Imediat după Paştele din 14 nisan, pe 15 nisan începea marea Sărbătoare a Azimelor, concomitent cu coacerea orzului. Când se cocea orzul în Israelul de pe timpul lui Moise? Pe la apropierea mijlocului lunii Nisan apăreau primele spice coapte, care erau adunate şi puse la uscat, pentru a putea fi treierate şi prezentate la Templul din Ierusalim pe 16 Nisan.
Levitic 23:
10. "Vorbeşte copiilor lui Israel şi spune-le: "Când veţi intra în ţara pe care v-o dau şi când veţi secera semănăturile, să aduceţi preotului un snop, ca pârgă a secerişului vostru.
11. El să legene snopul într-o parte şi într-alta înaintea DOMNULUI, ca să fie primit: preotul să-l legene într-o parte şi într-alta, a doua zi după Sabat"
Deoarece prima dată se coace orzul, este evident că în citatul de mai sus este vorba de orz.
Când este "a doua zi după Sabat"? La ce Sabat se referă? Când anume se făcea acest ritual?
Să citim explicaţia unui evreu din primul secol:
"Moise a mai poruncit ca, anual, în luna Xanthicos, numită de noi Nisan, şi cu care începe anul nostru, în a paisprezecea zi de la începutul lunii, atunci când soarele se află în constelaţia Berbecului - căci în această lună am fost noi sloboziţi din robia egiptenilor, să se aducă aceeaşi jertfă împlinită de noi, aşa cum am mai spus, la părăsirea Egiptului. Această sărbătoare, care la noi se cheamă Paştele, o prăznuim grupaţi în seminţii, fără să lăsăm pentru a doua zi nici măcar o halcă din ce s-a tăiat; în a cincisprezecea zi, Paştile este urmat de Sărbătoarea Azimelor, care durează şapte zile, când nu se mănâncă decât pâine nedospită: în fiecare zi sunt înjunghiaţi câte doi tauri, un berbec şi şapte miei. Aceste prinosuri sunt ardere de tot, la care se adaugă un ţap ca jertfă pentru păcat, spre a servi zilnic la îndestularea preoţilor; în cea de-a doua zi a Sărbătorii Azimelor (aşadar, ziua a şaisprezecea), mâncăm prima parte din recolta nouă (de care nimeni nu s-a mai atins până atunci); ni se pare drept să-l cinstim mai întâi pe Dumnezeu (căruia îi datorăm abundenţa noastră), oferindu-i pârgă de orz, în felul următor: se pune la uscat un snop care apoi se treieră, sunt măcinate boabele, un vas de orz fiind dus la jertfelnicul Domnului; un pumn din el este pus pe altar, iar restul rămâne în seama preoţilor. De aici încolo au voie toţi, de-a valma sau în parte, să-şi strângă recolta. Odată cu pârga cerealelor, se aduce prinos Domnului, pentru arderea de tot, un miel."
Iosif Flaviu (din neam de preoti evrei, care a trait in secolul I AD), Antichitatile Iudaice, Cartea 3, Capitolul 10.
Nota bene: Soarele este în constelația Berbec din 21 martie până pe data de 20 aprilie, deci din relatarea de mai sus, este evident ca evreii de pe timpul lui Iosif Flaviu se luau după soare, pentru a stabili începutul anului nou şi nu după lună. Aşadar 1 Nisan sau anul nou evreiesc antic, începea în noaptea de 20 martie înspre 21 martie (21 martie fiind 1 nisan), exact la echinocţiul de primăvară, iar 14 nisan era în 3 aprilie. Pe 5 aprilie era legănarea omerului de orz la Templul din Ierusalim. În Talmud, se menționează că au existat ani cănd orzul nu a fost încă copt la Paște. Pentru a fi în măsură să aducă Omerul de orz în timp la Templu, au semănat orz asupra unor acoperișuri plate din valea Ierihonului, care ar fi fost gata și apte dupa Jertfa pe Paște. Omerul nu este o cantitate mare de cereale.
Dacă s-ar reintroduce din nou calendarul solar, cel folosit de Moise - descris în Sulurile de la Marea Moartă, s-ar putea evita această oscilaţie a datei Pastelui. Ce omisiune importantă are versiunea Cornilescu şi cea Ortodoxă?
Biblia Ortodoxa, Luca 6:1 Într-o sâmbătă, a doua după Paşti, Iisus mergea prin semănături şi ucenicii Lui smulgeau spice, le frecau cu mâinile şi mâncau.
Biblia Cornilescu, Luca 6:1. Într-o zi de Sabat, s-a întâmplat că Isus trecea prin lanurile de grâu. Ucenicii Lui smulgeau spice de grâu, le frecau cu mâinile şi le mâncau.
Biblia Cornilescu, Luca 6:1. Într-o zi de Sabat, s-a întâmplat că Isus trecea prin lanurile de grâu. Ucenicii Lui smulgeau spice de grâu, le frecau cu mâinile şi le mâncau.
