duminică, 31 martie 2024

Care a fost calendarul original, cel lăsat de Dumnezeu?

 

CALENDARUL LUI DUMNEZEU ÎN CURSUL ŞI MĂSURAREA TIMPULUI

 

Care a fost calendarul original, cel lăsat de Dumnezeu?

Când începea prima zi din săptămână şi când începe prima lună din an (Anul Nou) biblic? Cum trebuie calculate zilele săptămânilor, a lunilor anului şi durata unui an?

 

La ora actuală există multe discuţii despre calendarul biblic şi anul biblic. Un credincios care citeşte zilnic Biblia ar trebuie să cunoască lucrurile elementare din calendar, pe care ar trebui să le ştim din Biblie.

 

Împărţirea Timpului

În Biblie, timpul este împărţit pe ore, străji, zile, săptămâni, luni, anotimpuri, ani şi cicluri de ani (săptămâna de 7 ani şi jubileul de 50 de ani). Ţinerea în evidenţă a zilelor şi lunilor anului a fost posibilă prin inventarea calendarului. Dar cine l-a inventat: Omul sau Dumnezeu? Desigur că Dumnezeu.

 

Calendarul

Calendarul a fost şi este un subiect important la toţi oamenii de pe pământ.

Aflăm din Biblie că posibilitatea calculării timpului şi implicit calendarul, a fost făcut de Dumnezeu:

Geneza 1:14. Dumnezeu a zis: "Să fie nişte luminători în întinderea cerului, ca să despartă ziua de noapte; ei să fie nişte semne care să arate vremurile (anotimpurile), zilele (lunilor) şi anii;

Astfel, calendarul se regăseşte la toate comunităţile din lume, din cele mai vechi timpuri.

 

Piesele de bază ale calendarului sunt: ziua, săptămâna şi luna.

 

Ziua şi noaptea

Ziua şi noaptea a fost “inventată de Dumnezeu” (Geneza capitolul 1).

Zilele şi nopţile erau formate din 12 ore.

Ioan 11:9. Isus a răspuns: "Nu sunt douăsprezece ceasuri în zi? Dacă umblă cineva ziua nu se poticneşte, pentru că vede lumina lumii acesteia;

Numerotarea ceasurilor nopţii începea la apusul soarelui. De la apus erau calculate 12 ore pentru o noapte şi apoi începeau 12 ore pentru o zi.

 

Săptămâna

O altă piesă importantă a calendarului este săptămâna.

Săptămâna a fost “inventată de Dumnezeu” (Geneza capitolul 1).

O săptămână are şapte zile.

Anul astfel compus are 52 de săptămâni.

 

Săptămâna biblică

Săptămâna biblică are şapte zile. Ultima zi a săptămânii este numită şi sabat (odihnă).

Exceptând ultima zi din săptămână, în ebraică zilele săptămânii au numele după ordinea în care urmează în ciclul săptămânii. Ele sunt numite ca: iom rishon (prima zi – duminica), iom sheni (a doua zi – luni), iom shlishi (a treia zi – marţi), iom revii (a patra zi – miercuri), iom hamishi (a cincea zi – joi), iom shishi (a şasea zi – vineri) şi iom shabat (ziua odihnei – sâmbăta).

 

Schimbarea calendarului nu a modificat ordinea zilelor săptămânii

 

Deoarece în anul 1582, Papa Grigore al XIII-lea a dat ordin să fie modificat parţial calendarul vechi, unii oameni greşit informaţi – care urmează erezia World's Last Chance - cred că odată cu modificările din calendar s-ar fi schimbat şi ciclul zilelor, adică ordinea zilelor săptâmânii, ceea ce nu a fost cazul.

Calendarul de astăzi este numit „Calendarul Gregorian” în urma acestei modificări. Oricum, schimbarea nu a afectat ordinea (ciclul) zilelor  săptămânale.

Ce modificări s-au făcut în calendar?

Înainte de 1582, era în vigoare Calendarul Iulian, instituit de Iulius Cezar în jurul anului 46 î. Hr.. După Calendarul Iulian durata anului solar era de 365 zile şi un sfert, când de fapt durata lui este mai mica cu unsprezece minute. Aceste unsprezece minute s-au adunat, iar pâna în anul 1582, numărătoarea calendarului era la o diferenţă de zece zile faţă de sistemul solar. Din ordinul lui Grigore al XIII-lea s-au scăzut acele zece zile din numărătoarea calendarului şi astfel s-a echilibrat situaţia. Era joi, 4 octombrie 1582, iar următoarea zi, vineri, trebuia să fie 5 octombrie. Dar Papa Grigore a stabilit că va fi 15 octombrie, adaugând exact 10 zile pentru a aduce calendarul în armonie cu corpurile cereşti.

Modificarea de calendar a Papei Grigore a încurcat cumva zilele saptamânii? Nu. Vinerea a venit după joi, iar sâmbăta a urmat zilei de vineri. A rămas aceeasi zi a şaptea, iar ciclul săptămânal al zilelor nu a fost perturbat deloc.

 

Situaţia din România

 

Calendarul Gregorian (sau de stil nou) a înlocuit Calendarul Iulian (numit şi de stil vechi) şi în România, prin hotărâre de stat. Oficial, după cum în noul sistem de calcul la Roma, ziua de vineri 5 octombrie 1582 a devenit 15 octombrie 1582 - fiindcă joi 4 octombrie 1582, a fost urmata de vineri, 15 octombrie 1582, iar nu 5 octombrie - în noul calendar din România anului 1919, duminica 31 martie, a fost urmat de luni 14 aprilie, deoarece 1 aprilie a devenit 14 aprilie, ordinea zilelor săptămânii (luni, marţi, miercuri, joi, etc..) rămânând aceleaşi în ablele cazuri.

 

Calendarul pentru anul 1919, pe stil nou în România

 

Ianuarie

L       M       Mi      J        V       S       D

          1       2       3       4       5       6

7       8       9       10     11     12     13

14     15     16     17     18     19     20

21     22     23     24     25     26     27

28     29     30     31                         

         

Februarie  

L       M       Mi      J        V       S       D

                                        1       2       3

4       5       6       7       8       9       10

11     12     13     14     15     16     17

18     19     20     21     22     23     24

25     26     27     28                         

         

Martie        

L       M       Mi      J        V       S       D

                                        1       2       3

4       5       6       7       8       9       10

11     12     13     14     15     16     17

18     19     20     21     22     23     24

25     26     27     28     29     30     31

 

Aprilie

L       M       Mi      J        V       S       D

14     15     16     17     18     19     20

21     22     23     24     25     26     27

28     29     30                

                                                             

Mai   

L       M       Mi      J        V       S       D

                              1       2       3       4

5       6       7       8       9       10     11

12     13     14     15     16     17     18

19     20     21     22     23     24     25

26     27     28     29     30     31

 

După cum vedeţi din tabelul de mai sus, ordinea celor şapte zile ale săptămânii nu s-a schimbat deloc, doar datarea lor calendaristică (din lună).

Astfel, agitaţia că s-ar fi pierdut ziua sabatului original, este falsă şi periculoasă, fiind o minciună de la Satan Diavolul. Promoterul acestei idei greşite în Romnia, un fost cadru militar – care a importat un nou calendar cu un alt sabat din SUA - a murit ulterior ca ateu, deşi înainte îşi zicea că este profet sâmbătar. Numai ca să vedeţi de unde a venit aşazisa “noua lumină” în România.

 

Lunile anului

Câte luni are Calendarul BIBLIC şi de unde putem şti?

 

Pentru a afla răspunsul la întrebările de mai sus, Dumnezeu ne-a dat trei unităţi de măsură: soarele, luna şi stelele.

 

Biblia VDC Geneza 1:14. Dumnezeu a zis: "Să fie nişte luminători în întinderea cerului, ca să despartă ziua de noapte; ei să fie nişte semne care să arate vremurile, zilele şi anii;

Biblia Ortodoxă Geneza 1:14 Si a zis Dumnezeu: "Să fie luminători pe tăria cerului, ca să lumineze pe pământ, să despartă ziua de noapte şi să fie semne ca să deosebească anotimpurile, zilele şi anii,

Textul ebraic

וַיֹּ֣אמֶר אֱלֹהִ֗ים יְהִ֤י מְאֹרֹת֙ בִּרְקִ֣יעַ הַשָּׁמַ֔יִם לְהַבְדִּ֕יל בֵּ֥ין הַיֹּ֖ום וּבֵ֣ין הַלָּ֑יְלָה וְהָי֤וּ לְאֹתֹת֙ וּלְמֹ֣ועֲדִ֔ים וּלְיָמִ֖ים וְשָׁנִֽים׃

Textul ebraic transliterat în caractere latine

wy'mr Elohim yehi me'oroth brqy' hshmym lhbdyl byn hywm uvein hlylh wehayu le'othoth ulemow'adim uleyamim weshanim

Traducerea literală din ebraică

Și Dumnezeu a zis: „Să fie lumini în întinderea cerului pentru a despărți ziua de noapte; și să fie semne, pentru anotimpuri, pentru zile și ani;

 

Întrebarea care se pune este: Oare cum arată soarele, luna şi stelele anotimpurile, zilele şi anii? Cum pot fi citite ele ca nişte „semne” pe bolta cerească?

