CÂND
ESTE ÎNVIEREA?
CALENDARUL SOLAR
BAZAT PE DATELE BIBLICE ESTE ESENŢIAL PENTRU CALCULAREA CORECTĂ A PAŞTELUI ŞI
APOI A DATEI ÎNVIERII DOMNULUI NOSTRU ISUS CHRISTOS.
Anul acesta - 2024 -
învierea este sărbătorită diferit în creştinătatea răsăriteană faţă de cea
apuseană - inclusiv de către cei ce-şi spun "pocăiţi". Cum este
posibil ca cei din vest să sărbătorească Învierea diferit faţă de cei est - şi
viceversa, uneori la diferenţe mari de circa o lună?
În Biblie este arătat
clar cum au fost „vremurile (anotimpurile), zilele şi anii" hotărâte de
Dumnezeu şi ce anume arată cursul timpului acestora:
- soarele, luna şi
stelele
Facerea (Geneza) BC
1:
14. Dumnezeu a zis:
"Să fie nişte luminători în întinderea cerului, ca să despartă ziua de
noapte; ei să fie nişte semne care să arate vremurile, zilele şi anii;
15. şi să slujească
de luminători în întinderea cerului, ca să lumineze pământul." Şi aşa a
fost.
16. Dumnezeu a făcut
cei doi mari luminători, şi anume: luminătorul cel mai mare ca să stăpânească ziua,
şi luminătorul cel mai mic ca să stăpânească noaptea; a făcut şi stelele.
17. Dumnezeu i-a
aşezat în întinderea cerului ca să lumineze pământul,
18. să stăpânească
ziua şi noaptea şi să despartă lumina de întuneric. Dumnezeu a văzut că lucrul
acesta era bun.
Biblia Ortodoxă
14. Si a zis
Dumnezeu: "Sa fie luminatori pe taria cerului, ca sa lumineze pe pamant,
sa desparta ziua de noapte si sa fie semne ca sa deosebeasca anotimpurile,
zilele si anii,
15. Si sa slujeasca
drept luminatori pe taria cerului, ca sa lumineze pamantul." Si a fost
asa.
16. A facut Dumnezeu
cei doi luminatori mari: luminatorul cel mai mare pentru carmuirea zilei si
luminatorul cel mai mic pentru carmuirea noptii, si stelele.
17. Si le-a pus
Dumnezeu pe taria cerului, ca sa lumineze pamantul,
18. Sa carmuiasca
ziua si noaptea si sa desparta lumina de intuneric. Si a vazut Dumnezeu ca este
bine.
Este
oare important să cunoaştem şi să urmăm calendarul lui Dumnezeu, sau cel al
oamenilor?
Oare când a ţinut
Domnul Isus Paştele, după care calendar s-a ghidat? Din relatările Noului
Testament aflăm că acel calendar urmat de Domnul Yeshua (Isus) și discipolii
(ucenicii) săi faţă de cel al preoţilor şi cărturarilor avea o diferenţă de o
zi. Dacă adevărul nu ar fi fost important şi nu era cazul să facă altfel decât
liderii religioşi din acel timp, Domnul nostru n-ar fi ţinut sărbătoarea
biblică a Paştelui în ziua hotărâtă de Lege. Aşa că putem întreba după care
calendar se ghidează bisericile și denominațiuni principale care cred în Yeshua,
observă ele de fapt un calendarul corect sau fac ca şi liderii religioşi din
timpul acela? Asta nu înseamnă că noi trebuie să ţinem acele sărbători biblice,
însă dacă dorim ca să ţinem o amintirea a morţii sale şi o sărbătoare în
cinstea învierii Domnului nostru, oare nu ar trebui să ne pese când anume a
murit şi a înviat? De exemplu, ar fi corect să spunem că Domnul Isus a murit şi
a înviat în anotimpul iernii? Nu. Ar fi corect să spunem că a murit şi înviat
toamna? Nu. Ar fi corect să spunem că a murit şi înviat vara? Nu. Ar fi corect
să spunem că a murit şi înviat primăvara? Da. De unde ştim asta? Din Biblie,
căci acolo ni se arată în ce anotimp era sărbătoarea Paştelui. Acum, având în
vedere că un anotimp are trei luni, de unde ştim în care lună era acea
sărbătoare? Evident că tot din Biblie. Aici ni se aată că Paştele era ţinut în
prima lună a primăverii, care era şi prima lună a anului.
