Ispiteşte Dumnezeu? - O descoperire veche despre rugăciunea „Tatăl nostru”
Cine ispiteşte: Dumnezeu sau Diavolul, Satana?
Shalom aleichem, chaverim, mi-melech malchei ham'lachim, ha-kadosh baruch hu! - Pace vouă, prieteni, de la Supremul Rege al regilor, Cel sfânt, binecuvântat să fie El!
Astăzi vom studia din Sfânta Scriptură, Biblia, cine este „ispititorul”, Dumnezeu sau Satana?
Există un răspuns clar în Cuvântul lui Dumnezeu: „ ... Dumnezeu ... nu ispiteste pe nimeni.” (Iacov 1:13)
În Biblie ni se arată clar că Satan Diavolul este „ispititorul”:
- „ispitit de Diavolul.” (Matei 4:1)
- „fiind ispitit de Satana.” (Marcu 1:13)
- „unde a fost ispitit de diavolul timp de patruzeci de zile.” (Luca 4:2)
- „Dupa ce L-a ispitit in toate felurile, diavolul a plecat de la El, pana la o vreme.” (Luca 4:13)
Mai aflăm din Biblie, că oamenii, împinşi pe ascuns de Satana, ca în cazul lui Iov, sunt ispitiţi prin pofte, de către Diavol.
atat este de adevarat ca toti cei ce au vazut cu ochii lor slava Mea si minunile pe care le-am facut in Egipt si in pustiu, si totusi M-au ispitit de zece ori acum si n-au ascultat glasul Meu, (Num.14:22)
Sa nu ispititi pe Domnul Dumnezeul vostru, cum L-ati ispitit la Masa. (Deut.6:16)
Despre Levi a zis: "Tumim si Urim au fost incredintati barbatului sfant, pe care L-ai ispitit la Masa si cu care Te-ai certat la apele Meriba." (Deut.33:8)
Au ispitit pe Dumnezeu in inima lor, cerand mancare dupa poftele lor. (Ps.78:18)
Dar ei au ispitit pe Dumnezeul preainalt, s-au razvratit impotriva Lui si n-au tinut poruncile Lui. (Ps.78:56)
unde parintii vostri M-au ispitit si M-au incercat, macar ca vazusera lucrarile Mele. (Ps.95:9)
Ci i-a apucat pofta in pustiu si au ispitit pe Dumnezeu in pustietate. (Ps.106:14)
Atunci Isus a fost dus de Duhul in pustiu, ca sa fie ispitit de diavolul. (Mat.4:1)
unde a stat patruzeci de zile, fiind ispitit de Satana. Acolo statea impreuna cu fiarele salbatice, si-I slujeau ingerii. (Marc.1:13)
unde a fost ispitit de diavolul timp de patruzeci de zile. N-a mancat nimic in zilele acelea; si, dupa ce au trecut acele zile, a flamanzit. (Luc.4:2)
Dupa ce L-a ispitit in toate felurile, diavolul a plecat de la El, pana la o vreme. (Luc.4:13)
Sa nu ispitim pe Domnul, cum L-au ispitit unii din ei, care au pierit prin serpi. (1Cor.10:9)
Fratilor, chiar daca un om ar cadea deodata in vreo greseala, voi, care sunteti duhovnicesti, sa-l ridicati cu duhul blandetii. Si ia seama la tine insuti, ca sa nu fii ispitit si tu. (Gal.6:1)
Astfel, in nerabdarea mea, am trimis sa-mi aduca stiri despre credinta voastra, de teama ca nu cumva sa va fi ispitit ispititorul, si osteneala noastra sa fi fost degeaba. (1Tes.3:5)
Si, prin faptul ca El insusi a fost ispitit in ceea ce a suferit, poate sa vina in ajutorul celor ce sunt ispititi. (Evr.2:18)
unde parintii vostri M-au ispitit si M-au pus la incercare si au vazut lucrarile Mele patruzeci de ani! (Evr.3:9)
Caci n-avem un Mare Preot care sa n-aiba mila de slabiciunile noastre, ci Unul care in toate lucrurile a fost ispitit ca si noi, dar fara pacat. (Evr.4:15)
Nimeni, cand este ispitit, sa nu zica: "Sunt ispitit de Dumnezeu." Caci Dumnezeu nu poate fi ispitit ca sa faca rau, si El insusi nu ispiteste pe nimeni. (Iac.1:13)
Ci fiecare este ispitit, cand este atras de pofta lui insusi si momit. (Iac.1:14)
Acelaşi cuvânt la plural:
Atunci poporul a cautat cearta cu Moise. Ei au zis: "Da-ne apa sa bem!" Moise le-a raspuns: "Pentru ce cautati cearta cu mine? Pentru ce ispititi pe Domnul?" (Exod.17:2)
Sa nu ispititi pe Domnul Dumnezeul vostru, cum L-ati ispitit la Masa. (Deut.6:16)
Isus, care le cunostea viclesugul, a raspuns: "Pentru ce Ma ispititi, fatarnicilor? (Mat.22:18)
Sa platim sau sa nu platim?" Isus le-a cunoscut fatarnicia si le-a raspuns: "Pentru ce Ma ispititi? Aduceti-Mi un ban ca sa-l vad." (Marc.12:15)
Isus le-a priceput viclenia si le-a raspuns: "Pentru ce Ma ispititi? (Luc.20:23)
Atunci Petru i-a zis: "Cum de v-ati inteles intre voi sa ispititi pe Duhul Domnului? Iata picioarele celor ce au ingropat pe barbatul tau sunt la usa si te vor lua si pe tine." (Fapt.5:9)
Acum, dar, de ce ispititi pe Dumnezeu si puneti pe grumazul ucenicilor un jug pe care nici parintii nostri, nici noi nu l-am putut purta? (Fapt.15:10)
Nu v-a ajuns nicio ispita care sa nu fi fost potrivita cu puterea omeneasca. Si Dumnezeu, care este credincios, nu va ingadui sa fiti ispititi peste puterile voastre; ci, impreuna cu ispita, a pregatit si mijlocul sa iesiti din ea, ca s-o puteti rabda. (1Cor.10:13)
Si, prin faptul ca El insusi a fost ispitit in ceea ce a suferit, poate sa vina in ajutorul celor ce sunt ispititi. (Evr.2:18)
Citind toate aceste versete, se naşte întrebarea: Atunci de ce scrie în Rugăciunea Tatăl Nostru „şi nu ne duce pe noi în ispită” (Matei 6:13, Luca 11:4?