Ştiaţi că Biblia ne spune că stelele cerului sunt numărate de Dumnezeu şi că fiecare stea are un nume (Ps. 147:4)?

Apoi ni se mai spune că Dumnezeu a făcut nişte stele speciale:

Biblia lui Cornilescu:

Iov 38:32 Tu faci să iasă la vremea lor semnele zodiacului şi tu cârmuieşti Ursul mare cu puii lui?

Biblia Ortodoxă:

Iov 38:32 Poţi tu să scoţi la vreme cununa Zodiacului şi vei fi tu cârmaci Carului Mare şi stelelor lui?

 

Ce sunt „semnele” acestea şi câte sunt?

În ebraică în loc de "semnele Zodiacului" este "Mazzaroth" care înseamnă "cununa semnelor". În această cunună sunt cele 12 semne stelare speciale făcute de Dumnezeu, arătând parcursul fiecărei luni a anului, menţionate în Iov 9:9, Ash este Arcturus – Ursa Mare, Esil este Orion, Imah sunt Pleiadele. În Iov 38:31-33 ni se vorbeşte despre Gainusa, Orionul, Ursa Mare şi „cununa semnelor”! Despre aceeaşi „cunună a semnelor”, despre Orion şi despre Closca cu pui ni se vorbeste şi în 2 Împăraţi 23:5; Isaia 13:10 şi în Amos 5:8.

Aşadar textul din Geneza 1:14 arată că Dumnezeu a făcut soarele, luna şi „cununa semnelor” cerului (mazzaroth-ul) nu numai pentru lumină, ci şi pentru Calendarul Anului.

 

Dacă ne însuşim corect aceste descrieri biblice despre „luminile” din cer, vom putea înţelege mai bine calendarul lui Dumnezeu, cu anotimpurile,  lunile şi zilele ce îl compun.

Cununa Semnelor (Mazzaroth-ul) sau Calendarul Solar este ceea ce au urmat evreii până în timpul existenţei celui de al doilea templu din Ierusalim, deci inclusiv Domnul nostru Isus și discipolii săi şi nu calendarul rabinic, deoarece acesta din urmă a fost făcut progresiv, ulterior. Calendarul ebraic actual este produsul unei evoluții nefireşti, din rău în mai rău, primind o influență din afara Israelului, din păgânitatea incultă, încă de pe timpul stăpânirii babiloniene, persane şi elenistice. Principiile și regulile la care aderă azi, au fost codificate de Maimonide în Mishneh Torah în secolul al XII-lea. Opera lui Maimonide a înlocuit, de asemenea, numărarea anilor „de la distrugerea Templului” cu numărarea anilor Anno Mundi (De La Facerea Lumii).

 

Dacă cunoaştem câte zile are o lună şi câte luni are un an, putem şti câte zile sunt în ANUL BIBLIC, din CALENDARUL CREATORULUI.

CALENDARUL BIBLIEI poate fi reconstituit, pe baza datelor ce le găsim în paginile ei, precum şi în datele istorice.

Mazzaroth-ul, adică CUNUNA SEMNELOR sau Cele douăsprezece semne stelare speciale create de Dumnezeu pentru Calendar, arată câte luni trebuie să aibă un an. Aşadar, Anul (ebr. Șana) Biblic, GĂSIT ÎN CĂRŢILE BIBLIEI are 12 luni (conf. 1Regi 4:7; 1Cronici 27:1-15; Geneză 52:31; Ezechiel 32:1; Daniel 4:26).

 

Lunile anului sunt desemnate ca Hodesh rishon (luna întâi), Hodesh sheni (luna a doua) etc., dar au şi nume. Unele sunt menţionate, altele nu.

 

Cele 12 luni ale anului biblic sunt în această ordine:

Luna întâi - Abib (zis şi Nisan)

Luna a doua - Zif (zis şi Iyar)

Luna a treia - Sivan

Luna a patra - Tammuz

Luna a cincea - Av

Luna a şasea - Elul

Luna a şaptea - Ethanim (zis şi Tișhri)

Luna a opta - Bul (zis şi Heşvan sau Marcheshvan)

Luna a noua - Kislev (zis Chasleu la Iosif Flaviu)

Luna a zecea - Tevet

Luna a unsprezecea – Şhevat

Luna a douăsprezecea – Adar

 

În Biblie avem repere clare despre calendarul din Antichitate, care avea 12 luni.

În luna întâi, adică luna Nisan, în al doisprezecelea an al regelui Ahasveros, au aruncat Pur, adica Sorţul, înaintea lui Haman, pentru fiecare zi şi pentru fiecare lună, până în luna a douăsprezecea, adică luna Adar. (Estera 3:7)
Estera 3:7 arată clar că încă din antichitate calendrul avea 12 luni. La fel ca în Israel, calendarul din Persia începea cu luna Nisan (Abib) - prima luna din an - şi se încheia cu luna Adar, a doisprezecea lună din an.

 

Zilele lunilor biblice

Câte zile are o lună?

 

Datarea lunii întâi, numită Abib (şi Nisan după exil)

Exodul 12:2 "Luna aceasta va fi pentru voi cea dintâi lună; ea va fi pentru voi cea dintâi lună a anului.”

Luna Abib, a fost prima lună a anului biblic, numită Luna Spicelor de orz (Exod 12:2). Era prima lună din anotimpul primăverii, semnul ei fiind în Constelaţia Berbecului (Geneza 1:14, Exod 13:4).

 

Conform Bibliei, fiecare an a început primăvara în luna Abib (luna spicelor de orz) și fiecare anotimp a început întotdeauna în a patra zi a săptămânii (miercuri, vorbind după calendarul roman actual), care a fost a patra zi a creației redată în Geneza, ziua în care au fost create luminile de pe cer, care să arate lunile, anotimpurile și anii.

Geneza 1:14. Dumnezeu a zis: "Să fie nişte luminători în întinderea cerului, ca să despartă ziua de noapte; ei să fie nişte semne care să arate vremurile, zilele şi anii;

15. şi să slujească de luminători în întinderea cerului, ca să lumineze pământul." Şi aşa a fost.

16. Dumnezeu a făcut cei doi mari luminători, şi anume: luminătorul cel mai mare ca să stăpânească ziua, şi luminătorul cel mai mic ca să stăpânească noaptea; a făcut şi stelele.

17. Dumnezeu i-a aşezat în întinderea cerului ca să lumineze pământul,

18. să stăpânească ziua şi noaptea şi să despartă lumina de întuneric. Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun.

19. Astfel, a fost o seară, şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a patra.

 

De unde ştim câte zile are prima lună biblică?

 

Dumnezeu a făcut un calendar perfect şi l-a încredinţat preoţilor evrei. În acest calendar toate sărbătorile închinate lui Dumnezeu, cădeau în aceeaşi perioadă a anului. Unii au încercat să alcătuiască un calendar biblic, dar nu au fost suficient de atenţi la datele ce le oferă Biblia şi astfel au greşit, ca de exemplu, cei ce susţin Sabatul lunar. Sabatul lunar este o învățătură care susține că ziua sabatului este în funcție de fazele lunii și că zilele 8, 15, 22 și 29 ale luni sunt zile de sabat.

Însă nu există nici un suport în Sfintele Scripturi pentru acestă învățătură, din contră, există o dovadă clară care ne arată că nu este adevărată.

La Exodul 16:1 ni se spune clar că "în a cincisprezecea zi a lunii a doua" Moise cu evreii care au ieşit din Egipt au ajuns în pustiul Sin. Deci în ziua a 15-a a lunii a doua au călătorit. Apoi, evreilor li s-a spus: "mâine este ziua de odihnă, şhabbatul închinat lui Yehovah;" (Exodul 16:23). Aşadar, unul dintre sabatele lunii a doua, luna Zif (Iyar), cade pe data de 16 a lunii. Iată că avem o dovadă precisă din Biblie, despre corectitudinea calendarului găsit în Sulurile de la Marea Moartă. Dacă calculăm înapoi, observăm că prima lună din an, Abib, nu are cum să aibă 29 de zile, dar nici 31 de zile, deoarece data de 16 Zif s-ar modifica la 17 Zif. Aşadar, conform acestei date exacte, prima lună a anului are exact 30 de zile, întotdeauna, într-un ciclu perpetuu.

 

Acest interval de zile, numit şi „lunaţie” are legătura cu corpul ceresc numit Luna, din cauza aceasta toate lunile anului fiind denumite astfel: ”luni”.

 

Lunile anului după ordinea sfântă arătată în Biblie la Exodul 12:2

Luna întâi - Abib (zis şi Nisan), Martie

Luna a doua - Zif (zis şi Iyar), Aprilie

Luna a treia - Sivan, Mai

Luna a patra - Tammuz, Iunie

Luna a cincea - Av, Iulie

Luna a şasea - Elul, August

Luna a şaptea - Ethanim (zis şi Tișhri), Septembrie

Luna a opta - Bul (zis şi Heşvan sau Marcheshvan), Octombrie

Luna a noua - Kislev (zis Chasleu la Iosif Flaviu), Noiembrie

Luna a zecea - Tevet, Decembrie

Luna a unsprezecea – Şhevat, Ianuarie

Luna a douăsprezecea – Adar, Februarie

 

Despre "lunație"

 

Lunația este intervalul de timp care separă două Luni noi și a cărei durată este de 29 de zile, 12 ore, 44 de minute și 2,8 secunde, rotunjind ar fi exact 30 de zile pe axa Pământ-Soare, după cum vedem şi din menţionarea biblică de la Exodul 16:1-23.

 

Zilele lunii întâi Abib (Nisan, Martie)

 

       5  12  19  26 duminica
       6  13  20  27 luni
       7  14  21  28 marţi
 1    8  15  22  29 miercuri
 2    9  16  23  30 joi
 3  10  17  24     vineri
 4  11  18  25       sâmbăta   

 - Primul capitol din Biblie menționează crearea nopții și a zilei, a săptămânii, a semnelor cerești, a anotimpurilor, a anului (365 de zile, 5 ore și 48 de minute) și a anilor (grupați în săptămâni de ani și jubilee).

- Prima zi calendaristică din primul an, a căzut într-o zi de miercuri, a patra zi din săptămână.
- Soarele arată ciclul unui an și anotimpurile lui (4), prin cele două echinocții și cele două solistiții.
- Semnele cerești arată câte perioade are un an (12), corespunzător fiecărei luni, iar luna de pe cer arată câte zile distanță parcurge soarele prin aceste semne, adică compoziția numerică a lunilor anului.
- Lunile anului au o periodicitate de aproximativ 29 de zile și 12 ore.

Așadar, opțiunea era de a face ca o lună să aibă 29 sau 30 de zile.
- La opțiunea de 29 zile se crea un an de 348 zile, grupate în 12 luni, a patru anotimpuri.
- La opțiunea de 30 zile se crea un an de 360 de zile.
- Sau exista posibilitatea alternativă cu luni de 30 și 31 de zile, cumulând 366 zile, cu o zi în plus.
- Exista și varianta cu alternanța lunilor în 30, 30, 31, fiecare anotimp fiind astfel egal cu 91 de zile, cu o zi în minus (364 de zile).

Care este cea mai bună variantă din aceste posibilități?

Este evident că la oricare dintre ele este nevoie de o ajustare a calendarului. Tocmai de aceea s-a făcut săptămâna de șapte ani, prin care se indica că este nevoie de o săptămână în plus, din șapte în șapte ani, acest lucru fiind marcat și de anul sabatic.
După acest calendar, ”o anumită zi din lună cade în aceeaşi zi a săptămânii în fiecare an; de ex. Anul Nou cade întotdeauna într-o zi de miercuri. Unii teologi au sugerat, ca o soluţie la problema datării Cinei de pe urmă, că Isus a celebrat Paştele în conformitate cu acest calendar, adică, într-o marţi seara.”
BIBLIOGRAFIE
A. Jaubert, The Date of the Last Supper, 1963.
Sursa Dictionar Biblic

Care a fost poziția soarelui în anul 1 Anno Mundi (Anul Lumii), la 1 Nisan?

Evident că poziția de la echinocțiul de primăvară. Care a fost poziția lunii la în anul 1 Anno Mundi (Anul Lumii), la 1 Nisan? A fost lună nouă. Dar ca să ai lună nouă și în anul următor, nu este posibil din cauza decalajului de 12 ore în fiecare lună, fiindcă luna nouă apare după fiecare 29 zile și 12 ore. Astfel, într-un an vom avea 144 de ore lipsă, adică cu 6 zile în minus, la anul lunar, plus, la cele 6 zile ne rămân de adăugat încă 5 zile, la anul solar. Iată de ce, calcularea anului nou după faza lunii noi este o absurditate. Confuzia vine din cauza sărbătorilor lunilor noi, care probabil nu aveau nimic comun cu datarea lunilor anului, ci erau sărbători care nu aveau legătură cu calendarul.
Cum este posibil ca 14 Nisan să fi fost duminica la 24 martie în anul 2024, iar anul acesta (în 2025) să fie sâmbătă, 12 aprilie, iar anul viitor în 2026, joi, 2 aprilie? Pe bune?

Când începe prima lună?

 

Când Soarele este în prima constelaţie din Cununa Semnelor, această constelaţie fiind Constelaţia Berbecului (Aries). Văzut de la polii nord ai Pământului și Soarelui, Pământul se rotește în sens antiorar pe orbită și pe axă, tot așa cum și Soarele se rotește în sens antiorar pe axa sa potrivit acestui punct de vedere. La fel, Cununa semnelor are sens antioarar, adică în contrasens față de acele unui ceasornic. După ce Soarele intră în Constelaţia Berbecului, se produce Echinocţiul de Primăvară, acest echinocţiu fiind prima zi din Anul Biblic şi prima zi din prima lună a Anului - Luna Abib.

 

Dovezile istorice

 

Calendarul Bibliei este făcut de Dumnezeu. El a ales câte ceasuri să aibă o zi, câte zile să aibă o săptămână, câte zile să aibă o lună şi câte luni să aibă anul. Tot El a făcut cele 12 constelaţii speciale ale cerului pentru a indica mersul lunilor anului şi tot El a ales care va fi prima lună a anului.

Există în istorie dovezi clare că Anul Nou Biblic la evreii din vechime începea Primăvara, la Echinoxiul de Primăvară.

Pentru a determina Anul Nou, evreii din antichitate urmăreau mersul soarelui pe cer, în raport cu constelaţiile speciale ale cerului - menţionate în Biblie la Geneza 1:14, în acelaşi timp cu fazele lunii din jurul Echinocţiului de Primăvară, încă de pe timpul lui Moise:

"Moise a mai poruncit ca, anual, în luna Xanthicos, numită de noi Nisan, şi cu care începe anul nostru, în a paisprezecea zi de la începutul lunii, atunci când soarele se află în constelaţia Berbecului - căci în această lună am fost noi sloboziţi din robia egiptenilor, să se aducă aceeaşi jertfă împlinită de noi, aşa cum am mai spus, la părăsirea Egiptului.”

Iosif Flaviu (din neam de preoţi evrei, care a trăit în secolul I AD), Antichitatile Iudaice, Cartea 3, Capitolul 10.

Din cărţile din antichitate mai aflăm detalii importante, cum ar fi:

„Moise a calculat prima lună de la începutul Echinocțiului de Primăvară,” Viata Lui Moise, Cartea II XLI, 222, Philon Alexandrinul, filozof evreu, pe numele real Yedidia Ha'alexandroni.

Evenimentul Echinocţiului de Primăvară afost menţionat şi de cel mai mare istoric creştin din Antichitate:

„pentru evrei, prima lună a fost după Echinocțiul (de Primăvară)”, Eusebiu, Istoria ecclesistică, VII, 32

Toţi aceşti trei oameni, doi evrei şi un grec, au fost istorici mari, de renume mondial, deci oameni care s-au ocupat special cu istoria. Nu putem spune că ce au scris au scos din burtă sau din buzunar.

DEX: ECHINÓCȚIU ~i n. Fiecare dintre cele două date ale anului, când ziua este egală cu noaptea. Echinocțiu de primăvară. Echinocțiu de toamnă. [Sil. e-chi-noc-țiu] /<lat. aequinoctium, fr. Équinoxe

În anul curent (2024), echinocţiul de primăvară a fost în 20 martie.

Conform unei tradiţii vechi din Orient, Anul Nou trebuie să cadă în ziua a patra a săptămânii, din prima săptămână a lunii - adică Miercurea.

 

Anotimpurile Anului Biblic

 

Câte anotimpuri avea un an şi care a fost primul anotimp creat de Dumnezeu?

Anul biblic are patru anotimpuri menţionate în Biblie şi este logic să credem că Dumnezeu a creat prima dată primăvara, deoarece El a spus lui Moise că prima lună a anului este Abib (Nisan), care era prima lună din primăvara biblică.

Exodul (Iesirea) 12

1. Yehowah a zis lui Moise şi lui Aaron în ţara Egiptului:

2. "Luna aceasta va fi pentru voi cea dintâi lună; ea va fi pentru voi cea dintâi lună a anului.

 

Dacă totalul lunilor unui an este de 12 luni şi există patru anotimpuri, fiecare anotimp are trei luni, fiecare lună fiind menţionată în Biblie, acestea fiind numerotate de la 1 la 12.

 

Începuturile anotimpurilor după modelul biblic:

Primăvara începe după ora echinocţiului de primăvară

Vara începe după ora solstiţiului de vară

Toamna începe după ora echinocţiului de toamna

Iarna începe după ora solstiţiului de iarnă

 

Lunile Anotimpului Primăverii

Luna întâi - Abib (zis şi Nisan), Martie

Luna a doua - Zif (zis şi Iyar), Aprilie

Luna a treia - Sivan, Mai

 

Lunile Anotimpului Verii

Luna a patra - Tammuz, Iunie

Luna a cincea - Av, Iulie

Luna a şasea - Elul, August

 

Lunile Anotimpului Toamnei

Luna a şaptea - Ethanim (zis şi Tișhri), Septembrie

Luna a opta - Bul (zis şi Heşvan sau Marcheshvan), Octombrie

Luna a noua - Kislev (zis Chasleu la Iosif Flaviu), Noiembrie

 

Lunile Anotimplului Iernii

Luna a zecea - Tevet, Decembrie

Luna a unsprezecea – Şhevat, Ianuarie

Luna a douăsprezecea – Adar, Februarie

 

Câte zile are un anotimp?