Conform Legii şi
acestui calendar, mieii de Paşte (de un an) trebuie cumpăraţi pe 10 Abib/Nisan,
Paştele evreiesc este pe data de 14 Abib/Nisan.
Exodul (Iesirea din
Egipt) 12:
1. DOMNUL a zis lui
Moise şi lui Aaron în ţara Egiptului:
2. "Luna aceasta
va fi pentru voi cea dintâi lună; ea va fi pentru voi cea dintâi lună a anului.
3. Vorbiţi întregii
adunări a lui Israel şi spuneţi-i: "În ziua a zecea a acestei luni,
fiecare om să ia un miel de fiecare familie, un miel de fiecare casă.
4. Dacă sunt prea
puţini în casă pentru un miel, să-l ia cu vecinul lui cel mai de aproape, după
numărul sufletelor; să faceţi socoteala cât poate mânca fiecare din mielul
acesta.
5. Să fie un miel
fără cusur, de parte bărbătească, de un an; veţi putea să luaţi un miel sau un
ied.
6. Să-l păstraţi până
în ziua a paisprezecea a lunii acesteia; şi toată adunarea lui Israel să-l
înjunghie seara ("în amurg" - cf textului ebraic).
Pentru a determina
când începe un an nou (Anul Nou), evreii din antichitate urmăreau mersul
soarelui pe cer, în raport cu acele 12 semne ale constelaţiilor de pe cer, încă
de pe timpul lui Moise.
Mărturii în acest
sens
"Moise a mai
poruncit ca, anual, în luna Xanthicos, numită de noi Nisan, şi cu care începe
anul nostru, în a paisprezecea zi de la începutul lunii, atunci când soarele se
află în constelaţia Berbecului - căci în această lună am fost noi sloboziţi din
robia egiptenilor, să se aducă aceeaşi jertfă împlinită de noi, aşa cum am mai
spus, la părăsirea Egiptului.”
Iosif Flaviu (din
neam de preoti evrei, care a trait in secolul I AD), Antichitatile Iudaice,
Cartea 3, Capitolul 10.
Din cărţile din
antichitate mai aflăm detalii importante, cum ar fi:
„Moise a calculat
prima lună de la începutul Echinocțiului de Primăvară,” Viata Lui Moise, Cartea
II XLI, 222, Philon Alexandrinul, filozof evreu, pe numele real Yedidia
Ha'alexandroni.
De la Echinocţiul de
Primăvară însemna „după” acest eveniment anual:
„pentru evrei, prima
lună a fost după Echinocțiul (de Primăvară)”, Eusebiu De Cezareea, Istoria
ecclesistică, VII, 32
Toţi aceşti trei
oameni, doi evrei şi un grec, au fost istorici, deci oameni care se ocupă cu
istoria. Nu putem spune că ce au scris au scos din buzunar.
DEX: ECHINÓCȚIU ~i n.
Fiecare dintre cele două date ale anului, când ziua este egală cu noaptea.
Echinocțiu de primăvară. Echinocțiu de toamnă. [Sil. e-chi-noc-țiu] /<lat.
aequinoctium, fr. Équinoxe
De la acest
Echinocțiu de primăvară este foarte uşor să calculăm când a fost ziua de 10 a
lunii în care se cumpărau mieii (sau iezii) de Paşte şi când era ziua a 14-a,
când aceştia trebuiau sacrificaţi.
Dacă nu vom avea în
vedere acest Calendarul, ci alte calendare omeneşti, evident că sărbătoarea
Paştelui ne va ieşi anapoda, în fiecare an, la date diferite, ba chiar în
lunile a doua sau a treia din primăvară. Din păcate nici chiar evreii de azi şi
nici aceia care se auto-numesc „Păzitorii sărbătorilor biblice” nu observă
corect în prezent ca acel calendar biblic este legat de semnele astrale de pe
cer aşa cum se arată clar de către trioul Iosi Flaviu, Philon Alexandrinul şi
Eusebiu De Cezareea, fapt luat de Moise din declaraţia Creatorului:
Genesa (Facerea) 1:
14. Dumnezeu a zis:
"Să fie nişte luminători în întinderea cerului, ca să despartă ziua de
noapte; ei să fie nişte semne care să arate vremurile, zilele şi anii;
15. şi să slujească
de luminători în întinderea cerului, ca să lumineze pământul." Şi aşa a fost.