În Luca 6:1 textul grec, nu apare cuvântul "grâu" şi apare un termen tehnic, "al doilea prim Sabat", pe care unele manuscrise nu îl conţin, dat fiind că copiştii neânţelegând fraza l-au simplificat la "sabat". Acesta nu este un sabat de ziua a şaptea, în care toate călătoriile erau interzise, ci un sabat de sărbătoare, menţionat în Levitic capitolul 23. Menţiunea aceasta este importantă, pentru a se vedea că într-o săptămână anume, pot fi două sabate, unul de sărbătoare şi unul de ziua a şaptea. În versetul din Luca 6:1 sabatul în cauză era sabatul ce închidea Sărbătoarea Azimelor, al doilea "prim" sabat de sărbătoare. Aceste sărbători erau mumite sabate, deoarece nu se făceau lucrări în ele, a se vedea şi Ioan 19:31.
Dacă existau două sabate în săptămâna răstignirii, putem reconstitui firul evenimentelor pe zile:
Vineri 10 Nisan - cumpărarea mieilor de Paşte, a se vedea Exodul 12:3-6
Sâmbătă 11 Nisan - Sabatul săptămânal
Duminică 12 Nisan - a doua zi înainte de Paşte, a se vedea Matei 26:2
Luni 13 Nisan - prima zi înainte de Paşte
Marţi 14 Nisan - este ziua când o parte din popor şi ucenicii Domnului şi Mântuitorul nostru Isus Christos pregătesc Paştele; între calendarul folosit de ei şi cel preoţesc era un decalaj de o zi
Miercuri 15 Nisan - este ziua răstignirii, era ziua pregătirii mielului de Paşte după oficialii de la Templu, care îl considerau 14 Nisan; nu sabatul se pregătea, ci Paştele, adică mielul pascal după cum scrie clar în Ioan 19:14
Joi 16 Nisan - este primul "prim" sabat din ciclul Sărbătorii Azimelor, Sabatul cel mare din Ioan 19:31, a se vedea Levitic 23:5-7, în care se scrie clar că nu se făcea nici o lucrare de slugă
Vineri 17 Nisan - este ziua ceremonialului de la Templu, când se legăna omerul de orz din snopul uscat şi treierat
Sâmbătă 18 Nisan - este sabatul săptămânal
Duminică 19 Nisan - este ziua în care femeile credincioase au vizitat mormântul şi l-au găsit gol
Aşa s-a împlinit profeţia Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Christos, despre cele trei zile şi trei nopţi, cât trebuia să stea în inima pământului (Matei 12:40, Matei 27:63).
Duminică 5 12 19 26
Luni 6 13 20 27
Marţi 7 14 21 28
Miercuri 1 8 15 22 29
Joi 2 9 16 23 30
Vineri 3 10 17 24
Sâmbătă 4 11 18 25
Dacă existau două sabate în săptămâna răstignirii, putem reconstitui firul evenimentelor pe zile:
Vineri 10 Nisan - cumpărarea mieilor de Paşte, a se vedea Exodul 12:3-6
Sâmbătă 11 Nisan - Sabatul săptămânal
Duminică 12 Nisan - a doua zi înainte de Paşte, a se vedea Matei 26:2
Luni 13 Nisan - prima zi înainte de Paşte
Marţi 14 Nisan - este ziua când o parte din popor şi ucenicii Domnului şi Mântuitorul nostru Isus Christos pregătesc Paştele; între calendarul folosit de ei şi cel preoţesc era un decalaj de o zi
Miercuri 15 Nisan - este ziua răstignirii, era ziua pregătirii mielului de Paşte după oficialii de la Templu, care îl considerau 14 Nisan; nu sabatul se pregătea, ci Paştele, adică mielul pascal după cum scrie clar în Ioan 19:14
Joi 16 Nisan - este primul "prim" sabat din ciclul Sărbătorii Azimelor, Sabatul cel mare din Ioan 19:31, a se vedea Levitic 23:5-7, în care se scrie clar că nu se făcea nici o lucrare de slugă
Vineri 17 Nisan - este ziua ceremonialului de la Templu, când se legăna omerul de orz din snopul uscat şi treierat
Sâmbătă 18 Nisan - este sabatul săptămânal
Duminică 19 Nisan - este ziua în care femeile credincioase au vizitat mormântul şi l-au găsit gol
Aşa s-a împlinit profeţia Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Christos, despre cele trei zile şi trei nopţi, cât trebuia să stea în inima pământului (Matei 12:40, Matei 27:63).
Day
Sun Mon Tue Wed Thu Fri Sat |
1 = Nisan
Spring
5 12 19 26 6 13 20 27 7 14 21 28 1 8 15 22 29 2 9 16 23 30 3 10 17 24 4 11 18 25 |
Nisan, prima lună a anului biblic, Luna Spicelor de
orz: Exod 12:2
Anotimp Primăvara,
Semn Constelaţia Berbecului: Geneza 1:14, Exod 13:4
Duminică 5 12 19 26
Luni 6 13 20 27
Marţi 7 14 21 28
Miercuri 1 8 15 22 29
Joi 2 9 16 23 30
Vineri 3 10 17 24
Sâmbătă 4 11 18 25
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu