si ocupati in via Domnului, zilnic daca este posibil
5.Cerand zilnic protectia lui D-zeu pentru noi si familia noastra, pentru fratii nostrii. Refugiu in rugacine, la atacurile lui Satan.
6.Toata increderea sa o punem in Tatal ceresc, atunci cand actionam in autoritatea numelui Fiului Sau. Prin credinta in numele Fiului putem fi victoriosi asupra problemelor noastre, mereu. Sa nu uitam mesajul Biblic, ca cel drept traieste prin credinta si chiar daca va cadea, cel drept se ridica de sapte ori.
7.Sa-l laudam zilnic pe Tatal ceresc si pe Fiul Sau. Menirea noastra este aceasta. Pentru aceasta am fost creati, ca noi sa fim desfatarea lor si ei sa fie desfatarea noastra. Daca ei locuiesc in inima noastra, duhurile rele nu se vor apropia de o inima in care intotdeauna este lauda si inchinare adresata Tatalui, prin Fiul Sau divin.

Curatenia mintala trebuie mentinuta. Asa a zis si Domnul Isus, cand a aratat ca tendinta duhurilor rele este de a se reintoarce cu alti sapte si starea omului poate deveni mai rea ca inainte (compară cu Ioan 5:14). Deci, atunci cand am castigat o batalie si ne-am insanatosit, sa nu uitam ca nu am castigat razboiul, deci, sa nu ne ingamfam, ci sa umblam smeriti cu Dumnezeul nostru, caci victoria este a Lui, nu a noastra. Daca vom face asa vom merge din victorie in victorie, daca nu, din cadere in cadere, pana la caderea finala.
D-zeu sa ne pazeasca si daca suntem dupa voia lui, El o va si face.

E-atât de frumos (poezie)

 Cântarea Cântărilor

E-atât de frumos
Dumnezeul acesta
și-atât de frumos
îmi vorbește:

la-nceput
a făcut
cerurile și pământul,
noaptea, zilele și vântul
și, la fel de bine,
m-a făcut pe mine
pentru tine!

(de pe Biblioteca Lumii, internetul)

Înțelege, frate, azi, (poezie)

 Zece creștini mititei 

>Zece crestini mititei se-mparteau in doua,
>Unul nu tinea cu ei, si-au ramas doar noua!
>Noua crestini s-au gandit ca e timpul copt
>Sa-ngrijeasca de saraci, si-au ramas doar opt.
>Opt crestini au observat anumite fapte,
>S-au pornit pe criticat, si-au ramas doar sapte.
>Sapte crestini erau "buni" insa unul trase
>Niste halbe la masea, si-au ramas doar sase.
>Sase credinciosi "de rang", nu de la opinci,
>Unul a fost ofensat, si-au ramas doar cinci.
>Cinci crestini "evlaviosi" se distrau la teatru,
>Unul nu s-a mai intors, si-au ramas doar patru.
>Patru sfinti filozofau zilnic intre ei,
>Unul a vorbit prea mult, si-au ramas doar trei.
>Trei crestini se tot gandeau care-i mai de soi
>Sa-l aleaga predicator, si-au ramas doar doi.
>Doi crestini... iar cel mai mic cam iubea tutunul,
>A plecat nepocait, si-a ramas doar unul.
>... Un crestin, doar un crestin..., unul ca si noi,
>A vorbit despre Isus, si-atunci au fost doi.
>Doi crestini cand s-au rugat, Domnul le-a dat roua.
>Harul lui a fost bogat, si-au ajuns la noua.
>Noua crestini s-au unit pentru marturie,
>Si-au crescut, s-au inmultit, si-s acum o mie...
>Intelege, frate, azi, ca nu-ti spun povesti,
>Ca din soiul astora poate si tu esti.
>Ori esti martor, martor viu, si iubesti lucrarea,
>Ori esti cu echipa rea..., cea cu demolarea.