16. Dumnezeu a făcut
cei doi mari luminători, şi anume: luminătorul cel mai mare ca să stăpânească
ziua, şi luminătorul cel mai mic ca să stăpânească noaptea; a făcut şi stelele.
Cum
ar putea fi calculat calendarul dacă el nu este strict descris în Biblie?
În Biblie există date
în legătură cu calendarul, cum ar fi menţionarea zilelelor săptămânii, a
lunilor, a anotimpurilor şi a anului, la fel avem menţionarea catorva din
numele constelaţiilor cerului.
Deasemenea calendarul
ebraic mai este menţionat în diferite cărţi şi autori din antichitate, care ne
dau diferite detalii despre alcătuirea lui.
Pe baza acestor
scrieri cu valoare documentară, mai jos veți găsi un Calendar Ebraic Biblic
complet reconstruit. Bazat pe aceste scrieri, putem reconstitui corect, când au
fost ţinute Sărbătorile biblice şi alte evenimente cum ar fi Postul Yom Kippu -
Postul din Ziua Ispăşirii - conform cu
Leviticul 23:27,32:
„În ziua a zecea a
acestei a şaptea luni, va fi Ziua Ispăşirii: atunci să aveţi o adunare sfântă,
să vă smeriţi sufletele şi să aduceţi Domnului jertfe mistuite de foc."
"Aceasta să fie
pentru voi o zi de Sabat, o zi de odihnă, şi să vă smeriţi sufletele în ziua
aceasta; din seara zilei a noua până în seara următoare, să prăznuiţi Sabatul
vostru.”
Deasemenea, putem
observa zilele de trecere dintre anotimpuri, care sunt a 31-a zi a lunii a 3-a,
a 6-a, a 9-a și a 12-a lună, astfel fiecare anotimp fiind egal, având 91 de
zile. La fel, între ani este o zi de trecere, cu valoare 0, nefiind adăugată
pentru ca astfel Calendarul să aibă exact 52 de săptămâni și numărul necesar de
zile, pentru a asigura un ciclu calendaristic perfect. Calendarul a început de
la Echinocţiului de primăvară când soarele a intrat în "semnul"
astral (ceresc) numit Constelaţia Berbecului (în sau după 20 martie), corelat
în aşa fel ca prima zi calendaristică să fie întotdeauna a patra zi a
săptămânii (adică miercurea după calendarul secular). În mod interesant sunt 12
asemenea semne, asezate ca într-un inel, prin care trece soarele. Dacă calendarul
revine în fiecare an în acest ciclu, având ca punct de reper această a patra
zi, toate sărbătorile cad în aceeaşi perioadă a anului, deoarece toate sunt
calculate în fiecare an de la un reper comun, neschimbător. Şi asta este aşa
deoarece îcepând cu a 4-a zi, soarele, luna şi stelele au fost făcute pentru a
socoti „anotimpurile, zilele şi anii”. Având un astfel de reper, întreaga
problemă astronomică de 365 1/4 zile nu a fost niciodată un factor în
calcularea Sărbătorilor sau Posturilor Biblice.
Dacă primul calendar
făcut de Dumnezeu a început în a patra zi a săptămânii, cine are dreptul să
modifice acest ciclu?
După cum era de
așteptat, acest calendar solar bazat pe semnele lunare arătate de constelaţii,
este total în dezacord cu calendarul lunar rabinic.
În Talmud s-a
consemnat că rabinii evrei discutau în contradictoriu despre calendar, prin
aceasta știm că au existat mai multe variante de calendare evreieşti, şi în
cele din urmă s-a impus calendarul făcut de Hillel II în secoul IV AD.
(Enciclopedia Judaica)
Din păcate, în
prezent, toţi cei care consideră de la sine înțeles că acel calendar lunar
rabinic făcut de Hillel II în secolul IV AD este corect, nu folosesc datele
corecte din Biblie, ci folosesc opinia unui om pentru a-și determina sărbătorile
și plasează Învierea lui Domnului Yeshua (Isus) în duminica următoare după
Paștele evreiesc (Pesah) conform calendarului lunar al lui Hillel II.
În loc să admită că
Anul Nou începe întotdeauna în a patra zi a săptămânii (primei luni), Hillel II şi tovarăşii lui din Sinedriu au
anulat adevărul biblic despre a patra zi şi au dat dezlegare la alte
posibilităţi: Deşi admiteau că această lună cade întotdeauna la începutul
primăverii şi are 30 de zile, considerau că prima zi poate să cadă numai
duminică, marți, joi sau de Șabat.