 

O lună are 30 de zile plus o zi de trecere de la un anotimp la altul în ultima lună a anotimpului, astfel, ultima lună din fiecare anotimp are 31 de zile și un anotimp are 91 de zile.

 

Menţionarea primăverii în Biblie   

Ma asteptau ca pe ploaie, cascau gura ca dupa ploaia de primavara. (Iov.29:23)

    Seninatatea fetei imparatului este viata, si bunavointa lui este ca o ploaie de primavara. (Prov.16:15)

    Macar ca ploile au fost oprite, si ploaia de primavara a lipsit, totusi tu ti-ai pastrat fruntea de curva si n-ai vrut sa ai rusine! (Ier.3:3)

    Sa cunoastem, sa cautam sa cunoastem pe Domnul! Caci El Se iveste ca zorile diminetii si va veni la noi ca o ploaie, ca ploaia de primavara care uda pamantul!" - (Osea.6:3)

    "Am gasit pe Israel ca pe niste struguri in pustiu, am vazut pe parintii vostri ca pe cele dintai roade ale unui smochin in primavara; dar ei s-au dus la Baal-Peor, s-au pus in slujba idolului scarbos si au ajuns uraciosi ca si acela pe care il iubeau. (Osea.9:10)

    Cereti de la Domnul ploaie, ploaie de primavara! Domnul scoate fulgerele si va trimite o ploaie imbelsugata pentru toata verdeata de pe camp. (Zah.10:1)

 

Lunile Anotimpului Primăverii

 

Zilele lunii întâi Abib (Nisan, Martie)

 

     5  12  19  26 duminica
       6  13  20  27 luni
       7  14  21  28 marţi
 1    8  15  22  29 miercuri
 2    9  16  23  30 joi
 3  10  17  24     vineri
 4  11  18  25       sâmbăta   


Zilele lunii a doua - Zif (zis şi Iyar), Aprilie

 

        3  10  17  24 duminica

        4  11  18  25 luni

        5  12  19  26 marţi

        6  13  20  27 miercuri

        7  14  21  28 joi

  1     8  15  22  29 vineri

  2     9  16  23  30 sâmbăta       

 

Zilele lunii a treia - Sivan, Mai

 

 

 1   8  15  22  29 duminica

 2   9  16  23  30 luni

 3  10  17  24  31 marţi

 4  11  18  25     miercuri

 5  12  19  26     joi

 6  13  20  27     vineri

 7  14  21  28     sâmbăta

 

Anotimp Primăvara total 91 zile

 

Menţionarea verii în Biblie (kaitz)

    Cat va fi pamantul, nu va inceta semanatul si seceratul, frigul si caldura, vara si iarna, ziua si noaptea!" (Fac.8:22)

    Ehud a inceput vorba cu el pe cand statea singur in odaia lui de vara si a zis: "Am un cuvant din partea lui Dumnezeu pentru tine." Eglon s-a sculat de pe scaun. (Judc.3:20)

    Dupa ce a iesit el, au venit slujitorii imparatului si s-au uitat; si iata ca usile odaii de sus erau inchise cu zavorul. Ei au zis: "Fara indoiala, isi acopera picioarele in odaia de vara." (Judc.3:24)

    Cand trecuse David putin de varf, iata ca Tiba, slujitorul lui Mefiboset, a venit inaintea lui cu doi magari inseuati, pe care erau doua sute de paini, o suta de turte de stafide, o suta de roade de vara si un burduf cu vin. (2Sam.16:1)

    Imparatul a zis lui Tiba: "Ce vrei sa faci cu acestea?" Si Tiba a raspuns: "Magarii sunt pentru casa imparatului, pentru calarie, painile si roadele de vara sunt pentru hrana tinerilor, si vinul pentru potolirea setei celor ce vor fi obositi in pustiu." (2Sam.16:2)

    Tu ai statornicit toate hotarele pamantului, Tu ai randuit vara si iarna. (Ps.74:17)

    totusi isi pregateste hrana vara si strange de ale mancarii in timpul secerisului. (Prov.6:8)

    Cine strange vara este un om chibzuit, cine doarme in timpul seceratului este un om care face rusine. (Prov.10:5)

    Cum nu se potrivesc zapada vara si ploaia in timpul secerisului, asa nu se potriveste slava pentru un nebun. (Prov.26:1)

    furnicile, care nu sunt un popor tare, dar isi pregatesc hrana vara, (Prov.30:25)

    Si asirienii vor fi lasati astfel prada pasarilor rapitoare din munti si fiarelor pamantului; pasarile de prada vor petrece vara pe trupurile lor moarte, si fiarele pamantului vor ierna pe ele. (Isa.18:6)

    "Secerisul a trecut, vara s-a ispravit, si noi tot nu suntem mantuiti!" - (Ier.8:20)

    Iata ca eu raman la Mitpa ca sa fiu la porunca haldeilor care vor veni la noi. Voi strangeti deci vinul, poamele de vara si untdelemnul, puneti-le in vasele voastre si locuiti in cetatile in care va aflati!" (Ier.40:10)

    Si toti iudeii acestia s-au intors din toate locurile pe unde erau imprastiati, au venit in tara lui Iuda la Ghedalia, la Mitpa, si au avut un mare belsug de vin si de poame de vara. (Ier.40:12)

    Atunci fierul, lutul, arama, argintul si aurul s-au sfaramat impreuna si s-au facut ca pleava din arie vara; le-a luat vantul, si nici urma nu s-a mai gasit din ele. Dar piatra care sfaramase chipul s-a facut un munte mare si a umplut tot pamantul. (Dan.2:35)

    Voi surpa casele de iarna si casele de vara; palatele de fildes se vor duce, si casele cele multe se vor nimici, zice Domnul." (Amos.3:15)

    In ziua aceea, vor izvori ape vii din Ierusalim si vor curge jumatate spre marea de rasarit, jumatate, spre marea de apus; asa va fi si vara si iarna. (Zah.14:8)

    De la smochin invatati pilda lui: cand ii fragezeste si infrunzeste mladita, stiti ca vara este aproape. (Mat.24:32)

    Luati invatatura de la smochin prin pilda lui. Cand mladita lui se face frageda si infrunzeste, stiti ca vara este aproape. (Marc.13:28)

    Cand infrunzesc, si-i vedeti, voi singuri cunoasteti ca de acum vara este aproape. (Luc.21:30)

 

Lunile Anotimpului Verii

 

Zilele lunii a patra - Tammuz, Iunie

 

       5  12  19  26 duminica

       6  13  20  27 luni

       7  14  21  28 marţi

 1    8  15  22  29 miercuri

 2    9  16  23  30 joi

 3  10  17  24      vineri

 4  11  18  25      sambata

 

Zilele lunii a cincea - Av, Iulie

 

       3  10  17  24 duminica

       4  11  18  25 luni

       5  12  19  26 marţi

       6  13  20  27 miercuri

       7  14  21  28 joi

 1     8  15  22  29 vineri

 2     9  16  23  30 sambata

 

Zilele lunii a şasea - Elul, August

 

 1    8  15  22  29 duminica

 2    9  16  23  30 luni

 3   10  17  24  31 marţi

 4   11  18  25     miercuri

 5   12  19  26     joi

 6   13  20  27     vineri

 7   14  21  28     sambata

 

Anotimp Vara total 91 zile

 

Menţionarea toamnei în Biblie

Toamna, lenesul nu ara; la secerat, ar vrea sa stranga roade, dar nu este nimic! - (Prov.20:4)

 

Lunile Anotimpului Toamnei

 

Zilele lunii a şaptea - Ethanim (zis şi Tișhri), Septembrie

 

       5  12  19  26 duminica

       6  13  20  27 luni

       7  14  21  28 marţi

 1    8  15  22  29 miercuri

 2    9  16  23  30 joi

 3  10  17  24      vineri

 4  11  18  25      sambata

 

Zilele lunii a opta - Bul (zis şi Heşvan sau Marcheshvan), Octombrie

 

      3  10  17  24 duminica

      4  11  18  25 luni

      5  12  19  26 marţi

      6  13  20  27 miercuri

      7  14  21  28 joi

 1   8  15  22  29 vineri

 2   9  16  23  30 sambata

 

Zilele lunii a noua - Kislev (zis Chasleu la Iosif Flaviu), Noiembrie

 

 1    8  15  22  29 duminica

 2    9  16  23  30 luni

 3  10  17  24  31 marţi

 4  11  18  25     miercuri

 5  12  19  26     joi

 6  13  20  27   vineri

 7  14  21  28   sambata

 

Anotimp Toamna total 91 zile

 