(Text preluat)

Viaţa de Creştin

 Viaţa de Creştin

Să poţi răbda în încercări
Să-ţi poţi iubi duşmanul
Înseamnă să pluteşti spre zări
Şi să-ţi lărgeşti limanul

Să-ţi dai din bani cu împrumut
Şi să nu ceri dobândă
Înseamnă că te-ai abătut
De la o grea osândă

Să nu cârteşti când lipsuri ai
Să învingi nemulţumirea
Înseamnă să pluteşti spre rai
Şi să-ţi vezi răsplătirea

Să-i crezi pe cei ce sunt săraci
Şi să le schimbi veşmântul,
Înseamnă Domnului să-I placi
Şi să-împlineşti Cuvântul!

Aceasta-i viaţa de Creştin,
Trăită în iubire.
Iar cel ce o are pe deplin
E demn de Mântuire.

(Text preluat)

Străinul (Isus)

 Strainul

E noapte rece... Vantul bate, cu suieratul lui prealung
Si din ecouri departate, atatea ganduri ma ajung.
Ce bine e sa fi acasa, sa stiu ca am destul castig
Sa nu ma chinuie nici foamea, nici sa nu rabd pe drum de frig.

Ce bun a fost cu mine Domnul! Si nu stiu cum sa-i multumesc
Cum l-as primi sa stiu ca vine, sa-mi fie oaspete ceresc!
Si-n jocul straniu de lumina, al flacarilor din cuptor
Pe gene-mi cade-o toropeala, ca zvonul unui "Somn usor!"...

Deodata o bataie-n poarta ... Tresar ... E cineva pe drum!
Ma uita la ora. E tarzie. Numai talharii umbla-acum.
Rasuna iarasi o bataie ... Si inca alte doua ... Trei ...
Ii strig atunci: - "Cine-i acolo? E cam tarziu acum, ce vrei?"

Si glasul de afara spune: - "Vin dintr-un colt indepartat...
Umblat-am cale lunga astazi ... sunt ostenit si s-a-noptat.
N-ai vrea caldura dinauntru sa-mparti cu mine pana-n zi?
Ti-as multumi cum stiu mai bine, si-n rugaciuni te-as pomeni!

Primeste-ma doar pana maine, caci am 'nainte un drum lung.
N-ai vrea din coltul tau de paine, sa-mi dai ca foamea s-o alung?"
Ma strecurai langa fereastra, sa-l vad prin geamul aburit
Era urat si plin de zdrente, parea murdar si obosit ...

- "Nu cer decat un colt de paine, uscat sa fie, sa mi-l dai,
Sa dorm pe jos, pe-o rogojina, dar mila rogu-te, sa ai!"
Ganditu-m-am o clipa lunga, si i-am strigat apoi rastit:
"Straine, pleaca mai departe! Aici nu-i han de gazduit!"

"De ce nu te-ai gandit 'nainte unde-ai sa dormi, ce-ai sa mananci?
E prea tarziu sa-mi bati la poarta, e prea tarziu sa mi te plangi!"

Si-am auzit cum pasii-afara, incet, incet s-au departat ...
Pana ce-n liniste doar vantul, a mai ramas stapan pe sat.
Si multumit, in patul moale, am adormit apoi curand,
Dar am avut in noaptea neagra, un vis ce nu-l mai uit nicicand ...

Parca din norul de lumina, Domnul Isus se cobora ...
Si-n casa mea venea sa-mi spuna, ce nimeni altul nu stia.
Credeam ca-mi va vorbi de bine, va lauda tot ce-am muncit,
Dar s-a apropiat de mine si trist, cu lacrimi mi-a vorbit:

- "Prietene, am vrut azi noapte, sa inoptez in casa ta!
Am vrut, din painea ta, la cina, sa iau un colt ca partea mea.
Si mi-ai raspuns, ca pentru mine, tu n-ai nici paini si nici pat.
Si mai lasat in frig afara, sa plec flamand si intristat ...

Casuta ta, nu era mica, sa-ncap sa dorm si eu in ea.
De ce n-ai vrut sa ai la masa, un ostenit in casa ta?"
Si m-a privit cu ochii umezi pana ce norul l-a luat ...
Si-am inteles ca el fusese, pribeagul ce l-am alungat.

Trezit din somn de-nfiorare, m-am repezit afara-n frig
Si-am inceput in gura mare, strainul inapoi sa-l strig!

Dar vai! De mult plecase Omul in intunericul pustiu ...
Doar vantul imi striga in zare:
E prea tarziu! ... E prea tarziu! ...

(Text preluat)