Strainul

 Strainul

E noapte rece... Vantul bate, cu suieratul lui prealung
Si din ecouri departate, atatea ganduri ma ajung.
Ce bine e sa fi acasa, sa stiu ca am destul castig
Sa nu ma chinuie nici foamea, nici sa nu rabd pe drum de frig.

Ce bun a fost cu mine Domnul! Si nu stiu cum sa-i multumesc
Cum l-as primi sa stiu ca vine, sa-mi fie oaspete ceresc!
Si-n jocul straniu de lumina, al flacarilor din cuptor
Pe gene-mi cade-o toropeala, ca zvonul unui "Somn usor!"...

Deodata o bataie-n poarta ... Tresar ... E cineva pe drum!
Ma uita la ora. E tarzie. Numai talharii umbla-acum.
Rasuna iarasi o bataie ... Si inca alte doua ... Trei ...
Ii strig atunci: - "Cine-i acolo? E cam tarziu acum, ce vrei?"

Si glasul de afara spune: - "Vin dintr-un colt indepartat...
Umblat-am cale lunga astazi ... sunt ostenit si s-a-noptat.
N-ai vrea caldura dinauntru sa-mparti cu mine pana-n zi?
Ti-as multumi cum stiu mai bine, si-n rugaciuni te-as pomeni!

Primeste-ma doar pana maine, caci am 'nainte un drum lung.
N-ai vrea din coltul tau de paine, sa-mi dai ca foamea s-o alung?"
Ma strecurai langa fereastra, sa-l vad prin geamul aburit
Era urat si plin de zdrente, parea murdar si obosit ...

- "Nu cer decat un colt de paine, uscat sa fie, sa mi-l dai,
Sa dorm pe jos, pe-o rogojina, dar mila rogu-te, sa ai!"
Ganditu-m-am o clipa lunga, si i-am strigat apoi rastit:
"Straine, pleaca mai departe! Aici nu-i han de gazduit!"

"De ce nu te-ai gandit 'nainte unde-ai sa dormi, ce-ai sa mananci?
E prea tarziu sa-mi bati la poarta, e prea tarziu sa mi te plangi!"

Si-am auzit cum pasii-afara, incet, incet s-au departat ...
Pana ce-n liniste doar vantul, a mai ramas stapan pe sat.
Si multumit, in patul moale, am adormit apoi curand,
Dar am avut in noaptea neagra, un vis ce nu-l mai uit nicicand ...

Parca din norul de lumina, Domnul Isus se cobora ...
Si-n casa mea venea sa-mi spuna, ce nimeni altul nu stia.
Credeam ca-mi va vorbi de bine, va lauda tot ce-am muncit,
Dar s-a apropiat de mine si trist, cu lacrimi mi-a vorbit:

- "Prietene, am vrut azi noapte, sa inoptez in casa ta!
Am vrut, din painea ta, la cina, sa iau un colt ca partea mea.
Si mi-ai raspuns, ca pentru mine, tu n-ai nici paini si nici pat.
Si mai lasat in frig afara, sa plec flamand si intristat ...

Casuta ta, nu era mica, sa-ncap sa dorm si eu in ea.
De ce n-ai vrut sa ai la masa, un ostenit in casa ta?"
Si m-a privit cu ochii umezi pana ce norul l-a luat ...
Si-am inteles ca el fusese, pribeagul ce l-am alungat.

Trezit din somn de-nfiorare, m-am repezit afara-n frig
Si-am inceput in gura mare, strainul inapoi sa-l strig!

Dar vai! De mult plecase omul in intunericul pustiu ...
Doar vantul imi striga in zare:
E prea tarziu! ... E prea tarziu! ...