Am găsit două resurse interesante. Aflăm de pe Wikipedia maghiară că Mátyás Bél (Matej Bel în slovacă, Matthias Belius în latină) Ocsova, 24 martie 1684 – Bratislava, 29 august 1749) a fost pastor luteran ungaro-slovac, istoric și geograf, scriitor, figura remarcabilă a științei maghiare a secolului al XVIII-lea, unul dintre cei mai de seamă reprezentanţi ai şcolii poliistorice tipice epocii. La scurt timp după moartea sa, a primit titlul de Magnum decus Hungariae (Marea Frumusețe a Ungariei). Lucrarea sa principală este Notitia Hungariae novae historico-geographica în latină. În această calitate de cercetător a descoperit o variaţie a textului din rugăciunea „Tatăl nostru” în limba maghiară, fără expresia „şi nu ne duce în ispită”, având în schimb fraza „şi nu ne lăsa în ispită”, frază care a ajuns intens discutată în anii care au trecut. O sursă şi mai veche din secolul XIII în limba cumană, are "iltme bizni ol a manga..." (şi nu ne lăsa în ispită ...). Îmi amintesc – din ce am citit - că episcopul Papias din Hierapolis (în prima jumătate a secolului II) scria despre Evanghelia pe care Matei a redat-o şi pe care apoi, alţii au tradus-o. Această frază din mărturia lui Papias care vorbeşte de traducere, dacă nu mă înşel, apare la plural, indicând fie un grup (posibil restrâns) de ucenici (ai lui Matei sau nu), care au tradus în comun textul din ebraica de atunci în greacă (rezultând o singură lucrare, într-o singură versiune), sau de ce nu, poate fi vorba de traducători care au tradus fiecare pe cont propriu (rezultând mai multe versiuni). Ultima remarcă - cea cu mai multe versiuni - poate explica diferenţele de redare din Evanghelia după Matei, de la anumiţi autori antici din secolul II şi III (Tertullian, Iustin Martirul, Clement din Alexandria) şi anumite greutăţi de redare întâlnite (cum ar fi "şi nu ne duce în ispită"), pe care din păcate Origen (care a trăit în secolul II şi III) şi cei din mişcarea origenistă care copiau sârguincios textul lor şi îl distribuiau pe la toate bisericile şi sinoadele - le-au standardizat din veleităţi dogmatice filozofice în sânul bisericii, până la masacrul origeniştilor (din anul 401).
Pentru "Rugăciunea Tatăl Nostru" textul de bază folosit de toate bisericile creștine este Matei 6:9-13.
În rugăciunea "Tatăl nostru", suntem învăţaţi să spunem astfel:
Matei 6:9 Iată, dar, cum trebuie să vă rugaţi:
"Tatăl nostru care eşti în ceruri! Sfinţească-se Numele Tău;
10. vie Împărăţia Ta; facă-se voia Ta, precum în cer şi pe pământ.
11. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi;
12. şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri;
13. şi nu ne duce în ispita, ci izbăveşte-ne de Cel Rău. Căci a Ta este Împărăţia şi puterea şi slava în veci. Amin!"
Din păcate în această rugăciune s-a strecurat un cuvânt redat greşit – posibil de către origeniştii eretici, după cum vedem din lista versetelor din Biblie. Adevărul clar este că Dumnezeu nu duce pe nimeni în ispită, pentru că Ispititorul este Satana, Diavolul. Să îi atribuim lui Dumnezeu o asemenea faptă este un mare păcat şi – iată – Biserica care doarme în lumină – o face din secolul II. Câtă dezonoare la adresa lui Dumnezeu!