Anotimp primăvara
Luna 1 = Abib (Nisan)
5
12 19 26 Prima zi a săpt. - Duminică
6
13 20 27 A doua zi a săpt. - Luni
7
14 21 28 A treia zi a săpt. - Marţi
1
8 15 22 29
A patra zi a săpt. - Miercuri
2
9 16 23 30
A cincia zi a săpt. - Joi
3
10 17 24
A şasea zi a săpt. - Vineri
4
11 18 25
A şaptea zi a săpt. - Sâmbătă
Luna 2 = Iyar
3
10 17 24
4
11 18 25
5
12 19 26
6
13 20 27
7
14 21 28
1
8 15 22 29
2
9 16 23
30
Luna 3 = Sivan
1
8 15 22 29
2
9 16 23 30
3
10 17 24 31
4
11 18 25
5
12 19 26
6
13 20 27
7
14 21 28
Anotimp vara
Luna 4 = Tammuz
5
12 19 26
6
13 20 27
7
14 21 28
1
8 15 22 29
2
9 16 23 30
3
10 17 24
4
11 18 25
Luna 5 = Av
3
10 17 24
4
11 18 25
5
12 19 26
6
13 20 27
7
14 21 28
1
8 15 22 29
2
9 16 23 30
Luna 6 = Elul
1
8 15 22 29
2
9 16 23 30
3
10 17 24 31
4
11 18 25
5
12 19 26
6
13 20 27
7
14 21 28
Anotimp toamna
Luna 7 = Tishri
5
12 19 26
6
13 20 27
7
14 21 28
1
8 15 22 29
2
9 16 23 30
3
10 17 24
4
11 18 25
Luna 8 = Cheshvan
3
10 17 24
4
11 18 25
5
12 19 26
6
13 20 27
7
14 21 28
1
8 15 22 29
2
9 16 23 30
Luna 9 = Kislev
1
8 15 22 29
2
9 16 23 30
3
10 17 24 31
4
11 18 25
5
12 19 26
6
13 20 27
7
14 21 28
Anotimp iarna
Luna 10 = Teves
5
12 19 26
6
13 20 27
7
14 21 28
1
8 15 22 29
2
9 16 23 30
3
10 17 24
4
11 18 25
Luna 11 = Shevat
3
10 17 24
4
11 18 25
5
12 19 26
6
13 20 27
7
14 21 28
1
8 15 22 29
2
9 16 23 30
Luna 12 = Adar
1
8 15 22 29
2
9 16 23 30
3
10 17 24 31
4
11 18 25
5
12 19 26
6
13 20 27
7
14 21 28
Perfecţiunea
calendarului biblic
Nu se vorbește prea
multe despre calendarul biblic în lumea creştină și nici despre descoperirile
legate de acest subiect. Cu toate acestea, la Qumran, lângă Marea Moartă, unde
a existat o comunitate de nazirei (un fel de călugări evrei), s-au găsit
anumite texte care descriau acest calendar sau vorbeau despre el. Asta nu
înseamnă că acele cărţi ar trebui incluse în canonul biblic, ci doar că acel
calendar era important pentru evreii credincioşi. Una dintre aceste cărţi de
acolo poartă numele de Cartea Jubileelor. Autorul acestei cărţi a avertizat că
cei care urmează orice calendar lunar vor sfârși prin a sărbători Sărbătorile
Biblice în zilele greșite, avertizare într-adevăr dovedită. Însă dacă
calendarul biblic era observat corect în fiecare an, toate sărbătorile cădeau
în aceeaşi perioadă exactă a anului.
Să examinăm câteva
exemple
Dacă anul a început
în prima miercuri DUPĂ ce soarele a intrat în Constelația Berbecului, în jurul
datei de 20 martie, când este Echinocţiul de Primăvară, ciclul Sărbătorii
Azimelor începea întotdeauna într-o zi de miercuri în prima lună - Abib zis şi
Nisan, la cei care observau calendarul acesta. De asemenea, şi celelalte
Sărbători Biblice au fost sărbătorite corect în zilele stabilite, cum ar fi
Shavuot (Rusaliile) - întotdeauna într-o duminică din luna a treia numită Sivan
și Yom Kippur - mereu vineri, în luna a şaptea numită Tişhrei.