Menţionarea iernii în Biblie (choref)

Cat va fi pamantul, nu va inceta semanatul si seceratul, frigul si caldura, vara si iarna, ziua si noaptea!" (Fac.8:22)

    Tu ai statornicit toate hotarele pamantului, Tu ai randuit vara si iarna. (Ps.74:17)

    Caci iata ca a trecut iarna; a incetat ploaia si s-a dus. (Cint.2:11)

    Imparatul sedea in casa de iarna - caci era in luna a noua - si inaintea lui era un foc de carbuni aprinsi. (Ier.36:22)

    Voi surpa casele de iarna si casele de vara; palatele de fildes se vor duce, si casele cele multe se vor nimici, zice Domnul." (Amos.3:15)

    In ziua aceea, vor izvori ape vii din Ierusalim si vor curge jumatate spre marea de rasarit, jumatate, spre marea de apus; asa va fi si vara si iarna. (Zah.14:8)

    Rugati-va ca fuga voastra sa nu fie iarna, nici intr-o zi de Sabat. (Mat.24:20)

    Rugati-va ca lucrurile acestea sa nu se intample iarna. (Marc.13:18)

    In Ierusalim se praznuia atunci praznicul Innoirii Templului. Era iarna. (Ioan.10:22)

    Cauta de vino inainte de iarna. Eubul si Pudens, Linus, Claudia si toti fratii iti trimit sanatate. (2Tim.4:21)

 

Lunile Anotimplului Iernii

 

Zilele lunii a zecea - Tevet, Decembrie

 

       5  12  19  26 duminica

       6  13  20  27 luni

       7  14  21  28 marţi

 1    8  15  22  29 miercuri

 2    9  16  23  30 joi

 3  10  17  24      vineri

 4  11  18  25      sambata

 

Zilele lunii a unsprezecea – Şhevat, Ianuarie

 

       3  10  17  24 duminica

       4  11  18  25 luni

       5  12  19  26 marţi

       6  13  20  27 miercuri

       7  14  21  28 joi

 1    8  15  22  29 vineri

 2    9  16  23  30 sambata

 

Zilele lunii a doisprezecea – Adar, Februarie

 

 1   8  15  22  29 duminica

 2   9  16  23  30 luni

 3  10  17  24  31 marţi

 4  11  18  25     miercuri

 5  12  19  26     joi

 6  13  20  27     vineri

 7  14  21  28     sambata

 

Anotimp Iarna total 91 zile

 

Durata anului biblic

 

Anul calendaristic

Ce "luminător" arată durata unui an? Soarele. Durata unui an se calculează după soare. De aceea Dumnezeu a rânduit calendarul anual după mersul soarelui, iar luna calendaristică după mersul lunii şi a stelelor în raport cu soarele. Prin an se înțelege o perioadă de timp necesară Pământului (planetei) pentru a efectua o rotație completă numită “Mișcarea de revoluție a Pământului” în jurul Soarelui. Astfel, un an are 365 de zile. Mai este numit şi an sideral (astral). Anul sideral este durata revoluției siderale - durata unei rotații raportate la un sistem de referință inerțial. Anul sideral dă periodicitatea mișcării aparente a Soarelui printre constelațiile zodiacale. An sideral = interval de timp de 365 de zile, 6 ore, 9 minute și 9,77 secunde) în care Soarele, în mișcarea lui aparentă, plecând de la o stea, ajunge iarăși acolo.

 

 

Dacă cunoaştem în care zi a săptămânii a început anul, ciclul săptămânal, ciclul lunilor anului şi al anotimpurilor, putem stabili câte zile are un anotimp şi din câte zile este compus un an calendaristic. Astfel, anotimpurile biblice au câte 91 de zile fiecare, ultima lună a fiecărui anotimp având 31 de zile, iar celelalte două, câte 30, iar anul are 364 de zile, la fiecare șapte ani (an sabatic) adăugându-se șapte zile, după ultima lună.

După calendarul biblic şi anul biblic, sărbătorile anuale din Biblie au căzut în perioada anului în care au fost fixate şi nu a existat nici un fel de decalare sau rămânere în urma; în mod normal, după acest calendar biblic, o sărbătoare fixată trebuie să cadă întotdeauna în aceeaşi zi, în aceeaşi săptămână şi în aceeaşi lună calendaristică din fiecare an.

 

 

Începutul Anului Nou în lumea antică

Anul nou - cel biblic - începe primăvara în luna Abib numit şi Nisan şi nu iarna sau toamana, cum era la păgâni. Calendarul se regăseşte la toate comunităţile din lume, din cele mai vechi timpuri. Astfel, se putea calcula când se sfârşea şi când începea un an nou.

- În Mesopotamia, ziua Anului Nou, era numit Akitu şi începea odată cu luna nouă din preajma echinocţiului de toamnă.

- În Asiria, ziua Anului Nou începea la jumătatea lui septembrie.

- În Egipt, Filistea şi Persia, Anul Nou începea la echinocţiul de toamna (21 septembrie).

- În Grecia, până în secolul al V-lea î.Hr., Anul Nou începea la solstitiul de iarna (21 decembrie).

- În Roma, până în anul 153 î.Hr., Anul Nou începea la 1 martie, după aceea dată fiind 1 ianuarie, dată confirmată de calendarul iulian (46 î.Hr.).

 

Începutul anului la creştinii din Evul Mediu

În Evul Mediu timpuriu, mulţi creştini considerau începutul anului la 25 martie (Bunavestire), fiind o practică străveche la creştini.

Deoarece Anglo-Saxonii considerau ziua de 25 decembrie ca începutul anului, Wilhelm Cuceritorul a fost acela care a stabilit data zilei de Anul Nou pe 1 ianuarie. Totuşi, această dată nu s-a impus, căci Britania (Anglia)  considera Anul Nou, ca toată creştinătatea, la 25 martie.

Data de 1 ianuarie, ca zi a Anului Nou, a fost repusă după obiceiul păgân abia în 1582 de către făuritorii Calendarul Gregorian şi apoi a fost adoptat de ţările romano-catolice. Cu timpul, din păcate, rupându-se de tradiţia biblică, a fost adoptat şi de alte ţări precum Scoţia în 1660, Germania şi Danemarca prin 1700, apoi Anglia, Suedia şi Rusia în 1918.

 

Începutul anului la evreii din Evul Mediu

Aflăm din surse istorice că evreii din Evul Mediu au avut Anul Nou toamna. Dar aici nu este vorba de evreii din Biblie, ci de cei din Evul Mediu, care din anumite motive, nu mai au calendarul din Biblie. La evreii din Evul Mediu, anul începea cu prima zi a lunii Tishri (6 septembrie - 5 octombrie Rosh Hashana). Din păcate s-au îndepărtat şi ei de Sursa Adevărului, de Cel care cunoaşte şi fixează toate. În Împărăţia lui Dumnezeu, Calendarul lui Dumnezeu va fi restabilit pe tot pământul:

Isaia 66:23 conform textului ebraic

 Şi va fi că de la o Lună Nouă la alta şi de la un Sabat la altul, va veni orice trup de carne închinându-se înaintea Mea - zice Yehowah.

 

---

 

sâmbătă, 2 decembrie 2023

Ispiteşte Dumnezeu? - O descoperire veche despre rugăciunea „Tatăl nostru”

 

Ispiteşte Dumnezeu? - O descoperire veche despre rugăciunea „Tatăl nostru”

 

Cine ispiteşte: Dumnezeu sau Diavolul, Satana?

 

Shalom aleichem, chaverim, mi-melech malchei ham'lachim, ha-kadosh baruch hu!  - Pace vouă, prieteni, de la Supremul Rege al regilor, Cel sfânt, binecuvântat să fie El!

 

Astăzi vom studia din Sfânta Scriptură, Biblia, cine este „ispititorul”, Dumnezeu sau Satana?

