Zece creştini mititei (Matei 25:45, Luca 17:10)

Domnul Isus îi numește pe ucenici ”acesti foarte neinsemnati frati ai Mei” (Matei 25:45) și ”robi netrebnici” (Luca 17:10), iată de ce noi ca ucenici ai săi suntem niște ”mititei” ai credinței. Cineva a scris o poezie interesantă în această temă, cu numele ”Zece creștini mititei”.

”Zece creștini mititei”

Zece creştini mititei se-mpărţeau în două,
Unul nu ţinea cu ei, şi-au rămas doar nouă!

Nouă creştini s-au gândit că e timpul copt
Să-ngrijească de săraci, şi-au rămas doar opt.

Opt creştini au observat anumite fapte,
S-au pornit pe criticat, şi-au rămas doar şapte.

Şapte creştini erau “buni”, însă unul trase
Nişte halbe la măsea, şi-au rămas doar şase.

Şase credincioşi “de rang”, nu de la opinci,
Unul a fost ofensat, şi-au rămas doar cinci.

Cinci creştini “evlavioşi” se distrau la teatru,
Unul nu s-a mai întors, şi-au rămas doar patru.

Patru sfinţi filozofau zilnic între ei,
Unul a vorbit prea mult, şi-au rămas doar trei.

Trei creştini se tot gândeau care-i mai de soi
Să-l aleagă predicator, şi-au rămas doar doi.

Doi creştini… iar cel mai mic cam iubea tutunul,
A plecat nepocăit, şi-a rămas doar unul.

…Un creştin, doar un creştin…, unul ca şi noi,
A vorbit despre Isus, şi-atunci au fost doi.

Doi creştini când s-au rugat, Domnul le-a dat roua.
Harul Lui a fost bogat, şi-au ajuns la nouă.

Nouă creştini s-au unit pentru mărturie,
Şi-au crescut, s-au înmulţit, şi-s acum o mie…

Înţelege, frate, azi, că nu-ţi spun poveşti,
Că din soiul ăstora poate şi tu eşti.

Ori eşti martor, martor viu, şi iubeşti lucrarea,
Ori eşti cu echipa rea…, cea cu demolarea.

Ce să facă creştinii ca să nu ajungă aici?

Primul lucru ar fi să ia credința foarte în serios, lăsând apucăturile lumești la o parte: 

Vegheati sa nu fie intre voi nimeni curvar sau lumesc ca Esau, care pentru o mancare si-a vandut dreptul de intai nascut. (Evr.12:16)

Apoi, dacă îi place să facă multe pentru adunare, să accepte că Dumnezeu lucrează şi prin alţii, că nimeni nu este buricul pământului. Dumnezeu este în toţi şi lucrează prin toţi credincioșii după harul dat fiecăruia. A nesocoti sau opri în adunare harul dat unui frate sau soră, într-un domeniu, este nesocotirea lucrării lui Dumnezeu:

  

 Este un singur Dumnezeu şi Tată al tuturor, care este mai presus de toţi, care lucrează prin toţi şi care este în toţi. (Efeseni 4:6)

Apoi, trebuie să evite orice duh de ceartă și slavă deșartă, considerând pe ceilalți mai importanți ca el:

 Nu faceţi nimic din duh de ceartă sau din slavă deşartă; ci, în smerenie, fiecare să privească pe altul mai presus de el însuşi. (Filipeni 2:3)

 
Orice motivaţie trebuie să aibă la bază dragostea:

Mai presus de toate, să aveţi o dragoste fierbinte unii pentru alţii, căci dragostea acoperă o sumedenie de păcate. (1Petru 4:8)
Dar mai presus de toate acestea, îmbrăcaţi-vă cu dragostea, care este legătura desăvârşirii. (Coloseni 3:14)

 
Să respecte rânduielile aşezate, care au fost date pentru totdeauna în Adunarea Creștină. Acestea nu se pot schimba niciodată de oameni, indiferent de statut sau poziția lor în Adunarea lui Dumnezeu:

Preaiubiţilor, pe când căutam cu tot dinadinsul să vă scriu despre mântuirea noastră de obşte, m-am văzut silit să vă scriu ca să vă îndemn să luptaţi pentru credinţa care a fost dată sfinţilor o dată pentru totdeauna. (Iuda 1:3)

Dumnezeu a rânduit ca învățătura despre credința creștină să fie dată numai de bărbați în Adunare, dar alte activități și slujiri n-au fost interzise surorilor:

Femeii nu-i dau voie sa înveţe pe alţii, nici să se ridice mai presus de bărbat, ci să stea în tăcere. (1Timotei 2:12)

Romani 16.1 se spune: „Vă recomand pe Fivi, sora noastră, care este de asemenea o slujitoare a adunării din Chencrea.”

Bunul Dumnezeu să ne ajute să înțelegem cele de mai sus și să le aplicăm, atât în Adunarea Creștină, cât și în afara ei. Amin!