Calendarul lăsat de
Dumnezeu poate fi reconstituit pe baza Bibliei
Dumnezeu a făcut un
calendar perfect şi l-a încredinţat preoţilor evrei. În acest calendar toate
sărbătorile închinate lui Dumnezeu, cădeau în aceeaşi perioadă a anului.
Avem în Biblie nişte
date calendaristice exacte, pe care ne putem baza.
De exemplu, la Exodul
16:1 ni se spune clar că "în a cincisprezecea zi a lunii a doua"
Moise cu evreii care au ieşit din Egipt au ajuns în pustiul Sin. Deci în ziua a
15-a a lunii a doua au călătorit. Apoi, evreilor li s-a spus: "mâine este
ziua de odihnă, şhabbatul închinat lui Yehovah;" (Exodul 16:23). Aşadar,
unul dintre sabatele lunii a doua, luna Zif (Iyar), cade pe data de 16 a
lunii. Iată că avem o dovadă precisă din Biblie, despre corectitudinea
calendarului găsit în Sulurile de la Marea Moartă. Dacă calculăm înapoi,
observăm că prima lună din an, Abib, nu are cum să aibă 31 de zile, deoarece
data de 16 Zif s-ar modifica la 17 Zif. Aşadar, conform acestei date exacte,
prima lună a anului are exact 30 de zile, întotdeauna, într-un ciclu perpetuu
şi perfect.
Având în vedere
aceste detaţii din Biblie, putem concluziona că mieii de Paşte de un an,
conform cerinţei din Lege, erau cumpăraţi şi separaţi de turmă în data de 10
Abib (Nisan), care era întotdeauna într-o zi de vineri. Apoi urma şabatul (ziua
de odihnă) şi încă trei zile, până în amurgul zilei de 14 Abib, care pica
întotdeauna într-o zi de marţi. Aşadar, Domnul Isus şi ucenicii săi au consumat
cina pascală în cursul noţii de marţi spre miercuri, în această noapte fiind şi
trădat. Această observaţie coincide cu o veche tradiţie a bisericilor creştine
răsăritene care ţineau o zi de post în memoria Domnului într-o zi de miercuri,
considerând-o ca zi a răstignirii. Deoarece trupul Domnului a fost pus în
mormântul de piatră în cursul serii de miercuri, această zi nu poate fi pusă
alături de celelalte trei zile în care a stat efectiv în mormânt, după cum El
însuşi a profeţit.
În profeţia despre
moartea sa, Domnul nostru Isus Christos a spus că va sta în inima pământului
(adică în mormânt) trei zile şi trei nopţi: “Căci, după cum Iona a stat trei
zile şi trei nopţi în pântecele chitului, tot aşa şi Fiul omului va sta trei
zile şi trei nopţi în inima pământului.” (Matei 12:40)
Conform tradiţiei de
la Roma (sec. II), El ar fi murit într-o zi de vineri, de aceea se ţine post în
ziua numită “Vinerea Mare”, din Săptămâna Mare, numită şi Săptămâna Patimilor.
Dar oare se poate încadra profeţia Domnului şi Mântuitorului nostru Isus
Christos despre cele “trei zile şi trei nopţi” în această perioadă? Aflăm din
Istoria Creştinismului că tocmai de aceea s-a dus la Roma episcopul Policarp al
Smirnei (sec. II), ca reprezentant trimis de bisericile creştine din sfera
grecească a Imperiului Roman, care aveau o altă tradiţie. Conform tradiţiei
greceşti a bisericii din secolul II, Domnul Isus Christos a murit într-o zi de
miercuri, de aceea bisericile greceşti din secolul II, posteau în Miercurea
Mare. Deoarece diferenţa era bătătoare la ochi, s-a propus o discuţie între cei
mai de seamă reprezentanţi ai bisericilor greceşti şi latine. Discuţia a avut
loc la Roma între Policarp, episcopul trimis de bisericile greceşti şi
episcopul Anicetus, care reprezenta bisericile latine, fiind episcop la Roma.
Din păcate, nu s-a ajuns la un numitor comun, urmând ca fiecare biserică să
ţină datina pe care o avea.
Cum
a fost privită ziua morţii Domnului Isus de către unii şi de ce?