 

Există un răspuns clar în Cuvântul lui Dumnezeu: „ ... Dumnezeu ... nu ispiteste pe nimeni.” (Iacov 1:13)

 

În Biblie ni se arată clar că Satan Diavolul este „ispititorul”:

-      „ispitit de Diavolul.” (Matei 4:1)

-      „fiind ispitit de Satana.” (Marcu 1:13)

-      „unde a fost ispitit de diavolul timp de patruzeci de zile.” (Luca 4:2)

-      „Dupa ce L-a ispitit in toate felurile, diavolul a plecat de la El, pana la o vreme.” (Luca 4:13)

 

Mai aflăm din Biblie, că oamenii, împinşi pe ascuns de Satana, ca în cazul lui Iov, sunt ispitiţi prin pofte, de către Diavol.

atat este de adevarat ca toti cei ce au vazut cu ochii lor slava Mea si minunile pe care le-am facut in Egipt si in pustiu, si totusi M-au ispitit de zece ori acum si n-au ascultat glasul Meu, (Num.14:22)

    Sa nu ispititi pe Domnul Dumnezeul vostru, cum L-ati ispitit la Masa. (Deut.6:16)

    Despre Levi a zis: "Tumim si Urim au fost incredintati barbatului sfant, pe care L-ai ispitit la Masa si cu care Te-ai certat la apele Meriba." (Deut.33:8)

    Au ispitit pe Dumnezeu in inima lor, cerand mancare dupa poftele lor. (Ps.78:18)

    Dar ei au ispitit pe Dumnezeul preainalt, s-au razvratit impotriva Lui si n-au tinut poruncile Lui. (Ps.78:56)

    unde parintii vostri M-au ispitit si M-au incercat, macar ca vazusera lucrarile Mele. (Ps.95:9)

    Ci i-a apucat pofta in pustiu si au ispitit pe Dumnezeu in pustietate. (Ps.106:14)

    Atunci Isus a fost dus de Duhul in pustiu, ca sa fie ispitit de diavolul. (Mat.4:1)

    unde a stat patruzeci de zile, fiind ispitit de Satana. Acolo statea impreuna cu fiarele salbatice, si-I slujeau ingerii. (Marc.1:13)

    unde a fost ispitit de diavolul timp de patruzeci de zile. N-a mancat nimic in zilele acelea; si, dupa ce au trecut acele zile, a flamanzit. (Luc.4:2)

    Dupa ce L-a ispitit in toate felurile, diavolul a plecat de la El, pana la o vreme. (Luc.4:13)

    Sa nu ispitim pe Domnul, cum L-au ispitit unii din ei, care au pierit prin serpi. (1Cor.10:9)

    Fratilor, chiar daca un om ar cadea deodata in vreo greseala, voi, care sunteti duhovnicesti, sa-l ridicati cu duhul blandetii. Si ia seama la tine insuti, ca sa nu fii ispitit si tu. (Gal.6:1)

    Astfel, in nerabdarea mea, am trimis sa-mi aduca stiri despre credinta voastra, de teama ca nu cumva sa va fi ispitit ispititorul, si osteneala noastra sa fi fost degeaba. (1Tes.3:5)

    Si, prin faptul ca El insusi a fost ispitit in ceea ce a suferit, poate sa vina in ajutorul celor ce sunt ispititi. (Evr.2:18)

    unde parintii vostri M-au ispitit si M-au pus la incercare si au vazut lucrarile Mele patruzeci de ani! (Evr.3:9)

    Caci n-avem un Mare Preot care sa n-aiba mila de slabiciunile noastre, ci Unul care in toate lucrurile a fost ispitit ca si noi, dar fara pacat. (Evr.4:15)

    Nimeni, cand este ispitit, sa nu zica: "Sunt ispitit de Dumnezeu." Caci Dumnezeu nu poate fi ispitit ca sa faca rau, si El insusi nu ispiteste pe nimeni. (Iac.1:13)

    Ci fiecare este ispitit, cand este atras de pofta lui insusi si momit. (Iac.1:14)

 

Acelaşi cuvânt la plural:

Atunci poporul a cautat cearta cu Moise. Ei au zis: "Da-ne apa sa bem!" Moise le-a raspuns: "Pentru ce cautati cearta cu mine? Pentru ce ispititi pe Domnul?" (Exod.17:2)

    Sa nu ispititi pe Domnul Dumnezeul vostru, cum L-ati ispitit la Masa. (Deut.6:16)

    Isus, care le cunostea viclesugul, a raspuns: "Pentru ce Ma ispititi, fatarnicilor? (Mat.22:18)

    Sa platim sau sa nu platim?" Isus le-a cunoscut fatarnicia si le-a raspuns: "Pentru ce Ma ispititi? Aduceti-Mi un ban ca sa-l vad." (Marc.12:15)

    Isus le-a priceput viclenia si le-a raspuns: "Pentru ce Ma ispititi? (Luc.20:23)

    Atunci Petru i-a zis: "Cum de v-ati inteles intre voi sa ispititi pe Duhul Domnului? Iata picioarele celor ce au ingropat pe barbatul tau sunt la usa si te vor lua si pe tine." (Fapt.5:9)

    Acum, dar, de ce ispititi pe Dumnezeu si puneti pe grumazul ucenicilor un jug pe care nici parintii nostri, nici noi nu l-am putut purta? (Fapt.15:10)

    Nu v-a ajuns nicio ispita care sa nu fi fost potrivita cu puterea omeneasca. Si Dumnezeu, care este credincios, nu va ingadui sa fiti ispititi peste puterile voastre; ci, impreuna cu ispita, a pregatit si mijlocul sa iesiti din ea, ca s-o puteti rabda. (1Cor.10:13)

    Si, prin faptul ca El insusi a fost ispitit in ceea ce a suferit, poate sa vina in ajutorul celor ce sunt ispititi. (Evr.2:18)

 

Citind toate aceste versete, se naşte întrebarea: Atunci de ce scrie în Rugăciunea Tatăl Nostru „şi nu ne duce pe noi în ispită” (Matei 6:13, Luca 11:4?

 

Am găsit două resurse interesante. Aflăm de pe Wikipedia maghiară că Mátyás Bél (Matej Bel în slovacă, Matthias Belius în latină) Ocsova, 24 martie 1684 – Bratislava, 29 august 1749) a fost pastor luteran ungaro-slovac, istoric și geograf, scriitor, figura remarcabilă a științei maghiare a secolului al XVIII-lea, unul dintre cei mai de seamă reprezentanţi ai şcolii poliistorice tipice epocii. La scurt timp după moartea sa, a primit titlul de Magnum decus Hungariae (Marea Frumusețe a Ungariei). Lucrarea sa principală este Notitia Hungariae novae historico-geographica în latină. În această calitate de cercetător a descoperit o variaţie a textului din rugăciunea „Tatăl nostru” în limba maghiară, fără expresia „şi nu ne duce în ispită”, având în schimb fraza „şi nu ne lăsa în ispită”, frază care a ajuns intens discutată în anii care au trecut. O sursă şi mai veche din secolul XIII în limba cumană, are "iltme bizni ol a manga..." (şi nu ne lăsa în ispită ...). Îmi amintesc – din ce am citit - că episcopul Papias din Hierapolis (în prima jumătate a secolului II) scria despre Evanghelia pe care Matei a redat-o şi pe care apoi, alţii au tradus-o. Această frază din mărturia lui Papias care vorbeşte de traducere, dacă nu mă înşel, apare la plural, indicând fie un grup (posibil restrâns) de ucenici (ai lui Matei sau nu), care au tradus în comun textul din ebraica de atunci în greacă (rezultând o singură lucrare, într-o singură versiune), sau de ce nu, poate fi vorba de traducători care au tradus fiecare pe cont propriu (rezultând mai multe versiuni). Ultima remarcă - cea cu mai multe versiuni - poate explica diferenţele de redare din Evanghelia după Matei, de la anumiţi autori antici din secolul II şi III (Tertullian, Iustin Martirul, Clement din Alexandria) şi anumite greutăţi de redare întâlnite (cum ar fi "şi nu ne duce în ispită"), pe care din păcate Origen (care a trăit în secolul II şi III) şi cei din mişcarea origenistă care copiau sârguincios textul lor şi îl distribuiau pe la toate bisericile şi sinoadele - le-au standardizat din veleităţi dogmatice filozofice în sânul bisericii, până la masacrul origeniştilor (din anul 401).

 

Pentru "Rugăciunea Tatăl Nostru" textul de bază folosit de toate bisericile creștine este Matei 6:9-13.

 

În rugăciunea "Tatăl nostru", suntem învăţaţi să spunem astfel:

Matei 6:9 Iată, dar, cum trebuie să vă rugaţi:

"Tatăl nostru care eşti în ceruri! Sfinţească-se Numele Tău;

10. vie Împărăţia Ta; facă-se voia Ta, precum în cer şi pe pământ.

11. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi;

12. şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri;

13. şi nu ne duce în ispita, ci izbăveşte-ne de Cel Rău. Căci a Ta este Împărăţia şi puterea şi slava în veci. Amin!"

 

Din păcate în această rugăciune s-a strecurat un cuvânt redat greşit – posibil de către origeniştii eretici, după cum vedem din lista versetelor din Biblie. Adevărul clar este că Dumnezeu nu duce pe nimeni în ispită, pentru că Ispititorul este Satana, Diavolul. Să îi atribuim lui Dumnezeu o asemenea faptă este un mare păcat şi – iată – Biserica care doarme în lumină – o face din secolul II. Câtă dezonoare la adresa lui Dumnezeu!

 

Chiar şi papa Francisc crede că fraza „şi nu ne duce în ispită” trebuie schimbată, de aceea a lăudat noua traducere în limba franceză a Rugăciunii Domnului (Tatăl nostru) într-un interviu TV. Versiunea anterioară „nu era o traducere bună”, a spus hotărât șeful Bisericii Catolice.

Conform redărilor din presă, din 2018 credincioșii francezi îi cer Tatălui ceresc „să nu ne lase să intrăm în ispită”, în loc de vechea traducere „nu ne duce pe noi în ispită”. A fost o traducere proastă, pentru că Dumnezeu nu ispitește în niciun fel o persoană. Ispititor este nimeni altul decât Satan, a adăugat Papa Francisc.