Chiar şi papa Francisc crede că fraza „şi nu ne duce în ispită” trebuie schimbată, de aceea a lăudat noua traducere în limba franceză a Rugăciunii Domnului (Tatăl nostru) într-un interviu TV. Versiunea anterioară „nu era o traducere bună”, a spus hotărât șeful Bisericii Catolice.
Conform redărilor din presă, din 2018 credincioșii francezi îi cer Tatălui ceresc „să nu ne lase să intrăm în ispită”, în loc de vechea traducere „nu ne duce pe noi în ispită”. A fost o traducere proastă, pentru că Dumnezeu nu ispitește în niciun fel o persoană. Ispititor este nimeni altul decât Satan, a adăugat Papa Francisc.
În acest fel, formularea ”Et ne nous soumets pas à la tentation” devine “Et ne nous laisse pas entrer en tentation” - în traducerea noastră, ”Și nu ne duce pe noi în ispită” este înlocuită cu ”Și nu ne lăsa pe noi să intrăm în ispită”.
Dar de ce este această variantă atât de importantă pentru francezi? – întrebau ziariştii... Răspunsul este simplu şi este arătat în ziare astfel: Înainte de al II-lea Conciliu al Vaticanului (1966) - adică atunci când liturghia se oficia încă în latină peste tot în biserică (inclusiv în Franţa), francezii se rugau în mod firesc și în limba lor maternă, franceză (acasă) şi mulţi dintre francezi se exprimau în rugăciune sub forma „şi nu ne lăsa să cădem în ispită”.
De la Wikipedia aflăm că „în 1966, în urma Conciliului Vatican II, versiunea franceză a Misalului Roman a fost adoptată de către Biserica Catolică și Consiliul Mondial al Bisericilor pentru lumea francofonă. La finalul lucrării ecumenice, Asociația Episcopală Liturgică pentru țările francofone a publicat o nouă traducere în limba franceză a Bibliei liturgice aprobată la 12 iulie 2013 de Vatican. Aceasta introduce o variantă a Tatălui nostru față de versiunea din 1966: sintagma „Și nu ne duce în ispită”, care a stârnit numeroase dezbateri teologice, este înlocuită cu „Și nu ne lăsa să intrăm în ispită".
Pe 3 decembrie 2017, prima duminică a Adventului, intra în vigoare această nouă versiune.
Biserica Protestantă Unită a Franței, pe baza lucrărilor desfășurate, a recomandat această traducere în cadrul unui sinod național din 8 mai 2016.”
Adevărul este că oricine poate intra în ispită, fiind ispitit de poftele sale, prin maşinaţiunile, intrigile şi cursele făcute de Diavolul, care este „Ispititorul”, Satana. De ispită nimeni nu scapă, nici chiar Isus – care este Fiul lui Dumnezeu - n-a scăpat pe pământ. Nimeni nu poate evita ispita, dar i se poate opune și astfel poate rezista ispitei, act pentru care Tatăl dă ajutor. Şi de fapt asta o cerem lui Dumnezeu, ca să nu ne lase în momentul ispitirii, ci să ne dea putere să ieşim biruitori din ea. De aceea mulţi creştini cred că varianta „nu ne lăsa în ispită” este mesajul prin care Domnul Isus ne învaţă ce să îi cerem Tatălui Său ceresc. Mulţi dintre savanţii care se ocupă cu Biblia şi textul ei, cred că această frază este susținută și de sursele grecești, aramaice și ebraice. Nu întâmplător noua versiune franceză a fost salutată și de protestanții francezi.
Cred că la acest capitol, se poate face confuzia dintre ispită şi încercare, care nu sunt acelaşi lucru. Dumnezeu te încearcă, dar niciodată cu intenţii rele, aşa cum un inginer ar încerca o maşină pe care tocmai a proiectat-o şi a pornit-o să vadă dacă funcţionează la parametrii doriţi de el. Un inginer nu ar dori niciodată să i se strice maşina făcută de el. Aşa nici Dumnezeu nu ar dori ca cineva să cadă la test, la probă, care este de fapt motivul încercării. Tocmai dacă cazi, El te ajută să îţi revii, te ridică - „te repară” cum ar spune un inginer. De aceea încercarea are întotdeauna conotaţii pozitive.
Pe de altă parte, ispita are întotdeauna conotaţii negative, rele. Când te ispiteşte, Diavolul îţi vrea întotdeauna răul, vrea să te doboare, în ultima fază să te ucidă, trecându-te din batjocură în batjocură, şi din chin în chin, până la final - a se vedea cazul lui Iov.
Deci încercarea şi ispita nu sunt identice, având în vede pe autorii lor diferiţi. Dumnezeu îţi dă încercarea după măsura ta, însă Diavolul nu ţine cont de echilibrul acesta.
Dumnezeu - în ebraică Elohim - căruia îi mulţumesc din inimă - fie binecuvântat că această notă importantă a ajuns şi la dispoziţia noastră.
Amin! Aleluia!
Berakhot! (Binecuvântări!)