"Scriind în
revista Eternity, editorul ei, Donald Grey Barnhouse, a spus: „Eu personal am
susţinut totdeauna că au fost două sabate în ultima săptămâna a Domnului nostru
- sabatul de sâmbăta şi sabatul de Paste, cel din urma fiind joi. Ei s-au
grăbit să-I ia jos trupul după o crucificare care a avut loc miercuri, şi El a
stat trei zile şi trei nopţi (cel putţn 72 de ore) în mormânt". El citeaza
dovezi din Sulurile de la Marea Moarta care ar plasa Ultima Cina în ziua de
marţi, şi citează dintr-un ziar romano-catolic publicat în Franta că „o veche
tradiţie creştină, atestată de Didascalia Apostolorum, ca şi de Epiphanius şi
Victorinus din Pettau (care a murit în anul 304), arată seara de marţi ca data
a Ultimei Cine şi prescrie un post pentru ziua de miercuri în vederea
comemorării arestării lui Christos".
Deşi susţine cu tărie
o crucificare care a avut loc în ziua de vineri, The Catholic Encyclopedia
spune că nu toţi învăţaţii au crezut astfel. Epiphanius, Lactantius, Wescott,
Cassiodorus şi Grigore din Tours sunt menţionaţi respingând vinerea ca zi a
crucificării.
În cartea sa Bible
Questions Answered (Răspunsuri la întrebari din Biblie), W. L. Pettingill dă
această întrebare şi răspuns: "În ce zi a săptămânii a fost Domnul nostru
crucificat? Nouă ni se pare perfect evident că miercuri a avut loc
crucificarea".
Dake's Annotated
Reference Bible spune într-o nota pe marginea pasajului din Matei 12:40:
„Christos a fost mort timp de trei zile pline şi de trei nopţi pline. A fost
pus în mormânt miercuri chiar înaintea asfinţitului şi a înviat la sfârsitul
zilei de sâmbată la asfinţitul soarelui... Nicăieri nu se afirmă că a fost
înmormântat vineri la asfinţit. Aceasta ar face ca El să stea în mormânt doar o
zi şi o noapte, dovedind că propriile Lui cuvinte sunt neadevărate".
Citatele prezentate
aici care provin de la diferiţi oameni ai lui Dumnezeu, fiind semnificative în
mod special, deoarece această credinţă nu era poziţia general acceptată a
diverselor organizaţii bisericeşti la care erau afiliaţi aceştia. În astfel de
cazuri, oamenii vorbesc din proprie convingere şi nu din interes sau
comoditate. Acesta a fost cazul lui R. A. Torrey, cunoscut evanghelist şi decan
de institut biblic, ale cărui cuvinte (scrise în 1907) rezumă bine poziţia pe
care am prezentat-o aici:
„Potrivit traditiei
comun acceptate a Bisericii, Isus a fost crucificat vineri... şi a înviat
dintre cei morţi foarte devreme în dimineata duminicii următoare. Mulţi cititori
ai Bibliei sunt nedumeriţi să afle cum poate fi înţeles intervalul dintre
vineri după-amiaza târziu şi duminica dimineaţa devreme că este de trei zile şi
trei nopţi. Pare mai degrabă să fie două nopţi, o zi şi o parte foarte mică
dintr-o altă zi.
Soluţia pentru
această dificultate evidentă, propusă de mulţi comentatori, este că „o zi şi o
noapte" este pur şi simplu un alt mod de a spune ,o zi' şi că evreii din
antichitate socoteau o fracţiune dintr-o zi ca o zi întreagă... Sunt multe
persoane pe care această soluţie nu le satisface pe deplin, şi cel ce scrie
aceste cuvinte e liber să mărturisească faptul că nici pe el nu-l satisface
deloc. Mie mi se pare a fi un paliativ... Biblia nu spune nicăieri, nici nu
implică faptul că Isus a fost crucificat şi a murit vineri. S-a spus că Isus a
fost crucificat în ,ziua dinaintea sabatului'... Ei bine, Biblia nu ne lasă să
speculăm privitor la care zi de sabat este vorba în acest caz... nu era ziua
dinaintea sabatului săptămânal (adică, vineri), ci era ziua dinaintea sabatului
Paştelui, care cădea anul acela în ziua de joi - ceea ce înseamna că ziua în
care a fost crucificat Isus Cristos a fost miercuri. Ioan face limpede ca bună
ziua lucrul acesta.
Isus a fost înmormântat
chiar în preajma asfinţitului în ziua de miercuri. După saptezeci şi doua de
ore... El a înviat din mormânt. Când femeile au vizitat mormântul chiar
înaintea zorilor dimineaţa, ele au găsit că mormântul era deja gol.
Nu există absolut
nimic în favoarea crucificării în ziua de vineri, ci totul din Scriptură se
armonizează perfect cu crucificarea de miercuri. Este remarcabil să vedem cât
de multe pasaje profetice şi prefigurative din Vechiul Testament sunt
împlinite, şi câte discrepanţe
aparente din relatările evangheliilor sunt rezolvate atunci când
ajungem să înţelegem că Isus a murit
miercuri, şi nu vineri".
Până
când a stat Domnul Isus Christos pe cruce în ziua răstignirii?
Dacă Domnul nostru
Isus a stat trei zile şi trei nopţi în mormânt, şi prima etapă a fost noaptea
de miercuri spre joi, învierea a fost cu siguranţă în noaptea de sâmbătă spre
duminică. Şi deoarece la evrei ziua începe seara, la apusul soarelui şi nu la
miezul nopţii ca la romani, noaptea de sâmbătă spre duminică era considerată ca
parte din prima zi a săptămânii. Deci Domnul Isus a înviat în prima zi a
săptămâni (duminica). Dar când anume? Oare la miezul nopţii?
Tradiţia bisericească
ne spune că Mântuitorul Isus Christos a înviat la miezul nopţii (ora 24), în
taina absolută a mormântului, iar îngerul care a ridicat piatra de la mormânt
s-a pogorât din ceruri după Învierea lui Hristos din morţi, pentru a arăta
Învierea. (Doxologia)
Părerea aceasta nu
are sens, dacă cunoaştem detaliile
din jurul morţii Domnului. Conform Evangheliei, El a murit la ora 15,
însă Scriptura nu arată că la acea oră a fost luat jos de pe cruce. Conform
Evangheliei ştim cine l-a dat jos de pe cruce şi în ce fază a zilei:
La Marcu 15:46 avem
următorul rezumat: „Şi Iosif
a cumpărat o pânză subţire de in, a
dat jos pe Isus de pe cruce, L-a înfăşurat în pânza de in şi L-a pus
într-un mormânt săpat în stâncă. Apoi a prăvălit o piatră la uşa mormântului.” Acest act s-a produs seara. Când
este seară? Seara este perioada cuprinsă între sfârșitul după amiezii și noapte
când lumina zilei este în scădere. Convenţional, considerăm seara după ora 18,
după cină.
Cornilescu are o
redare incorectă, deoarece textul grec nu spune că era „spre seară”, ci chiar
seara. La Matei 27:57 textul grec este clar şi spune "Seara acum
venind..." şi la Marcu 15:42 tot textul grec spune clar că
„Şi deja seara venind
... „
În Biblia ortodoxă
avem o redare corectă: Matei 27:57 Iar facandu-se seara, a venit un om bogat
din Arimateea, cu numele Iosif, care si el era un ucenic al lui Iisus.
Marcu 15:42 Si
facandu-se seara, ...
La Marcu 15:42 chiar
Cornilescu admite: 42 Când s-a înserat. Iar dacă s-a înserat era seară, deci
n-a fost „spre seară”.
Concluzia este clară,
Iosif a coborât trupul Domnului Isus de pe cruce seara. Până seara trupul
Domnului n-a fost în mormânt, ci pe cruce. Acum, de la această seară, calculaţi
înainte trei zile şi trei nopţi, sau ca să nu vă încurcaţi, trei nopţi şi trei
zile. Când se vor termina? Oare la miezul nopţii? Nu, este evident. Se vor
termina tot seara, sâmbătă seara spre duminică. Aşadar Învierea s-a produs nu
în şabat, ci după venirea serii şi nici la miezul nopţii, ci după 72 de ore,
socotiţi din seara în care Iosif a luat trupul Domnului de pe cruce.
Există de mult timp o
mare confuzie în acest subiect, deoarece bisericile nu cunosc bine sărbătorile
biblice din Vechiul Testament, neacordând suficientă atenţie acestui studiu şi
când o fac, unii o fac partinic sau bazânduse pe anumite traduceri greşite.
Aşadar, studiul şi reconstituirea acestui calendar biblic despre care am vorbit
- dar pierdut şi uitat în negura timpului, nu numai că este benefic, pentru
oricine citeşte Biblia, ci şi necesar pentru a înţelege mai bine timpul acestor
sărbători, dintre care prima, este legată de moartea şi învierea Domnului şi
Mântuitorului nostru Isus Christos.
Finalul
documentarului „Când este Învierea?”