În acest fel, formularea ”Et ne nous soumets pas à la tentation” devine “Et ne nous laisse pas entrer en tentation” - în traducerea noastră, ”Și nu ne duce pe noi în ispită” este înlocuită cu ”Și nu ne lăsa pe noi să intrăm în ispită”.

Dar de ce este această variantă atât de importantă pentru francezi? – întrebau ziariştii... Răspunsul este simplu şi este arătat în ziare astfel: Înainte de al II-lea Conciliu al Vaticanului (1966) - adică atunci când liturghia se oficia încă în latină peste tot în biserică (inclusiv în Franţa), francezii se rugau în mod firesc și în limba lor maternă, franceză (acasă) şi mulţi dintre francezi se exprimau în rugăciune sub forma „şi nu ne lăsa să cădem în ispită”.

 

De la Wikipedia aflăm că „în 1966, în urma Conciliului Vatican II, versiunea franceză a Misalului Roman a fost adoptată de către Biserica Catolică și Consiliul Mondial al Bisericilor pentru lumea francofonă. La finalul lucrării ecumenice, Asociația Episcopală Liturgică pentru țările francofone a publicat o nouă traducere în limba franceză a Bibliei liturgice aprobată la 12 iulie 2013 de Vatican. Aceasta introduce o variantă a Tatălui nostru față de versiunea din 1966: sintagma „Și nu ne duce în ispită”, care a stârnit numeroase dezbateri teologice, este înlocuită cu „Și nu ne lăsa să intrăm în ispită".

Pe 3 decembrie 2017, prima duminică a Adventului, intra în vigoare această nouă versiune.

Biserica Protestantă Unită a Franței, pe baza lucrărilor desfășurate, a recomandat această traducere în cadrul unui sinod național din 8 mai 2016.”

 

Adevărul este că oricine poate intra în ispită, fiind ispitit de poftele sale, prin maşinaţiunile, intrigile şi cursele făcute de Diavolul, care este „Ispititorul”, Satana. De ispită nimeni nu scapă, nici chiar Isus – care este Fiul lui Dumnezeu - n-a scăpat pe pământ. Nimeni nu poate evita ispita, dar i se poate opune și astfel poate rezista ispitei, act pentru care Tatăl dă ajutor. Şi de fapt asta o cerem lui Dumnezeu, ca să nu ne lase în momentul ispitirii, ci să ne dea putere să ieşim biruitori din ea. De aceea mulţi creştini cred că varianta „nu ne lăsa în ispită” este mesajul prin care Domnul Isus ne învaţă ce să îi cerem Tatălui Său ceresc. Mulţi dintre savanţii care se ocupă cu Biblia şi textul ei, cred că această frază este susținută și de sursele grecești, aramaice și ebraice. Nu întâmplător noua versiune franceză a fost salutată și de protestanții francezi.

 

Cred că la acest capitol, se poate face confuzia dintre ispită şi încercare, care nu sunt acelaşi lucru. Dumnezeu te încearcă, dar niciodată cu intenţii rele, aşa cum un inginer ar încerca o maşină pe care tocmai a proiectat-o şi a pornit-o să vadă dacă funcţionează la parametrii doriţi de el. Un inginer nu ar dori niciodată să i se strice maşina făcută de el. Aşa nici Dumnezeu nu ar dori ca cineva să cadă la test, la probă, care este de fapt motivul încercării. Tocmai dacă cazi, El te ajută să îţi revii, te ridică -  „te repară” cum ar spune un inginer. De aceea încercarea are întotdeauna conotaţii pozitive.

 

Pe de altă parte, ispita are întotdeauna conotaţii negative, rele. Când te ispiteşte, Diavolul îţi vrea întotdeauna răul, vrea să te doboare, în ultima fază să te ucidă, trecându-te din batjocură în batjocură, şi din chin în chin, până la final - a se vedea cazul lui Iov.

 

Deci încercarea şi ispita nu sunt identice, având în vede pe autorii lor diferiţi. Dumnezeu îţi dă încercarea după măsura ta, însă Diavolul nu ţine cont de echilibrul acesta.

 

Dumnezeu - în ebraică Elohim - căruia îi mulţumesc din inimă - fie binecuvântat că această notă importantă a ajuns şi la dispoziţia noastră.

Amin! Aleluia!

 

Berakhot! (Binecuvântări!)

vineri, 1 decembrie 2023

CELE ZECE PORUNCI (VARIANTA ORIGINALĂ)

 

CELE ZECE PORUNCI

Exodul 20 din Textul Masoretic Ebraic (Vocalizat)

Textul ebraic vocalizat în litere evreieşti moderne şi traducerea în limba română

 

PORUNCA ÎNTÂI

Exodul Capitolul 20 שְׁמוֹת א וַיְדַבֵּר אֱלֹהִים, אֵת כָּל-הַדְּבָרִים הָאֵלֶּה לֹאאר. {ס} 1 Și a rostit Dumnezeu (ebr. Elohim) toate aceste cuvinte, zicând: ב אָנֹכִי יְהוָה אֱלֹהֶיךָ, אֲשֶׁר הוֹצֵאתִיךָ מֵאֶרֶץ מִצְרַיִם מִבֵּית עֲבָדִים: לֹא-יִהְיֶה לְךָ אֱלֹהִים אֲחֵרִים, עַל-פָּנָי. 2 Eu sunt Yehowah (înseamnă „Cel ce este și va fi”), Dumnezeul tău (ebr. Eloheka), care te-am scos din țara Egiptului (ebr.  Miţraim), din casa robiei.

YEHOWAH: NOTĂ EXPLICATIVĂ

Se spune că liderii religioşi ai evreilor din secolul II î.Hr. - la instigarea filozofilor păgâni aflaţi la curtea regală din Antiochia Siriei au descurajat folosirea numelui lui Dumnezeu şi au recomandat poporului să se adreseze lui Dumnezeu folosind cuvântul „Adonay” - care înseamnă „Domn”, cuvânt care în limba română vine din latinescul Dominus. Totuşi, acest nume al lui Dumnezeu nu s-a pierdut, deoarece era rostit în mod public de marele preot în fiecare an - în Templul de la Ierusalim, la ceremonialul din Ziua Ispăşirii:

„Rabinii noștri ne-au învățat: de zece ori a pronunțat marele preot numele (lui Dumnezeu) în ziua aceea: de trei ori la prima spovedanie, de trei ori la a doua spovedanie, de trei ori în legătură cu țapul care trebuie trimis și o dată în legătură cu loturile (terenurile cultivate)." Talmud - Yoma 39b

Astfel se explică o sursă antică care menţionează că după cucerirea Ierusalimului şi dărâmarea Templului, rabinii au dat mai departe în taină Numele lui Dumnezeu ucenicilor din şcolile de rabini. Aşa că atunci când creştinii din oraşul Alexandria, Egipt, au întrebat pe rabinii evrei despre semnificația numelui sfânt al lui Dumnezeu, au primit următorul răspuns: „Acest nume misterios care se numeşte „cele patru litere”, ... înseamnă, Cel ce este și Cel ce va fi” (Nicetas, Episcopul Heracleei, citează Stromata lui Clement din Alexandria, Cartea a V-a. Capitolul 6:34, Secolul II d.Hr. Din Catena Despre Pentateuh, publicat în latină de Francis Zephyrus, p. 146). În cartea Stromata apare de două ori această informaţie despre semnificaţia (traducerea) numelui lui Dumnezeu (a se compara cu Apocalipsa 1:8).

În timpul războiului iudeo-roman dintre anii 132-136, din cauza restricţiilor religioase dure, impuse de romani - care au scos în afara legii închinarea la Yehowah Dumnezeu şi folosirea Vechiului Testament, evreii au fost forţaţi de aceste îmrejurări grele să folosească o aluzie „Haşhem” (Numele) în loc de Numele lui Dumnezeu, iar creştinii au început să folosească „Kyrios” (Domnul). Cei ce erau prinşi în această perioadă că deţineau copii ale Vechiului Testament, se închinau sau foloseau titlurile şi Numele lui Dumnezeu erau pedepsiţi cu moartea, prin diferite metode cumplite (arşi pe rug, jupuiţi de viu).

 

PORUNCA A DOUA

3 Să nu ai alți dumnezei (ebr. elohim) înaintea Mea. ג לֹא-תַעֲשֶׂה לְךָ פֶסֶל, וְכָל-תְּמוּנָה, אֲשֶׁר בַּשָּׁמַיִם מִמַּעַל, וַאֲשֶׁר בָּאָרֶץ מִתָּחַת--בַּמַּיִם, מִתַּחַת לָאָרֶץ.

4 Să nu-ți faci chip cioplit, nici vreo asemănare, cu nimic din ce este sus în cer, sau care este dedesubt pe pământ, sau care este în apa de sub pământ; ד לֹא-תִשְׁתַּחֲוֶה לָהֶם, וְלֹא תָעָבְדֵם: כִּי אָנֹכִי יְהוָה אֱלֹהֶיךָ, אֵל קַנָּא-פֹּקֵד עֲוֺן אָבֹת עַל-בָּנִים עַל-שִׁלֵּשִׁים וְעַל-רִבֵּעִים, לְשֹׂנְאָי.

5 Să nu te închini înaintea lor și să nu le slujești; căci Eu, Yehowah (înseamnă „Cel ce este și va fi”), Dumnezeul tău (ebr. Eloheka), sunt un Dumnezeu (ebr. El) gelos, care pedepsesc nelegiuirea părinţilor asupra copiilor până la al treilea şi al patrulea neam al celor ce Mă urăsc; ה וְעֹשֶׂה חֶסֶד, לַאֲלָפִים --לְאֹהֲבַי, וּלְשֹׁמְרֵי מירֵי מיוִ׺. 6 și arăt mila celor ce Mă iubesc și păzesc poruncile Mele. {S} ו לֹא תִשָּׂא אֶת-שֵׁם-יְהוָה אֱלֹהֶיךָ, לַשָּׁוְא: כִּי לֹא יְנַקֶּה יְהוָה, אֵת אֲשֶׁר-יִשָּׂא אֶת-שְׁמוֹ לַשָּׁוְא.

PORUNCA A TREIA

7 Să nu iei în zadar numele lui Yehowah (înseamnă „Cel ce este și va fi”), Dumnezeului tău (ebr. Eloheka); căci Yehowah nu-l va ţine nevinovat pe cel ce ia numele Lui în zadar. ז זָכוֹר אֶת-יוֹם הַשַּׁבָּת, לְקַדְּשׁוֹ.

PORUNCA A PATRA

8 Adu-ți aminte de ziua odihnei, ca să o sfințești. ח שֵׁשֶׁת יָמִים תַּעֲבֹד, וְעָשִׂיתָ כָּל-מְלַאכְתָּךאכְתּח. 9 Să lucrezi șase zile și să-ți faci toată lucrarea; ט וְיוֹם, הַשְּׁבִיעִי-שַׁבָּת, לַיהוָה אֱלֹהֶיךָ: לֹא-תַעֲשֶׂה כָל-מְלָאכָה אַתָּה וּבִנְךָ וּבִתֶּךָ, עַבְדְּךָ וַאֲמָתְךָ וּבְהֶמְתֶּךָ, וְגֵרְךָ, אֲשֶׁר בִּשְׁעָרֶיךָ. 10 dar ziua a șaptea este un repaus pentru Yehowah (înseamnă „Cel ce este și va fi”), Dumnezeul tău (ebr. Eloheka); în ea să nu faci nicio lucrare, nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici robul tău, nici roaba ta, nici vitele tale, nici străinul tău care este înăuntrul porților tale; י כִּי שֵׁשֶׁת-e-יָמִים עָשָׂה יְהוָה אֶת--הַשָּׁמַיִם וְאֶת-הָאָרֶץ, אֶת-הַיָּם וְאֶת-כָּל-אֲשֶׁר-בָּם, וַיָּנַח, בַּיּוֹם הַשְּׁבִיעִי; עַל-כֵּן, בֵּרַךְ יְהוָה אֶת-יוֹם הַשַּׁבָּת--וַיְקַדְהשוּקַדְּשּמ. 11 Căci în șase zile a făcut Yehowah (înseamnă „Cel ce este și va fi”) cerul și pământul, marea și tot ce este în ele, și S-a odihnit în ziua a șaptea; de aceea Yehowah a binecuvântat ziua odihnei și a sfințit-o. יא כַּבֵּד אֶת-אָבִיךָ, וְאֶת-אִמֶּךָ-לְמַעַן, יַאֲרִכוּן יָמֶיךָ, עַל הָאֲדָמָה, אֲשֶׁר-יְהוָה אֱלֹהֶיךָ נֹתֵן לָךְ לָךְ.

PORUNCA A CINCEA

12 Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta, ca să se lungească zilele tale în țara pe care ți-o dă Yehowah, Dumnezeul tău.  יב לֹא תִרְצָח, לֹא תִנְאָף; לֹא תִגְנֹב, לֹא-תַעֲנֶה בְרֵעֲךָ עֵד שָׁקֶר.

PORUNCA A ŞASEA

13 Să nu ucizi.

PORUNCA A ŞAPTEA

14 Să nu comiţi adulter.

PORUNCA A OPTA

15 Să nu furi.

PORUNCA A NOUA

16 Să nu dai mărturie mincinoasă împotriva aproapelui tău. יג לֹא תַחְמֹד, בֵּית רֵעֶךָ; {ס} לֹא-תַחְמֹד אֵשֶׁת רֵעֶךָ, וְעַבְדּוֹ וַאֲמָתוֹ וְשׁוֹרוֹ וַחֲמֹרוֹ, וְכֹל, אֲשֶׁר לְרֵעֶךָ. {פ}

PORUNCA A ZECEA

17 Să nu poftești casa aproapelui tău; să nu pofteşti la soţia aproapelui tău, nici la robul lui, nici la roaba lui, nici la boul lui, nici la măgarul lui, nici la nimic care este al aproapelui tău. יד וְכָל-הָעָם רֹאִים אֶת-הַקּוֹלֹת וְאֶת-הַלַּפִּידִם, וְאֵת קוֹל הַשֹּׁפָר, וְאֶת-הָהָר, עָשֵׁן; וַיַּרְא הָעָם וַיָּנֻעוּ, וַיַּעַמְדוּ מֵרָחֹק.

 

Continuarea

 

18 Și tot poporul a văzut tunetele și fulgerele și glasul cornului și muntele fumegând; și când au văzut oamenii, s-au cutremurat și au stat departe. טו וַיֹּאמְרוּ, אֶל-מֹשֶׁה, דַּבֵּר-אַתָּה עִמָּנוּ, וְשע״מֵּר-אַתָּה עִמָּנוּ, וְש״״מְנ״מֵָ; וְאַל-יְדַבֵּר עִמָּנוּ אֱלֹהִים, פֶּן-נָמוּת. 15 Și i-au spus lui Moise: „Vorbește cu noi și vom auzi; dar Dumnezeu să nu vorbească cu noi, ca să nu murim”. טז וַיֹּאמֶר מֹשֶׁה אֶל-הָעָם, אַל-תִּירָאוּ, כִּי לְבַעֲבוּר נַסּוֹת אֶתְכֶם, בָּא הָאֱלֹהִים; וּבַעֲבוּר, תִּהְיֶה יִרְאָתוֹ עַל-פְּנֵיכֶם--לְבִלְתּבִלְתתוֹ עַל-פְּנֵיכֶם. 16 Și Moise a spus poporului: „Nu vă temeți; căci Dumnezeu a venit să vă probeze şi ca frica Lui să fie înaintea voastră, ca să nu păcătuiţi. יז וַיַּעֲמֹד הָעָם, מֵרָחֹק; וּמֹשֶׁה נִגַּשׁ אֶל-הָעֲרָפֶל, אֲשֶׁר-שָׁם הָאֱלֹהִים. 17 Poporul a stat departe; dar Moise s-a apropiat de întunericul gros unde era Dumnezeu. מִן מִן-ַשָּׁמַ ַשָּׁמַ דִּבַּרְתִּ, דִּבַּרְתִּי עִמָּכֶם. 18 Și Yehowah a zis lui Moise: „Așa să le spui copiilor lui Israel: Voi înșivă ați văzut că am vorbit cu voi din cer”. יט לֹא תַעֲשׂוּן, אִתִּי: אֱלֹהֵי כֶסֶף וֵאלֹהֵי זָהָבֵי זָהָב, לות׹ַּלֹהֵי כֶסֶף 19 Să nu vă faceţi alături de Mine dumnezei de argint - sau dumnezei de aur, să nu vă faceţi vouă. כ מִזְבַּח אֲדָמָה, תַּעֲשֶׂה-לִּי, וְזָבַחְתָּ עָלָיו אֶת-עֹלֹתֶיךָ וְאֶת-שְׁלָמֶיךָ, אֶת-צֹאנְךָ וְאֶת-בְּקָרֶךָ; בְּכָל-הַמָּקוֹם אֲשֶׁר אַזְכִּיר אֶת-שְׁמִי, אָבוֹא ׶ךכֹא ׶ככִּיר 20 Să-Mi faci un altar de pământ și să aduci pe el arderile tale de tot și jertfele tale de mulțumire, oile tale și boii tăi; în orice loc în care voi face să se pomenească numele Meu, voi veni la tine și te voi binecuvânta. כא וְאִם-מִזְבַּח אֲבָנִים תַּעֲשֶׂה-לִּי, לֹא-תִבְנֶה אֶתְהֶן גָּזִית: כִּי חַרְבְּךָ הֵנַפְתָּ עָלֶיהָ, וַתְּחַלְלֶהָ. 21 Și dacă Îmi faci un altar din piatră, să nu-l zidești din pietre cioplite; căci dacă îți ridici unealta pe ea, ai pângărit-o. כב וְלֹא-תַעֲלֶה בְמַעֲלֹת, עַל-מִזְבְּחִי: אֲש-ֶׁר לישךלָָָָָָֹֹֹֹֹֹ 22 Să nu te sui pe trepte la altarul Meu, ca să nu îți fie descoperită goliciunea pe el.

 

 

 

Text ebraic vocalizat